BEŢIA PUTERII ŞI LEPĂDAREA DE SATANA

Continua alergarea pisicii. Tot mai multă lume urmărește pista Regele Mihai și tot mai puțini sunt interesați ce se întâmplă cu Harcom ( Harghita Covasna Mures). Se pare ca obiectivul a fost atins. Presa , intelectualitatea opoziția, toată lumea s-a aruncat după piatra aruncată în fântână de Băsescu. Mamăăăăăăăăăăăăăăăăăăă, ce de cercuri. Sunt cerute păreri de la istorici, unii aleg ocazia să se lepede de Satana, după ce o perioadă au jonglat cu alcoolul puterii și la propriu și la figurat. Până și domnul Vladimir Tismăneanu, tatăl condamnării comunismului la comandă Băsistă, forțat de insistența presei se simte nevoit să blameze forma, dar nu conținutul declarației domnului Băsescu.

Domnul Cristoiu la rândul său se simte obligat așa din conștiință profesională să declare că nu a fost nimic premeditat în discuția respectivă, de parcă l-ar fi acuzat cineva. Din acest punct de vedere , precizarea domniei sale este cel puțin curioasă.

Domnul Cărtărescu, alt simpatizant al marinelului se confesează duios, regretând gafa prezidențială pe care o găsește  nepotrivită. Domnul Cărtărescu e supărat de răbufnirea prezidențială, de faptul că a scos porumbelul, nu de faptul că președintele gândește așa. Ca și domnul Tismăneanu, se simte forțat de împrejurări să se delimiteze intr-un fel de declarație ca să se păstreze în trendul societății, dar nu poate să spună mai mult, ca să nu îl supere pe șefu. Cu alte cuvinte și  cu ….sufletul în Rai. Că așa-i românul.

Să mai adăugăm aici alți ”iluștri ” care au cochetat cu puterea, după care, nemaisuportând  grosolănia celui ce ”împinge” copii, ia telefoanele ”țigăncilor împuțite”, persiflează ”păsăricile”, s-au retras sunt sigur nu fără părere de rău după ce gustaseră din nectarul Zeilor? Nu e cazul. Nu e cazul pentru ca oricum faptul că s-au lepădat de Satana, nu le micșorează vina de  a fi lucrat cot la cot cu el dându-i girul lor de ”sfinți”.Va urma un alt val de lepădători , mai ales că uite, Curtea Constituțională a dat tonul, respingând Constituția lui Băsescu, e  adevărat, parțial, dar a făcut-o. Da domnilor, a făcut-o, dar ia vedeți CE ANUME A RESPINS? Nu cumva  punctele  în ce aveau nește interese personale? Așadar nu împotrivirea față de Băsescu sau conștiința i-a animat ci grija față de sufletele, averile și situația lor, deci un principiu  pe care și Băsescu îl înțelege și respectă.

Așadar, mare atenție, Băsescu nu e căzut, nici măcar lovit, și chiar dacă ar fi, atunci ar mușca și mai rău.

Nici proaspăta decizie a UDMR de a amâna regionalizarea nu poate fi considerată o înfrângere, deși personal cred că suferă enorm. Decizia ne arată clar că UDMR-ul și Băsescu au un punct comun la care nu renunță nici unul nici altul: BEȚIA PUTERII. Băsescu o dorește, UDMR-ul o adoră. Cât va ține acest mariaj?Greu de spus. Pentru Băsescu regionalizarea era necesară ACUM. Altfel adio putere la viitoarele alegeri. Maghiarii însă își pot permite să  aștepte. Pentru ei oricum va veni momentul de glorie, indiferent cine va câștiga alegerile. Ei sunt conștienți ca USL nu va rezista mult timp după alegeri și că indiferent ce ar fi toate partidele au nevoie de ei pentru formarea unei majorități precare sau covârșitoare. De aceea, își pot permite să aștepte.

              Ce va face Băsescu? Greu de spus. Va încerca să forțeze mâna? Va juca la cacealma ? Va     aștepta o carte mai bună? Nu prea mai are mult timp. Poate va încerca un act disperat. Timpul îl presează. Nu își poate permite să lase impresia că e lovit. Dacă apropiații îl văd fie și cu grumazul plecat, a zburat puiul cu ața, să te ții lepădări.

