joi, 19 octombrie 2017

Autobuzul lui Banciu




Domnul Banciu, acest pplange pe care nu îl mulțumește nimic, nu îi
place nimic, căruia totul îi pute, care crede ca dacă e spoit cu un pic
de cultură și vorbește rârâit este cel mai cosmopolit român,  sau mai
francez decât francezii, a dat nu odată rateuri, dar rateuri mari, pe
măsura pretențiilor sale. Că vede în toate răul primordial nu e un
defect, poate asta e conformația lui, poate visează la o lume perfectă
sau poate chiar vrea sa îndrepte ce poate pe ici pe colo și ține treze
pretențiile și aspirațiile nației, dar o face cu atâta scârbă în voce și
atitudine, încât te întrebi dacă chiar nu are ceva dereglat prin
propriul sistem. Ce este însă deranjant pentru unii, sau efectiv
enervant pentru alții la Banciu, este că nu admite că poate greși și
nici nu caută să vadă dacă și unde greșește, nu se documentează, el
merge înainte cu capul între urechi surd și orb la tot ce nu ține de el.
El nu se documentează, el reacționează la prima strigare, cu caută
răspunsuri sau detalii privind un fenomen sau altul nu îl interesează
opinia altuia el știe tot, pune etichete la tot toată lumea trebuie să
se încadreze în patul lui taie sau lungește picioare fără să își pună
măcar odată problema că poate unitățile lui de măsură sunt calpe. Pe
lângă toate astea mai folosește și un limbaj de biciușcar, ceva în genul
lui Mircea Badea, alt fante de scară de bloc pe care bineînțeles nu îi
suportă pentru că îi face concurență în ceea ce ei consideră că ar fi
satiră sau pamflet. Probabil ar trebui să redefinim această sintagmă
pentru că din ce în ce mai mulți pretinși moderatori, realizatori de
emisiuni și cătători de rating, pseudo-jurnaliști marca Rifai confundă
mojicia sau ignoranța  cu pamfletul.


O singură persoană din jungla politică îl face pe Banciu să saliveze
și când vorbește despre ea, mâinile îi pleacă automat sub tejgheaua care
îi ține loc de masă, sau arenă de circ, este vorba de  blonda lui
Băsescu, doamna Elena, care pentru el, îndrăgostitul, adulatorul,
admiratorul declarat  Banciu reprezintă un pod prea îndepărtat. A auzit
el că această Zoe a vremurilor noastre, ar fi ceea ce un elev scria
cândva în teză, și anume că ”Zoe Trahanache este soția unui grup de politicieni”și
visează să ajungă și el un astfel de politician. Poate pentru acest
motiv a tras cu dinții să ajungă și el măcar consul în Marsilia. Numai
că nu a reușit să ajungă nici la Marsilia nici la cetatea  Troia. În
fine, de gustibus non disputandum, cum spuneau latinii.


Marți seara, în emisiunea sa, domnul Banciu, cum spuneam, a mai dat
odată dovada înaltei competențe când, amintind sau prezentând un sondaj
realizat prin Anglia parcă, a menționat că este vorba de un sondaj sau
un studiu omnibus. În ignoranța sa, dovedind că îi este lene atunci când
întâlnește un termen nou și să caute pe goagăle, domnul Banciu a spus
cu veșnicu-i dispreț,  ”ce o mai fi și asta, omnibus, probabil un studiu
făcut în autobus, printre călători”. L-am mai surprins în câteva
rânduri făcând astfel de greșeli de gâgă, cu fața unuia care se crede
unul din apostoli și deși am vut să scriu despre ele, m-am abținut,
pentru că am considerat că nu merită, sau că orice om poate greși. Dar
el nu, ignoranța lui este depășită numai de înfumurarea și mojicia care
se pare că nu mai lasă loc de altceva în eul personal. Domnule  Banciu,
dacă nu ai aflat, să știi că omnibus nu înseamnă ceea ce ai spus tălică,
dar nu îți spun ce sens are, te las să cauți singur, măcar atât să faci
și matale din când în când. Nici  ”ombudsman” să știi că nu înseamnă
șofer de autobus. Mai ieși din lumea ta și din gazete scrise de oameni
de aceeași calitate pe care le prezinți din când în când tot la mișto și
mai intră în library să studiezi. Apropo, vezi că library nu înseamnă
librărie. Succesuri!



