Cazul Arafat, concluzii şi perspective

A trecut. A trecut şi asta, televiziunile au ce roade acum câteva zile. Am asistat, aşa cum spunea cineva la o „isterie” Arafat, în care discuţiile s-au axat mai mult pe cearta dintre Băsescu şi Arafat şi mai puţin pe Legea Sănătăţii sau pe modul în care sunt trataţi românii de către conducerea de partid şi de stat sau modul în care sunt promovate şi trecute legile în România sau ce conţin ele, SAU CHIAR NIMIC DESPRE O LEGE PROMOVATĂ DE O MINORITATE ÎMPOTRIVA MAJORITĂŢII.

Cazul în sine a scos în evidenţă pentru a nu ştiu câte oară nu diletantismul în ceea ce priveşte legislaţia românească, modul în care un proiect poate deveni lege în câteva minute sau poate fi aruncat la gunoi în câteva secunde pe alte canale decât cele legale, după simplul chef al unui om care spune că ne-a scăpat de dictatură, ci lipsa totală de respect faţă de cetăţean şi modul dictatorial în care este condus acest stat. Chiar şi numirea şi revocarea domnului Ciuhodaru, nu a făcut altceva decât să demonstreze că :

1. Preşedintele tării se crede Dumnezeu, despot, dictator cu drept pe viaţă şi de moarte, care nu ţine cont de nimic şi îşi permite să vină în casa cuiva şi să îi spună ce să facă. De când preşedintele numeşte consilierii miniştrilor nu ştiu, dar nimeni nu a sesizat faptul că acesta este un abuz un amestec al preşedinţiei în problemele unor ministere o încălcare flagrantă a principiului separării puterilor în stat. A sesizat cineva parchetul  sau Curtea Constituţională?
2. Nu plecarea sau numirea lui Arafat şi Ciuhodaru trebuiau discutate  ci modul în care au fost făcute, abuzul de putere al preşedintelui şi slugărnicia celui care se crede prim ministru;
3. Există încă fricţiuni la nivel coaliţie de guvernare, între Băsescu şi UDMR. Destituirea lui Ciuhodaru nu s-a datorat faptului că a fost numit ilegal, abuziv, ci faptului că UDMR primea astfel în spinare ochiul şi timpanul preşedintelui şi asta nu le convenea. De fapt ministrul sănătăţii nu a făcut nici o referire la motivul destituirii lui Ciuhodaru, a menţionat doar că nu l-a acceptat şi mai grav, NU A SPUS NIMIC DE PLECAREA LUI ARAFAT, deşi era obligat să îşi spună cuvântul vizavi de plecarea unui secretar de stat;

Despre evoluţia scorului nu mai are rost să comentez. E de comentat reacţia media, a clasei politice şi a unei părţi din populaţie.

Clasa politică a reacţionat prin Domnul Ponta care a încercat să aduce ceva simpatizanţi vânzând pielea ursului din pădure. Arafat nu a şarjat, ba mai mult, a avertizat populaţia privind pericolul manipulărilor politice. Domnul PPDD a încercat şi el să se lipească de oamenii strânşi în capitală şi a debarcat din limuzina sa pentru a explica românilor cât de greu se trăieşte în România. A fost repede trimis acasă. Asta a demonstrat că cei ieşiţi în stradă nu agreau şi nici nu erau oportunişti. A se reţine acest aspect. Aş recomanda domnului Ponta şi altor membri de partid cu ştaif să nu mai iasă pe post să facă declaraţii sforăitoare şi să îşi ia stafful de la opincă până la vlădică şi să iasă în stradă şi vor veni oamenii acolo mai repede decât dacă le spune el la tv că Băsescu este duşmanul românilor.