PALMA SI PUMNUL

La prima vedere ai spune ca Băsescu a innebunit, că nu mai realizează ce face, că este inconştient  şi  îşi pune singur laţul de gât. Niciodată nu a dat atâtea declaraţii care mai de care mai abracadabrantă, care mai de care mai incendiară, care mai de care mai periculoasă. Ai spune că a intrat în anul ăla ultim şi vrea să facă totul ca să plece cu simţul datoriei împlinite.

        Nu e adevărat  nici că e inconştient, nici că îşi pune laţul de gât, nici că nu ştie ce face. Totul este făcut calculat şi urmează un plan diabolic.

Domnul  Băsescu vrea să ramână în şa acuma şi în 2012. Acesta  este scopul a tot ceea ce face. Regionalizarea, modificarea Constituţiei, atacul la adresa lui Mihai, mâine poimâine modificarea legii electorale, introducerea votului electronic, toate au un punct comun: RĂMÂNEREA LA PUTERE. Pentru  a-şi atinge scopul este gata să se împrietenească cu oricine , să dea oricui oricât, să dea în ultima instanţă două judeţe UDMR-ului, să facă compromisuri cu oricine. Nu contează ce se va întâmpla cu românii, cu România, el sa rămână la putere. Convins fiind că în mod normal nici el nici partidul său nu mai au nici o şansă, este gata să dea lovitură după lovitură, să schimbe legi, să schimbe Constituţia, să schimbe hotărâri judecătoreşti, să dea cu flit deciziilor  Curţii Constituţionale totul pentru a-şi atinge scopul. Nu m-ar mira să dea o lege prin care să se stipuleze că alegerile vor fi căştigate de partidul cu cele mai putine voturi. Chiar nu m-ar mira. Este incredibil să vii tu ca preşedinte, garantul respectării  legii şi să spui că vei cere parlamentului să nu ţină cont de recomandarea sau decizia Curţii Constituţionale cea pe care ai invocat-o şi manipulat-o de fiecare dată pentru a da decizii în favoarea ta. Când i-a convenit, a cerut parlamentarilor, opoziţiei, românilor să respecte decizia acestui for, instanţa supremă cum o definea. Acuma, când decizia acesteia nu il mai aranjează . dintr-o data aceasta este consultativă, nu mai trebuie respectată ad literam.

 Ce rost are declaraţia impotriva lui Mihai ? O ieşire paranoică, gratuită, necalculată, provocată de căldura ultimelor zile ? Nicidecum . Este vorba de ceva calculat. Ştiţi care este cea mai buna metodă de a scapa de un caine fioros care vine spre tine cu gura deschisă , gata să te facă praf ? Fuga ? Nu! Daca eşti cu mâinile goale şi nu ai cu ce te apăra, stai calm şi când a cascat gura să te muşte, bagă-i pumnul pe gât. Asta face Băsescu acuma . Dă presei şi opozitiei subiecte peste subiecte, le umple gura, şi vor începe sa scuipe , se vor repezi să înghită dar nu vor putea mesteca, pentru ca au gura

prea plină. Vor fi atât de năuciţi încât nu vor şti până la urmă ce vrea Băsescu, care este direcţia principală, la ce ar fi dispus să renunţe, şi vor privi dezorientaţi, că şi câinele care s-a trezit cu mana pe gat. Va încerca să scape de ea şi nu va mai ataca pentru că a văzut că nu e bună.