Autobuzul lui Banciu

marți, 3 octombrie 2017

Anunț umanitar : Olguta Vasilescu suferă de o boala incurabilă



O fi de la răceala?





Din surse neoficiale dar demne de încredere, doamna ministru Olguța
Vasilescu are mari probleme de sănătate. Boala de care suferă, deși
cunoscută,  nu este tratabilă, nu există medicamente pentru eradicare,
nici măcar pentru ameliorare. Ce este mai rău este că se transmite celor
apropiați deci și familiei,  ceea ce face situația și mai
îngrijorătoare.


Aceleași surse m-au informat că nu există nici medicamente străine
pentru boala ei,  deci nici clinicile din Austria sau Turcia frecventate
de obicei de demnitarii români nu pot face nimic pentru boala doamnei
ministru. Unii spun că ar fi vorba de o boală profesională, alții că ar
fi o boală de sistem deci sistemică, dar nimeni nu poate să dea un
răspuns clar. În literatura de specialitate există unele explicații ale
cauzelor bolii, dar nimic nu este sigur,nu există nici un medicament
care să fie omologat. Cum baba Vanga nu mai trăiește, necazul doamnei
Vasilescu pare fără lecuire.


Bineînțeles că doamna ministru a apelat la cei mai buni specialiști
și a răsfoit toate paginile de pe internet care au ca subiect boala.
Astfel a găsit o informație care inițial a liniștit-o, dar apoi a pus-o
pe gânduri și îngrijorat-o. Iată ce scria acolo:


„Sughițul nu este anormal, totuși, dacă persistă mai mult de 48 de ore, ar fi bine să te prezinți la un control medical.”


Așa a aflat doamna ministru că boala ei este ceva normal dar a
realizat că de fapt  sughițul ei a început cam de când a deschis
subiectul pensiilor militare. Cum de atunci sughiță fără oprire și ea și
familia, ba –din unele surse-  cam toate neamurile, și alea bune și
alea proaste, sughițul doamnei ministru a intrat în atenția guvernului.
Mulți miniștri se întreabă dacă nu cumva e molipsitor și se spune că
deja unii au cerut trecerea doamnei în carantină sau tratament
prelungit, chiar cu DNA, numai să nu se transmită.


I s-au recomandat de unii specialiști două leacuri :


Primul a fost ținerea respirației, remediu cvasi-băbesc, dar acceptat
de medici. Se pare că s-a încercat varianta, dar când i s-a spus că
trebuie să își țină respirația până îi trece sughițul sau dispare cauza
sughițului, doamna ministru a renunțat la tratament, pe răspunderea ei. E
prea sensibilă probabil.


Al doilea tratament a fost gargara cu apă rece și o linguriță de apă cu zahăr sub limbă  până când se dizolvă zahărul.


Doamna ministru a replicat că nu crede nici în acest tratament, cu
atât mai mult cu cât gargară a făcut de când se știe, mai ales în
preajma alegerilor și când trebuie să justifice măsurile pe care le
propune, dar nu a văzut nici o ameliorare. În plus cum a fost secetă,
recolta de sfeclă de zahăr  este insuficientă la cât i-ar trebuie ei iar
producătorii de trestie de zahăr au refuzat contracte, pentru că au mai
vândut zahăr guvernului Boc acuma 7 ani și nici în ziua de azi nu au
primit banii.


Ce e de făcut? Se spune că este singura boală căreia nu  s-a găsit nici leacul și nici numele.


Cine are informații, de orice natură care ar putea ajuta, vă rog să sunați la 22.22.22.


Vă mulțumesc !