Media a făcut ceea ce ştie să facă mai bine. A speculat la maxim subiectul, a invitat analişti  şi au tocat câteva zile subiectul Arafat pe părţile cele mai neimportante, discutând cum spuneam mai mult despre conflictul Arafat - Băsescu şi ce a făcut Arafat pentru SMURD şi ţară, şi mai puţin despre abuzul preşedintelui şi modul în care se fac numirile şi revocările demnitarilor români. Mai e un aspect legat de mesajele media. Vineri seara, când oamenii demonstrau paşnic şi spontan în faţa Cotrocenilor, toate televiziunile, deşi aparent susţineau protestele, nu uitau să specifice periodic, că este o manifestaţie “ ilegală“ pentru că nu e aprobabtă. Să îmi fie iertată întrebarea, ce mai este legal în epoca Băsescu? În primul rând să nu uităm că Băsescu a făcut legi după chipul şi asemănarea sa şi a clicii de mondiali pe care îi reprezintă, adică strâmbe. Sper să nu se trezească cineva acuma să spună că nu preşedintele face legile, că guvernul le propune, parlamentul  se face că votează, iar Băsescu  e simplu spectator. Am am mai  citit povestea asta,   odată cu numirile şi restituirile de săptămâna asta iar  primul semnal mai puternic a fost dat când a schimbat o lege în parcarea unui supermarket. Atunci trebuia să iasă lumea în stradă. Revenind, care legi ? Legile pe care mai marii din fruntea ţării şi le votează în favoarea şi interesul personal ? Hai să fim serioşi, vorba domnului Ponta. O lege care nu dă voie oamenilor să îşi exprime paşnic punctele de vedere nu e lege, e botniţă, e dictatură. În al doilea rând, şi în Decembrie 89 oamenii au ieşit TOT ILEGAL în stradă şi au ajuns eroi, unii morţi, altii revoluţionari, iar alţii, profitorii s-au făcut politicieni şi au făcut  posibilă apariţia unei legi ca cea pe care o invocă puterea şi de care se tem televiziunile. Aş dori să văd o televiziune care la vederea unor astfel de manifestări, să spună pe post :”Ne pare rău, ne suspendăm emisiunea,  mergem cu toţii la locul respectiv, Romănia are nevoie de noi şi de voi acolo. La televizor să rămână cei care nu gândesc ca demonstranţii.” Aş vrea să văd un invitat, fie el politician sau analist, gazetar, care să spună, „mă iertaţi stimaţi colegi şi realizatori, eu vă părăsesc, mă găsiţi,  dacă doriţi opinia mea, pe baricadă”. Nu am văzut şi nu am să văd.  Pentru că nu acesta e interesul lor. Lupta este  pentru pălmaşi, ei cometează doar, ei sunt formatori de opinie, ei îşi păzesc fundurile preţioase, având grijă să nu încalce Legea audiovizualului.

Populaţia a reacţionat peste aşteptări, demonstrând încă odată că România este o altfel de ţară. Este inexplicabil cum populaţia acestei ţări tace şi tace şi tace când i se iau drepturile,  banii, casele, spitalele, şcolile, medicamentele, dreptul la opinie, dreptul la muncă, dreptul la viaţă, dar se revoltă şi iese pe străzi pentru că un doctor a fost demis. Bineînţeles că nu viaţa lui Arafat era îngrijorătoare pentru populaţia care a ieşit pe străzi în Bucureşti, Târgu Mureş Cluj, ci lovirea unui simbol, pentru că Arafat pentru oameni era simbolul  omului cinstit, care a făcut ceva pentru ei .Atenţie din nou şi la acest aspect. Românului poţi să îi iei banii, se descurcă el într-un fel, nu îi lua însă simbolurile, pentru că nu are de unde să ia altele.

Mai este un factor care a intervenit în caz: serviciile secrete. Ce au făcut?L-au slujit pe Băsescu ? Când ? Când au lăsat ca evenimentele să evolueze până la acest nivel, când nu au prevăzut sau nu au anunţat riscul războiului cu Arafat? Ce au păzit analiştii? Dar consilierii ? Cine l-a sfătuit să îl destituie pe Arafat?Cine l-a sfătuit să îl numească pe Ciuhodaru ? Cine l-a sfătuit să retragă legea? Cine îl ţine acum legat sub pat în loc să iasă în faţa oamenilor  şi sa îi înfrunte ? De omorât nu l-ar omorâ dar ar arăta populaţiei că are antigel în instalaţie. Aşa nu este taxat numai drept tiran dar şi laş. A provocat un scandal, EL TREBUIE SĂ ÎL DEZAMORSEZE, nu jandarmii, nici domnul Sever Voinescu, Canacheu sau alţi sanitari de profesie. Ei bine, serviciile secrete nu mai sunt servicii secrete dacă acţionează numai după apariţia incidentului, prin îndosarierea şi săltarea celor ce demonstrează, serviciile secrete sunt cele care prevăd, previn şi dezamosează astfel de situaţii înainte de a se produce. E ca şi cum geniştii ar fi chemaţi să .. opereze după ce a explodat mina sau bomba, să identifice elementele folosite şi tipul de exploziv folosit, după ce a provocat carnagiul. Cred că domnul Băsescu trebuie să revadă un pic caietul de sarcini al serviciilor secrete. Fie are neprofesionişti în plată, fie …. oameni din marea familie  UNPR. Oricum e de aşteptat o înăsprire a măsurilor ce se vor lua de autorităţile statului prin mărirea forţelor care vor interveni.