Pe de alta parte, va crea impresia că şi-a făcut prea mulţi duşmani şi fiecare va crede că ceilalţi ii vor da lovitura de graţie. Şi asta e numai începutul. Va mai scoate la vedere niţte subiecte nu atât pentru a convinge pe cineva , că ştie că nu mai poate prosti pe nimeni, ci pentru a-şi justifica acţiunile nu atât în faţa românilor, cât în faţa externilor. Ambasadorul SUA a muşcat nada, ii suna frumos intentia domnului preşedinte. Numai în mintea unor încuiaţi regionalizarea este sinonimă cu descentralizarea, dar dacă mai adaugi la ea şi lupta împotriva baronilor locali şi reducerea cheltuielile cu consiliile judeţene şi aparatul de stat, parcă sună rotund . Declară domnul Băsescu cum că Statul a devenit o piedică în calea dezvoltării Romăniei, dar uită că la ora actual statul înseamnă BĂSESCU. El se substituie şi  executivului şi  legislativului  şi juridicului . Prin prisma acestei realităţi sunt nevoit să îi dau dreptate. Oricum, domnul pre;edinte dovedeşte că ştie să folosească şi  palma şi pumnul.

DORMI ROMÂNE DORMI ÎN PACE, ROMÂNIA PRAF SE FACE

A început iarăşi şantajul.

Varianta Băsescu

UDMR supralicitează pe dorinţa lui Băsescu de a câştiga viitoarele alegeri. Pentru că asta este de fapt pohta ce o pohteşte MĂRIA SA Traian odată cu noua reâmpărţire teritorială. Mai puţine  centre administrative, care să poată fi controlate mai bine de către putere şi prin oamenii numiţi de la centru, reâmpărţirea  influenţelor şi mai puţini primari  prefecţi  si baroni de mulţumit sau de strunit ca şi dispariţia celor ce au altă culoare decât portocaliu prin teritoriu. La viitoarele secţii regionale  de votare, daca se mai introduce şi votul electronic  - şi nu văd cine i s-ar pune împotrivă- măsluirea voturilor ar fi asigurată mult mai uşor şi mai sigur de oameni mai putini, dar bine aleşi, selectionaţi din cei fideli dar şi şantajabili, că doar dragostea nu mai e suficientă. Acesta este gandul domnului Băsescu şi pentru atingerea lui, va risca şi va scoate la bătaie toată artileria grea numai să o obţină.

O varianta UDMR

 

Iniţial a încercat speriind românul că dacă nu împarte ţara, nu mai primim bani de la Europa, deci nu mai e păpica, eterna grijă a românului. Dar cacealmaua a fost descoperită şi s-a schimbat sintagma, acuma nu se mai spune că nu mai primim bani, daca nu ne regionalizăm, acuma se spune nu e nici o problemă dacă ne regionalizăm, Europa nu se supără, ca şi când ar fi susţinut cineva că Europa ar avea ceva împotriva regionalizării. Şi românul tace, nu vede măgăria, tace şi înghite din nou. Şi uite aşa, Băsescu iară ne abureşte „JUR CA NU AM LOVIT COPILUL ....CU PUMNUL !„

Varianta Tinutul Secuiesc

Numai că socoata i se opreşte din nou la  UDMR –işti pe care Băsescu i-ar mânca pe pâine dacă nu ar fi nenorocitele alea de voturi care il ţin în şa. Nimic nu urăşte Băsescu mai mult decît sa fie şantajat  şi ungurienii ăştia l-au şantajat cât pentru o viaţă întreagă. Ce e de făcut ? Ei vor regionalizare, el vrea la fel, dar nu cum o vor ei. Miza e mare. Foarte mare.Dacă acceptă varianta UDMR ştie că va trebui să plece din România şi nu prea ar pleca. O duce atăt de bine aici iar lumina ochilor săi la căt de telighentă este, nu ar putea avea succcesuri în altă parte. Şi aşa e atât de capabilă că doar SIDA  o vrea.  Deci varianta asta cade. Dacă încearcă altă regionalizare decât cea dorită de UDMR chiar dacă o trece prin asumare guvernamentală ar pica la moţiune, că doar aşa  au promis urmaşii lui Atilla şi ştie că se ţin de cuvânt.E pat. Nu are unde să mişte.