PS: O băbuță demnă se încredere din Dolj, pe numele ei  Baba Novac
mi-a transmis că din câte știe ea de la mama ei,  boala i se trage de la
pomeni sau pomeniri și că ar trece cu Infuzie De Misie dar asta e o
plantă rară care nu crește în grădina lui Dragnea.








http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/medicina-interna/sughitul-cauze-si-tratament/


http://a1.ro/lifestyle/health/cum-opresti-sughitul-id27482.html



Anunț umanitar : Olguta Vasilescu suferă de o boala incurabilă

duminică, 1 octombrie 2017

Simona




Poate nu aș mai fi scris, așa cum am promis și m-am jurat în sinea
mea,  despre Simona Halep, dar ieșirile septuagenarului Ilie Năstase cu
ocazia investirii sale ca consul al Cehiei, ( nu am vrut să evit kako
fonia cu bună intenție, pentru că e meritată) care este mentorul
spiritual al Simonei, ca și ultimul rezultat al Simonei la Wuan, mi-au
ridicat din nou mingea la fileu și tensiunea. Pe Năstase nu îl mai
comentez, se comentează singur păcat de talentul lui, l-am idolatrizat
ca jucător, îl detest ca om. Eu l-am scos de mult din tribuna
competițiile și interesul meu, e prea bătrân ca să îl mai învețe cineva
ce înseamnă decența, bunul simț, respectul. Nu merită.


”Vreau și eu cu Simona”


Simona în schimb este în creștere, din păcate nu și de formă. Ceea ce
nu înțeleg eu este cum poate un jucător, sau mă rog, jucătoare ca ea să
fie nr 2 mondial jucând așa de prost și având rezultate atât de slabe.
Explicația nu poate fi decât aceea că tenisul feminin este în regres, nu
mai există valori certe, se câștigă turneele după adaptarea la fusul
orar, ciclul lunar,sau contul bancar,  nu după talent sau
profesionalism, antrenamente, etc. Au dispărut locomotivele, vagoanele
merg din inerție, nu le mai trage nimeni înainte, nici măcar nu le mai
împinge ”la cocoașă”, e un fel de ”Dumnezeu cu mila” în tenisul feminin
la ora asta. Despre Simona am mai scris de atâtea ori, dezamăgit de
jocul, dar mai ales de atitudinea ei, de spiritul ei de jucător și de
instabilitatea ei emoțională sau incapacitatea de a se concentra, de a
se monta, de a face ceea ce știe să facă, dar numai când iese soarele pe
strada ei.În două rânduri am crezut că și-a revenit, dar a fost numai
de moment, nimic serios.  Ea nu știe să joace ”pe ploaie”  sau ”în
condiții vitrege” mental, dacă lucrurile nu ies cum vrea ea din primele
schimburi de mingi devine un copil râzgâiat supărat că i s-a stricat
jucăria și se supără pe toți, și pe jucărie și pe cel care i-a
cumpărat-o și pe cel care îi spune că ea a stricat-o. Asta nu e
performanță, asta nu e sport, asta nu e profesionist, cu tot locul doi
pe care îl ocupă. Ea are pretenția ca toate jucătoarele sub ea în
clasament să se dea la o parte când intră ea pe teren, pentru că ea e
Simona Halep,”campioana noastră”. Uite că nu e așa, se pare că în
ultimul timp jucătoarele da la poziția 20 la 100 în clasament se roagă
să nimerească cu Simona, ca să se poată lăuda și ele că au bătut nr 2
mondial și să meargă în turul următor.


