miercuri, 10 aprilie 2019

România în Cupa de vis



Azi s-a deschis
robinetul cu amintiri. România a început partidele de cupă Davis cu
echipa
Republicii Zimbabwe, țară puternică,  echipă de top. Nu mai spun numele
jucătorilor echipei
Republicii respective, ca să nu intre suporterii echipei noastre în
depresie.
Meci greu, ce spun eu greu, super greu pentru echipa României, formată
din
copii care abia au deschis ochii în tenisul mondial. Păi ce noi ne
comparăm cu
echipa ălora de au jucat finala Cupei, cu statele unite ale SUA prin 72?
Bineînțeles
că nu. Păi aia a fost echipă comunistă, au pus de blat cu americanii,
le-au dat
ălora clauza națiunii celei mai favorizate, un fel de partener strategic
de
azi, ca să joace în finală cu ei, că altfel nu îi băga nimeni în seamă.
În
fine, ce să mai dezgropăm sicriele,  azi,
cum spuneam, echipa de tenis de câmp arabil a României a jucat cu echipa
jucătorilor
din Zimbabwe și a reușit să câștige al doilea meci, egalând la 1. Păi ce
e de
ici de acolo? Mare performanță. Cum cine e Zimbabwe în tenis? Păi nu ați
auzit?
Păi știți voi câte limbi oficiale are Zimbabwe? Vedeți că nu știți?
Nouă, nouă
limbi OFICIALE, nu așaa, ca la noi, niște jargoane de cocalari pe ici pe
acolo.
Și ce limbi? Păi ia luați de vă scrântiți limba: Engleza,
Shona, Chewa, Xhosa, Ndebele, Southern Sotho, Tswana, Venda, Tonga, 
Tsonga. Ei? Nu știu dacă ați auzit de toate dar
eu de una am auzit, de Tsonga, sau pe numele ei complet, Jo-Wilfried
Tsonga. Cred că toți cei familiarizați cu turneele ATP au auzit de
Tsonga așa
că e inutil să mai explic. Păi realizați, dacă numai una din limbile lor
a
ajuns în topul mondial al tenisului, vă dați seama ce se întâmplă când
își scot
ăștia toate limbile pe teren ? Rup tot. Doaamne, bine că am reușit să
scoatem
și noi un punct. Păi noi jucăm cu un Copil, cu unul care ba Mergea ba nu
juca,
ce pretenții să avem? Noroc cu copilul ăla, că se mai antrenează uneori
cu
Halep și așa a învățat și el să mănânce bătaie de la nume din astea
sonore,  din primul meci, că altfel cine știe cât se
chinuia să ia bătaie, obosea copilul câteva meciuri, sau Doamne ferește,
turnee, până să mănânce și el o bătaie de toată rușinea. Așa, având
experiența
meciurilor cu Simo a noastră, uite a reușit să o fure din prima, de la
ăstaaaaaaa, cum îl cheamăăăăăă, ăăăăăăăăăăăăăăăăăăă nu i-am reținut
numele dar
îi știu numărul, 546 ATP, sau chiar așa îl cheamă, nu mai știu sigur.
Bravo
lui, Hai Copil, hai că se poate! Ne-a făcut de râs însă Dragoș Dima,
care l-a
bătut pe colegul lu 546 ATP, unul căruia i-am reținut numele, e un nume
simplu,
ușor de reținut, Takayani, așa,  Takanyi
Garanganga. Ăsta cică de fapt nu e jucător de tenis profesionist, el la
origine
e agronom, a inventat un sistem de irigații BIO, fără consum de  curent
electric, foarte folosit în Africa,
sistemul Yakana-Nakana și drept recompensă, l-au trimis să reprezinte
țara în
tenis, că încă nu s-a înființat Cupa agricultorilor. Păi cum ce treabă
are  agricultura cu tenisul?  Dar ce pe Năstase din tenisman nu l-au
recompensat cu stele de general și el ce treabă are cu armata? Așa-i în
tenis.





Bine că nu am jucat cu Bostwana, că dacă veneau ăia și își
plăteau cazarea la hotel cu moneda națională, se umplea hotelul de
simpatizante. Așa, măcar mai strigă cineva hai România!



România în Cupa de vis