Varianta ruseasca-1953

În cazul ăsta nu are altceva de făcut decăt să lase pe alţii să mute, chiar dacă pierde o mutare. USL care a început să dea deja rateuri, prin recunoaşterea faptului că dacă vin la putere totuşi nu pot face să curgă lapte şi miere aşa cum se înţelesese din programul de dezvoltare multilaterală promis acuma o lună este gata să mai facă o greşeală. Revin, ca să nu se înţeleagă greşit şi afirm că prima greşeală nu e cea că ar fi recunoscut că nu va curge lapte şi miere ci dimpotrivă, prima declaraţie cea de la afişarea primelor promisiuni că vor scoate Romănia din criză, vor crea 1 milion de noi locuri de muncă, etc, bazaconii fără susţinere, pur propagandistice, de aburit „stupid pipăl.” A doua greşeală pe care este gata să o facă USL acuma este să afirme că în principiu acceptă regionalizarea, dar nu acuma şi nu aşa cum o doreşte Băsescu. Atenţi însă la nuanţe nu spun nimic de varianta Europeană  şi nici de cea UDMR. Normal, pe unii nu vor să îi supere, pe alţii vor şi ei să îi aburească, lăsând loc negocierilor. Ei bine, nu ar fi exclus ca tocmai această mişcare a USL să îi dea spaţiu de manevră matelotului. În materie de jocuri politice, cei trei Crai  ai USL, nu îi ajung lui Trăiănel nici la oul piciorului. Doar Papa Jean  mai poate descurca iţele când le încurcă Băse.

Salvarea însă vine de peste Prut. Bătălia pentru Marea Neagră încinge spiritele, Ivan şi Sam  Wag the dog . Moldovenii stau crăcănaţi mai e un pic şi cad în patru labe şi atunci să te ţii jocuri patriotice. Românii de aici ar putea să uite de regiuni cu ochii la fraţii de dincolo de care trag sau în care trag şi ruşii şi americanii. Deocamdată sunt la faza cu arătatul pisicii. Americanuii arată steagul românesc, ruşii arată ambasadorul Transnistrean şi uite aşa, hâţa hâţa.

Ce face românul ? Românul noastru face ce ştie el cel mai bine. Papa, nana, caca..

CASTRAŢI-I

Domnul Popoviciu, acest pompier de serviciu al PDL alături de Canacheu şi Tălmăceanu, nu are numai sarcini de a scoate castanele PDL din foc, mai nou are şi iniţiative. Probabil i s-a promis un costum nou sau măcar mănuşi de azbest, ca să nu fie confundat mai nou cu cei ce îşi dau foc de „dragul” puterii, dar i s-a condiţionat costumul ignifug  de oarece iniţiative parlamentare. Şi atunci după îndelungi reflectări a găsit domeniul în care e specialist şi a propus o lege pentru castrarea pedofililor. Nu am nimic împotriva pedepsirii celor ce fac astfel de fapte, dar să vii tu ditamai alesul cu idei precum castrarea chimică a unor oameni în plin secol 21, parcă depăşeşte anumite limite.

Păi bine domnule Popoviciu, până acuma unde aţi fost ?

Unde aţi fost cănd guvernul Boc şi ceilalti colegi de partid au siluit in grup Constituţia României, încălcând legi sau scoţând altele care s-au proptit libidinos în biata legislaţie pentru a da naştere unor aberaţii aidoma cu chipul şi trăsăturile violatorilor ? Ce putea să nască dintr-un viol în care nu se mai ştie cine e tatăl ?Legi handicapate, după chipul şi asemănarea părinţilor. Pe aceştia când îi castrăm domnule Popoviciu ?

Unde aţi fost cănd aceaasi şlehată de violatori a lovit în viaţa şi viitorul copiilor, luându-le alocaţiile, reducandu-le raţia de lapte, luându-le chiar şi dreptul de a fi crescuţi şi educaţi de proprii părinţi, printr-o lege care îi dă de ales mamei să stea lângă copil sau să îşi piardă serviciul ? Pe aceşti violatori ai drepturilor copiilor când ăi castrăm domnule Popoviciu ?

Unde aţi fost când legea învăţămâmtului a fost violată sălbatic, fără ca măcar cei ce desfăşoară actul educaţional pentru aceiaşi copii în apărarea cărora pretindeţi că săriţi acuma, să fie întrebaţi sau consultaţi, fără să vă pese  de părerile lor ? Pe ministrul Învăţământului şi toţi cei ce au violat în grup dreptul la educaţie al copiilor, când îi castrăm domnule Popoviciu ?