Vreau  și eu antrenor


În meciul jucat azi cu Daria Kasatkina, noul ”coach!” Andrei Pavel a
intrat să îi dea indicații în setul 2 la 1-4, când era clar că va pierde
din nou, Andrei îi spune : ”  Încearcă să o pui pe ea să
alerge, acum te aleargă ea… Să o alergi, nu cu viteză, cu periatele,
gândește-te că tu ai avut minge de ghem, ai avut și un pic de ghinion
acum.… hai …trage un pic de ghemul ăsta  și vreau să văd că .. cum..
când…  cum e  la.. dacă areeee.. ce trebuie să terminăm meciul… da nu îi
da tu, țin’ te de ea.  Dacă e să termine ea, să termine ea, dar nu îi
da tu!”  
A fost ceva în genul ”să ne fie bine, să nu fie rău”. 
mă ierte Dumnezeu dar dacă asta spune un antrenor elevului său și asta
îl învață când el e dărâmat psihic, mă fac și eu antrenor, psiholog,
consigliere,  orice,  că nu e cine știe ce filozofie. Simona, mă auzi ?
Cer mult mai puțini bani decât Pavel, eventual doar cheltuielile de
călătorie și cazare că mai mult nu cred că face nici Pavel. Ei i-aș fi
spus:” Simona , din acest moment, uită cine ești tu, uită cine e ea,
uită unde ești, șterge tot, nu ai nimic de pierdut, doar de câștigat.
Joacă tenis fără să te gândești la rezultat gândește-te doar la ceea ce
trebuie să faci să câștigi punctele. Relaxează-te, trage aer în piept,
joacă calm, știi să joci tenis, arată-le și celor care te privesc că
știi. Nu e mai bună ca tine!”



Rezultate ”a la Simona”


Și pentru că se vor găsi destui, ca și până acum, să spună că sunt eu
prost, că ea e pe locul doi și asta spune ceva, că e a doua jucătoare a
lumii, hai să îi vedem performanțele de anul acesta:


1 Ianuarie, Shenzen – O victorie în turul întâi  apoi învinsă în turul doi de Siniakova


16 Ianuarie, Australian Open Melbourne –pierde în primul tur la Shelby Rogers


30 Ianuarie, Petersburg – câștigă două meciuri, pierde în turul 3 la Natalia Vikhlyantseva


07 Martie Indian Wells, California  –câștigă un meci, îl pierde pe al doilea la Kristina Mladenovic


21 Marie Miami-câștigă 3 meciuri, pierde în sferturi la Johanna Konta


24 Aprilie Stutgard –câștigă dpuă meciuri pierde pe cel de-al treilea la Laura Siegemund


6 mai Madrid – câștigă 5 meciuri, câștigă  în finală cu  Mladenovic


14 Mai, Roma –câștigă 4 meciuri, pierde în finală la Elina Svitolina


28 Mai Roland Garros – câștigă 6 meciuri pierde în finală la Jelena  Ostapenko


25 Iunie Eastbourne –câștigă două meciuri pierde la Caroline Wosniacki


3 Iulie Wimbledon – câștigă 4 meciuri pierde în sferturi  la Johanna Konta


31 Iulie Washington –câștigă două meciuri, pierde la Ekaterina Makarova


7 August Toronto –  câștigă 3 meciuri, pierde la Elina Svitolina


13 August Cincinnati – câștigă 4 meciuri, pierde la Garbine Muguruza


28 August US Open – pierde în primul tur la Bunica Șarapova


24 Septembrie Wuhan – pierde în primul meci cu Kasatkina.


Deci exceptând meciurile din Fed Cup, a participat la 16 competiții, 
a câștigat  o finală, de 3 ori finalistă, de doua ori semifinalistă, de
trei ori  în sferturi dar  și de trei ori ieșita din primul tur, de
trei  ori la al doilea meci, de trei  ori la al treilea meci, situațiile
de mijloc nu le mai bag în calcul. Raportul meciuri câștigate meciuri
pierdute e irelevant, pentru ca poți câștiga o finală amărâtă nu știu pe
unde, ai făcut 5 victorii și să pierzi 4 alte turnee din primul tur,
apoi să te lauzi că ai golaveraj pozitiv.


Dacă ăsta e parcurs de mare campion sau de locul doi mondial, atunci
ori trebuie să schimbăm definiția  campionului, ori tenisul feminin a
 scăzut la un nivel care nu își merită banii. Cu așa nivel, în țara
orbilor orice chior e împărat.