Şi totuşi mai e un aspect de remarcat. În 89 românii au făcut o revoluţie cu ajutorul televiziunii. Acum, marea majoritate a oamenilor vrea să o facă în faţa televizorului.

Atenţie la provocări.

Ce va urma ? Deocamdată vineri seara oamenii au fost împrăştiaţi paşnic, fără incidente. E bine că nu au venit alţi oameni ? E rău ? Dacă vrei să respecţi o lege indiferent cum ar fi ea , e bine . Dacă vrei să demonstrezi împotriva situaţiei dezastruoase a ţării, inclusiv a legilor făcute pentru susţinerea şi menţinerea unei dictaturi, nu e bine. Şefii marilor partide, sindicate, nu trebuie să lanseze apeluri la tv. Dacă au o opinie, oricare ar fi ea aceasta are numai două variante :

1. Stau acasă şi privesc la tv desfăşurarea evenimentelor, cu o cană cu vin fiert şi floricele, fără opinii pe posturi pentru a arăta cât de frumoşi sau deştepţi sunt ei;
2. Îşi iau prietenii, rudele , colegii, şi merg acolo. Nu neapărat în faţa camerelor de luat vederi, în faţa oamenilor. Să vadă, să simtă şi să păţească ce păţesc cei care sunt acolo, fără discriminare. Aşa se manifestă acordul,  nu cu sfaturi din spatele camerelor tv.

Pe 24 Ianuarie Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, are planificată o activitate, i-aş spune tradiţională deja. Ceva în genul maratonului de la New York. Nu ştiu caă s-a trimis cererea pentru aprobare. Acum , daca actuala situaţie se împinge, până spre 24 Ianuarie, există două riscuri:

1. Activitatea SCMD să nu fie aprobată datorită pericolului ca aceasta să nu devină prea .. groasă. Sunt curios însă care va fi motivaţia şi apoi care va fi decizia conducerii sindicatului.
2. Dacă e probată şi cele două evenimente se unesc, va fi şucăr.

Depinde cum şi cât va evolua evenimentul. Jandarmeria a început deja să caute “organizatorii” manifestaţiei spontane. Nu este culmea ? O manifestaţie este declarată chiar de oficiali spontană, iar ei caută organizatori, sau mai bine zis , ţapi ispăşitori, sub diferite învinuiri. Cu cât mai rupţi de eveniment, cu atât mai bine, vor fi pedepsiţi exemplar cu amenzi la care vor plăti toate neamurile şi uite aşa vor fi  descurajaţi şi ei şi alţii care vor mai trece întâmplător prin zona demonstraţiilor. Paşnic nu ?

Revenind la acţiunea SCMD, dacă boala Arafat se va lungi, e posibil ca pe 24 să avem cea mai frumoasă demonstraţie din ultimii 20 de ani. Dar asta mai depinde şi de mesajul cu care va veni domnul Dogaru. Dacă va veni cu textele pe care le găsim pe blogul sindicatului, cu dorinţa de produce o mare de scuipat, demonstraţia va degenera şi poate asta va fi momentul pe care îl aşteaptă Băsescu. Militarii au de trecut un examen al decenţei, pentru a arăta că sunt la nivelul celor ce au ieşit pe străzi vineri seara şi sâmbătă.

Doamne Ajută!

PS. Se pare că Valeriu Sterian a luat cu el şi curajul cântăreţilor militanţi de altă dată. Eu am să merg la Bucureşti. Mi s-a părut că am văzut poneiul în faţa Cotrocenilor.