Unde aţi fost când s-a luat măsura desfiinţării unor şcoli rurale, lăsând copii fără posibilitatea de a urma cursurile în localităţile de domiciliu, trimiţându-i pe jos kilometri întregi, iarna prin ger şi viscol, numai pentru ca sunteţi incapabili să construiţi şi toate măsurile luate au fost de desfiinţare, demolare, distrugere. Nu am auziz nicăieri  in realizările  dumneavoastră cuvintele refacere, construire, renovare, îmbunătăţire, exceptând patinoarele şi sălile de sport ale firmelor PDL. Pe aceşti contructori –distrugători ai scolilor româneşti când îi castăm domnule Popoviciu ?

Unde aţi fost când colegii dumneavoastră de partid, votau  cu bucurie distrugerea sistemului sanitar luând  copiilor dreptul de a fi trataţi, obligăndu-i să se trateze cu leacuri băbeşti, sau de loc, pentru că părinţii lor nu mai au posibilitatea să îi transporte la zeci de km pentru consult, pentru că nu mai au bani să cumpere medicamente, pentru ca nu mai au bani să plătească consultaţia? Pe aceşti pedofili, violatori ai dreptului  la viaţă şi sănătate al copiilor când ii castrăm domnule Popoviciu ?

Unde aţi fost când Domnul Băsescu lovea un copil e adevărat, nu cu pumnul, aşa cum a jurat pe biblie, dar l-a lovit, în calitatea de preşedinte al tuturor copiilor din ţara asta şi lovindu-l pe acel copil „care cine ştie, o fi făcut el ceva, nu ştiu, să întreb staful”a lovit toţi copii  care veneau la el cu speranţă. Pentru acea speranţă retezată scrurt, cu dosul palmei, aşa ca pe vapor, cine trebuie castrat domnule Popoviciu ?

Ce spuneţi domnule Popoviciu, drepturile acestor copii cănd le apăraţi şi când îi castrăm pe vinovaţi? Dacă veţi include în proiectul dumneavoastră de lege  aceste aspecte, voi vota cu plăcere, într-un eventual referendul, proiectul dumneavaostră.

Dacă nu domnule Popoviciu, vă garantez că atît eu căt şi 80% din români, la viitoarele alegeri, in numele copiilor violaţi de legile dumneavoastră, luandu-va dreptul de a mai crea aberaţii legislative, luandu-vă puterea pe care aţi folosit-o discreţionar, luându-vă capacitatea de a mai hotărâ vreodată destinele acestor copii, VĂ VOM CASTRA POLITIC !

REVOLUȚIA LA ROMÂNI

Și la Odorheiul - Secuiesc a fost revoluție

După episoadele cu razbunarea și anunțul, continui seria dezvăluirilor cu fapte și întâmplări reale din revoluție, așa cum s-au întâmplat, povestite de cei ce le-au trăit, pentru ca să nu se uite pe undeva prin sanțurile memoriei.Cei ce vin după noi au dreptul să cunoască istoria așa cum a fost ea, cu bune, cu rele, cu întâmplări mai hazlii sau mai dramatice, nu așa cum vor oficialii să o prezinte. 


De data asta un episod povestit de un alt ofițer, care a scăpat ca prin minune de la linșaj. Multumesc domnului Valentin Placintă, cel care a publicat articolul pe blogul filialei Rădăuți a SCMD pentru că mi-a dat acceptul să îl public și la mine.
Iată întâmplarea așa cum e povestită de autor:

”Mărturia ofițerului Mircea Buie, scapat de la linsaj in 22 decembrie 1989, despre atrocitățile din Odorheiu Secuiesc