Simona și declarațiile


Ce mă mâhnește pe mine este că talent are, știe tenis, dar stă
dezastruos la capitolul mental, e îngâmfată, încăpățânată, îi plac
laudele și se lipește doar de lingăi, pe cei care îi spun că și mai ales
unde greșește îi îndepărtează. O parte din vină o poartă și
televiziunile care o lăudau de exemplu la Roland Garros că  cea mai bine
îmbrăcată jucătoare, ca și când ea s-ar fi dus să prezinte moda acolo.
 Dar asta e. Sper să nu ajungă la 70 de ani o altă  Năstase, că înseamnă
că școala românească de tenis de câmp scoate numai  campioni
înfumurați,  lipsiți de bun simț. Și declarațiile de după eșecuri, cu
care ne-a obișnuit deja, cum că a făcut ce a putut, că adversara și-a
dorit mai mult victoria, sau că a avut o probleme de sănătate ba la nas,
ba la stomac, ba la glezna, ba la călcâiul lui Heracles, tot de bun
simț țin. Dar de unde nu e …. Declarația lui Halep după ultimul meci
este identic cu toate declarațiile date după fiacre înfrângere
rușinoasă. Sunt șabloane  învățate de la consilierii de PR.  „Nu
am mai jucat de vreo lună. Este greu să revii și să joci meciuri. Este
greu să intri în ritm în câteva ghemuri. Poate a fost o greşeală că nu
am jucat, dar aveam nevoie de odihnă după US Open. Cred că Daria a jucat
foarte bine şi i-a ieşit totul. Dar nu a fost cea mai bună zi a mea.
Este greu, dar iau lucrurile aşa cum sunt. Nu este nicio dramă. Dar cu
siguranță voi discuta despre acest meci şi voi învăţa multe din el”
Proști
consilieri are. Cum dracu să ai nevoi de odihnă după un turneu în care
ai jucat doar un meci? Păi Șarapova a stat pe bară cam doi ani și când a
revenit i-a tras-o Simonei cu strigături și la propriu și la figurat.
Auzi, Kasatkinei i-a ieșit totul.Păi da, că ea aleargă la antrenamente
de îi ies ochii.Nu știu dacă îi ies și clătitele la fel de bine, dar o
poate ajuta Simona că le are cu tigăile.


Kasatkina și Ostapenco sunt viitoarele stele ale tenisului. Dacă le
lasă Șarapova. Apropo, auzeam acum câteva zile un comentator specializat
în tenis că nu îi place de Ostapenko, pentru că nu e sensibilă, cică e
prea serioasă pe teren, ”nu zâmbește la el când joacă”. Păi aia nu intră
pe teren ca să facă clipuri publicitare, aia când intră joacă tenis.









http://www.espn.com/tennis/player/results/_/id/936/simona-halep

Simona

duminică, 18 iunie 2017

Interspitaliceşti –partea întâi -Cu armata la filmări

De ceva cam mult timp am făcut pauză în activitatea mea publicistică
şi nu numai, forţat de probleme medicale, probleme destul de mari, care
ar fi putut pune capăt definitiv supărărilor pe care le pricinuiesc
unora cu scrierile mele, dar nu a fost să fie aşa. Există sus un
Dumnezeu care nu şi-a luat încă mâna de pe creştetul meu aşa că o să vă
mai plictisesc.


Poate nu ar trebui să spun prin ce am trecut în ultimele 3 săptămâni,
dar pentru că viaţa este făcută din bune şi rele şi pentru a învăţa şi
alţii sau măcar a fi avertizaţi cu privire la ceea ce pot întâmpina, am
decis să public o parte din această experienţă, trecând însă sub tăcere
lucruri care ar putea cauza neplăceri unor oameni care nu au nici o vină
pentru ceea ce trebuie să suporte şi ei în mediul în care îşi
desfăşoară activitatea.


Voi începe depănarea întâmplărilor cu finalul, pentru că a fost unul
fericit dar mai ales pentru că după acest final viaţa este mai frumoasă
şi concluzia este că uneori ceea ce începe prost, nu respectă regula lui
Murphy. Am avut pe timpul internării mele în ultimul spital parte de
sprijinul şi devotamentul nelimitat al unor persoane cărora vreau să le
mulţumesc acum şi pe această cale, deşi am făcut-o şi personal. Eugen,
Miru, Nicuşor, Florin, Nicu cel Mare ( ştie el cine), sunt oameni fără
de care suferinţa mea ar fi fost nu numai mult mai greu de îndurat dar
poate chiar şi cu alt final. Vă mulţumesc tuturor, familiilor voastre,
familiei mele, tuturor celor care mi-aţi fost cu gândul şi rugăciunile
aproape, chiar şi la Padova(auzişi Eugenio?), mulţumesc naşă, ai fost ca
a doua mea mamă, veţi rămâne până ultimul heartbeat în inima mea
proaspăt reparată!


Acum să trecem la lucruri mai .. puţin siropoase.


Ce e asta?


Printre cei care mi-au fost aproape şi fizic nu numai mintal se
numără şi bunul meu prieten Putzin Vladimir, cel care este o sursă
inepuizabilă de amintiri şi pilde. Ei bine aportul lui la tonusul meu
post operator dar şi a celorlalţi colegi de suferinţă din salon a fost
imens. Povestirile lui despre întâmplări din timpul filmărilor la care a
participat cu soldaţii pe vremea lui Ceaşcă la Mihai Viteazu sau
Columna, au făcut ca salonul să se umple de hohote de râs  imposibil de
oprit cu toată stricteţea unei săli de terapie intensivă. Râdeam cu
toată durerea pricinuită de rănile neînchise şi până şi asistentele
spuneau că aşa ceva nu au mai văzut acolo, dar terapia prin râs este
încă acceptată.


Să trecem la fapte. Prietenul a participat aşa cum am spus cu
soldaţii din subordine la unele filmări istorice regizate de Sergiu
Nicolaescu. Se ştie că acesta în tripla calitate de actor regizor şi
turnător avea toate uşile deschise şi obţinea tot, inclusiv participarea
militarilor la filmări. Nu îi discut stilul, caracterul, nu vreau să
stric momentul. După spusele lui Miru, acesta avea obiceiul să iniţieze
unele secvenţe sau cadre, cu un pistol vechi  „de arhivă” din cele care
se umpleau cu praf de puşcă  numai că nu  băga şi plumbul, practic
pistolul doar făcea zgomot. Aşa îşi proteja el vocea  fiind totodată
convins că nu e nevoie să urle „ motoooooooor, action!”
în vacarmul creat de mii de oameni şi zeci de cai  care populau zona.
Mai trebuie spus să nu toată lumea era informată cu tot ce se va
întâmpla, cu atât mai puţin figuranţii, cei mai mulţi soldaţi, care
ştiau doar ce trebuie să facă sau să spună ei la un moment dat. Unii
aveau doar rol de ţine calul (rol preluat de o parte din armată faţă de
clasa politică în zilele noastre) şi ei trebuiau  să  tacă şi să lase
actorii să îşi facă meseria. Dar se mai întâmpla ca uneori soldaţii să
„dea o mână de ajutor” sau să răspundă la întrebări care nu le erau
adresate, din dorinţa de a ajuta.


La un moment dat se turna o secvenţă din film, (aflat spre sfârşitul
filmului, la timpul 1. 31.50 din film), unde  Sinan aude ceva zgomote şi
îşi întreabă generalii „Ce e asta” ? Unul din apropiere răspunde „ Tabăra, s-au dus la tabără”, un altul strigă „suntem pierduţi”
 iar Sinan panicat ordonă retragerea.  Ei bine, se decide filmarea 
respectivă, Sergiu Nicolaescu îşi încarcă pistolul îl îndreaptă în sus
apasă pe trăgaci, dar fitilul nu ia foc. Mai încearcă odată, nimic şi
atunci decide să facă el ca pistolul şi strigă „poooc”. Actorii
înţelegând mesajul, îşi fac treaba, Sinan se uită mirat pe lângă el şi
spune replica: „Ce e asta?” Ei bine, până să apuce
slujitorul lui să spună „tabăra, s-au dus la tabără”, soldatul care
ţinea calul lui Sinan,  ca un militar instruit în poligoane,  răspunde :„ INCIDENT”.
După câteva secunde de tăcere, toată lumea din apropiere, de la Sinan
la cal, erau pe jos de râs. Soldatul nu ştia care e problema, el dăduse
răspunsul corect. Se decide tragerea unei alte duble, Sergiu Nicolaescu
îşi încarcă pistolul, toată lumea pe poziţie, trage, pistolul
funcţionează, se aude bubuitura. Sinan, conform planului se uită pe
lângă el, şi întreabă din nou „ ce e asta”?  Acelaşi soldat, mirat că Sinan nu ştie nici atâta lucru, îi răspunde doct: ”DE DATA ASTA  A PERCUTAT! „ O nouă porţie de râs spre disperarea regizorului care era mereu cu un par în cur.