„În 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri – preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar – ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha Mihály Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria şi s-a înscris în partidul condus de Csoóri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor (ultima temă a şi revenit la modă). La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi şi-au intensificat prezenţa în Harghita şi Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenţie, o demonstrează şi faptul că, în 23 decembrie, a şi apărut pe piaţă un ziar în limba maghiară. De altfel, din primăvara anului 1989, în zonă au apărut şi ruşii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. A crescut şi numărul celor care fugeau în Ungaria („evazionişti” – cum le spuneam), majoritatea mergând să se pregătească în tabăra de la Bicske.
Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea şi Dealu (localităţi de lângă Odorheiu Secuiesc), precum şi depozitul fabricii de mobilă de lângă gara oraşului (dintr-un tren s-a aruncat o sticlă incendiară pe acoperişul de plastic al depozitului).
În dimineaţa zilei de 22 decembrie, am predat armele la fişet, conform ordinului generalului Iulian Vlad.
Comandantul Securităţii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonelul Dumitru Coman a dat ordin ca nimeni să nu părăsească sediul (aveam sediu comun cu Miliţia, noi la etaj, ei la parter). Eu am primit sarcina să aduc nişte paturi şi saltele de la internatul liceului. Când mă întorceam cu ele, la radio s-a anunţat sinuciderea lui Milea. Pentru a întări siguranţa sediului a fost adus un pluton din trupele de securitate. Cam la o oră după discursul lui Mircea Dinescu de la televiziune, în faţa sediului s-au adunat protestatari. La început au fost paşnici, apoi au început să spargă geamurile şi să agreseze miliţienii care intrau sau ieşeau din sediu. În depozitul de la parter al Miliţiei se aflau aparate video confiscate din dispoziţia fostului şef al Miliţiei de la cetăţenii care contraveniseră dispoziţiilor legale. Protestatarii au spart depozitul ca să-şi recupereze aparatele.
În jurul orei 16.00, plutonul de securitate a primit ordin să se retragă în cazarma de la Gheorgheni. Am profitat de situaţie pentru a salva documentele. Am deschis şi golit fişetele şi am pus documentele în camionul cu soldaţi, iar peste ele s-au aşezat militarii, mascându-le. Camionul a reuşit să plece, după ce s-a negociat cu un tractorist care blocase poarta cu tractorul. Astfel, documentele au fost salvate şi ulterior recuperate.
În sediul de la etaj al Securităţii rămăsesem câţiva ofiţeri: eu (Mircea Buie – n.n.), Ioan Trifu, Dan Coţofană, Dan Petrariu şi comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. Între timp, protestatarii au devastat parterul şi l-au incendiat. Din cauza fumului, am ieşit în curtea din spate, unde se aflau garajele. Dialogam cu manifestanţii, îndemnându-i la calm şi repetând: „Nu vrem sânge!”. Se aduna tot mai multă lume. În jurul orei 18.00 a sosit un grup de oameni băuţi şi violenţi. Îmi reproşau că sunt ofiţer de securitate. Un tânăr cam la 30 de ani, îmbrăcat în costum popular secuiesc – liderul acelui grup – m-a întrebat dacă-s român sau maghiar.
Am minţit, spunând că tata e român, iar mama unguroaică. Tânărul a fost tranşant: „Nu corespunde. Executaţi-l!” Pe lângă cei ce incitau la violenţă (vezi Kapdebó – directorul Şcolii de şoferi amatori din Odorheiu Secuiesc), existau şi îndemnuri la calm şi la renunţarea la acte de violenţă, venite chiar de la etnici maghiari (cum a fost Iosif Pető, viitor prosper om de afaceri).