Apropo de iniţierea acţiunilor cu focuri de armă şi muniţii, acelaşi
sistem l-a aplicat Sergiu şi în 89, la faimoasa scenă a balconului CC
unde la un moment dat se aude un vuiet, Nicolae Ceauşescu parcă, sau
Elena, întreabă ce se întâmplă. Soldatul nostru nu mai era acolo să
spună că „maestrul „ Sergiu tocmai aruncase două grenade ofensive
(primite de la Nelu Colonelu)  printre manifestanţi , semnal dat celor
care instruiţi de el şi cei cărora „le turna” filme întregi  să înceapă
revolta şi să strige „jos Ceauşescu”.


Pleacă cu calul


De data asta, nu am cum să evit menţionarea unor obiceiuri de mitocan
ale lui Sergiu Nicolaescu. Era un tip autocrat căruia îi plăcea nu
numai să conducă, să comande,mândrindu-se cu educaţia sa cazonă,dar cu
aceeaşi plăcere umilea şi dispreţuia. Au fost nenumărate cazuri în
timpul filmărilor la toate filmele sale în care înjura sau gonea
figuranţi dar mai ales artişti pentru că nu îi plăcea lui sau cine ştie
ce ordin îi încălcaseră. Pe unul din ei chiar l-a scos din filmări. Cel
mai des însă, când îi apucau crizele de personalitate, începea să înjure
pe toată lumea şi spunea că el nu mai filmează, că s-a săturat şi că
pleacă. În aceste situaţii se îndrepta spre maşina sa de teren de
producţie japoneză-probabil unicat la acea vreme în România, de care era
foarte mândru-  se suia la volan şi pleca în trombă. După o tură de
deal se întorcea calmat.


În una din supărările sale, tot pe Neajlov,  la un moment dat
ameninţă cu plecarea şi o ia la picior furios, numai că direcţia era
greşită, probabil uitase unde îşi parcase maşina  îndreptându-se spre o
zonă unde erau parcaţi  la conovăţ caii cu care se filma. Toţi se uitau
miraţi la el neştiind unde se duce iar un actor chiar întreabă „unde se
duce?”  Norocul lor a fost că prin preajmă se afla un alt soldat
instruit, care  imediat a sesizat nuanţa şi a răspuns suficient de tare
încât să audă şi furiosul Nicolaescu „de data asta pleacă cu calul!”.
Toată tabăra hohotea de râs,  Nicolaescu s-a întors să vadă cine a
răspuns, dar omul se mascase la teren, nu voia să plece el acasă în
locul lui Sergiu.


rade calul


Buuuu!


O altă scenă, un alt soldat. Se filma  la Columna, dar în regia lui
Mircea Drăgan, se ajunsese la faza de după lupta dintre daci plus romani
şi invadatori. După măcel, fetele şi femeile dace trebuiau să iasă din
castru şi să alerge pe câmpul de luptă să îşi identifice, strângă în
braţe sau jeli soţii, fii, iubiţii, fraţii, taţii, fiecare având câte
ceva de făcut,unele să îi întoarcă cu faţa în sus să îi identifice,
altele să îi ridice, etc. Toate aceste lucruri fuseseră explicate,
repetate, fără filmare şi fiecare fată  ştia la cine are de mers şi ce
trebuie să facă.  Printre  figurante şi o fată frumoasă după care
jinduiau toţi soldaţii, plus ceva armăsari din herghelia de actori, care
trebuia să alerge către un soldat  să îl întoarcă cu faţa în sus, el
fiind căzut cu faţa în jos şi sa îi ia capul în braţe.  Se decide
filmarea, toată lumea ştia ce are de făcut era simplu. Se dă semnalul
pleacă stolul de fete, „morţii” aşteptau cuminţi să fie luaţi în braţe
inclusiv soldaţii, mai ales cel care avea noroc să îl strângă în braţe
Cosânzeana filmărilor. Ştiind că e posibil să fie ultima oară când este
luat în braţe de fata care îi sucise şi lui capul şi la propriu şi la
figurat, soldatul nostru se gândeşte să mai încerce odată. Aleargă fata,
vine la el, se lasă în genunchi, îl întoarce cu faţa în sus iar el, ca
în jocurile de copii spune : „ buuuuuuuuuuuu!”. Fiind luată prin
surprindere, fata se sperie, tipă şi cade ea pe spate. Aşa a obţinut
soldăţelul încă o strângere în braţe, pentru că faza a mai necesitat o
dublă.