După ce s-a dat sentinţa „executaţi-l”, am fost luat cu forţa şi scos din incinta sediului, care se afla lângă un complex alimentar, de care era despărţit de o stradă mărginită de castani. Cineva din mulţime a strigat: „Să-l spânzurăm!” Imediat au adus de la alimentară o frânghie şi o ladă de ambalaje de la sticle. Au legat frânghia de creanga unui castan, m-au urcat pe ladă şi mi-au pus ştreangul de gât. Apoi au tras lada. Însă, creanga a cedat şi s-a rupt. În acel moment, s-a creat o busculadă, provocată de un grup de karatişti, antrenaţi de inginerul Mika Domokos (şeful unei prospere ferme agricole de lângă oraş). Ei m-au înconjurat, mi-au scos funia cu tot cu restul de creangă şi m-au condus în interiorul depozitului Peco din apropiere. Oricât m-au protejat, tot am fost lovit în cap cu o sticlă de un litru.
Dar am scăpat. Cum rana la cap era destul de adâncă, am fost dus prin spate la spital, unde am rămas într-un fel de “arest medical”, răstimp în care (în seara zilei de 22 decembrie) mi-a fost spartă şi devastată locuinţa.
În spital am mai găsit 3-4 miliţieni şi un ofiţer de securitate, care fuseseră grav bătuţi. Mai era şi o persoană din Zetea, care se alesese cu o plagă împuşcată, după ce fusese omorât adjunctul şefului de post din localitate. Tragică a fost şi moartea şefului de post din Dealu – Liviu Cheochişan – tatăl unui băieţel de doi ani. În seara zilei de 22 decembrie a fost luat din locuinţă, scos în faţa sediului şi bătut până la inconştienţă. Apoi au turnat ţuică pe el şi i-au dat foc.
La Cristuru Secuiesc, un miliţian a fost omorât de rromii pe care-i cercetase pentru diferite infracţiuni. A avut de suferit şi preotul ortodox Călugăru – acuzat că-i protejează pe ofiţerii de securitate. De aceea, l-au căutat şi la biserică şi la casa parohială.
Şi destinul locotenet-colonelului Dumitru Coman a fost crunt. După apariţia lui Dinescu la TVR, soţia acestuia l-a rugat să vină acasă. A refuzat-o, rămânând în sediu, la datorie, şi liniştind-o că nu are de ce să se teamă. (Într-adevăr, era perceput ca un om de treabă şi era chiar îndrăgit în oraş). Ultima dată l-am văzut înainte ca eu să fiu dus la spânzurat, el rămânând în curtea cu garajele. Când eram internat, Venczel, directorul spitalului, mi-a spus: „Îmi pare rău, dar pentru şeful dvs. n-am putut face nimic, decât să constat decesul.” Am aflat că Dumitru Coman a fost scos în stradă, omorât în bătaie şi apoi aruncat în curtea spitalului. Criminalistul miliţiei, Pop, mi-a spus că Dumitru Coman nu mai avea nici un os întreg. Se ştie cine l-a ucis, există înregistrări video şi martori. Dar toţi ucigaşii de etnie maghiară au fost puşi ulterior în libertate, în urma demersurilor pe la forurile europene, întreprinse de fruntaşul UDMR, György Frunda.
Întâlnindu-mă prin 1990 cu Corneliu Vadim Tudor, care-mi cunoştea povestea, acesta m-a întrebat ce gândeam în momentul în care eram cu ştreangul de gât. Răspunsul meu poate l-a surprins. Mă gândeam să nu mă desfigureze prea mult, ca să mă poată înmormânta ai mei în sicriu descoperit. Nu le-am povestit părinţilor mei prin ce-am trecut. Au aflat despre păţania mea de la televizor, când se prezentau rezultatele Comisiei parlamentare asupra evenimentelor din 17-24 decembrie 1989 din Covasna. Când a auzit toată grozăvia, mama a scăpat tava din mână.
În Evul Mediu scăpai de spânzurătoare dacă o femeie te cerea de soţ. Eu am scăpat altfel. Poate nu întâmplător, am fost pasionat de dendrologie (înainte de a fi ofiţer am lucrat în silvicultură). Peste ani, m-am întâlnit cu un fost coleg, care m-a întrebat dacă mai ştiu ceva dendrologie. Şi, ca să se convingă, m-a întrebat care e cea mai valoroasă specie de la noi. I-am răspuns că nu mai e stejarul, ci castanul porcesc. Căci, dacă m-ar fi spânzurat de un stejar, acum îmi aduceai flori la mormânt.”
(Mărturie consemnată de Ananei Gagniuc și publicată în volumul scris de Aurel I. Rogojan – 1989 DINTR-O IARNĂ ÎN ALTA… ROMÂNIA ÎN RESORTURILE SECRETE ALE ISTORIEI)”

 Rog pe această cale pe toți cei care au trecut prin momente ce consideră că trebuiesc spuse,să mă contacteze pe adresa de mail marin.neacsu@ ziuaveche.ro.