Acum să mai aud pe cineva că spune că  soldatul român era neinstruit.






Interspitaliceşti –partea întâi -Cu armata la filmări

duminică, 28 mai 2017

Curiozităţi din lumea.. girafelor

 


Neavând ce face am intrat pe goagăle şi dând peste nişte fotografii
cu girafe, am fost izbit de unele asemănări între aceste animăluţe şi
cele din jungla PSD. Rog asociaţiile care se ocupă cu protecţia
animalelor să nu mă dea în judecată,  nu am vrut să jignesc bietele
ierbivore.





Liviu Dragnea cel care se lăuda acum un an că va sparge avioanele, îl
va suspenda pe Iohannis, că el nu se teme de nimeni, că pentru el legea
e lege, acuma stă cuminte pe coadă şi din când în când verifică dacă le
are la locul lor.


Dragnea verificându- şi boaşele


Ştiaţi că limba girafei are 50 de cm şi că este singurul animal care
îşi poate băga limba în ureche? Eu nu, acuma ştiu şi acuma am înţeles de
ce nu mai are Dragnea nevoie de prieteni. Îşi poate băga singur limba
în ureche.


Girafa şi urechea


Olguţa a constatat că girafele în România trăiesc pe picior prea mare şi a decis să le îngheţe alocaţiile .


M-am lins pe bot de alocaţie cu Olguţa asta.


Nici pensionarii militari nu au o soartă mai bună. Partidul girafelor
le-a anulat actualizarea pensiilor până în 2022,  deşi abia votaseră
legea pensiilor militare şi deşi pensia militară nu este pensia
specială. Dar cu oameni crizaţi, măsuri de criză. Iată mai jos, un
pensionar militar îmbrăcat în haine de camuflaj, privind după anul 2022.


Asteptandu-l pe GodotDe când au câştigat alegerile, toţi au devenit girafe, umblă cu nasul pe sus, dar tot în cocina aia se culcă.


Vreau şi eu funcţie în PSDDe ce a fost suspendat Bacalbaşa? Pentru că nu şi-a ţinut limba în gură .


Ba cal , ba sa


După cum se mişcă acuma, partidul girafelor pare cam debusolat.


spre CotroceniDacă v-au plăcut girafele…. mai poftiţi şi altă seară.



Curiozităţi din lumea.. girafelor

marți, 28 februarie 2017

Plumb



plumb


Remake în regia lui Sorin Grindeanu


Motto :


De-atâtea zile-aud strigând


Văd toată piaţa fremătând


Sunt singur  şi mă duce-un gând


Spre .. Plumb.




Stam singur în palat si era vânt…


Mă şi vedeam în funerar veşmânt

Cu  zeci de mii de demonstranţi  strigând


Că vor să dea cu mine de pământ.


Dormea ne-ntors şi Dragnea murmurând

Acoperiti-mă ! Şi-am început să plâng.

Luluţa-mi cerceta miniştrii, rând pe rând

Si eu priveam neputincios, nătâng.





Deodată, printre lacrimi, din pământ


Prin foc prin fum prin spăngi şi vânt


A răsărit fierbinte şi fecund


Ideea să îmi fac guvern cu  Plumb.





Încheiere


Având plumbul în dotare


Lui Grindeanu nu-i  e frică


Orice-ar face stă-n picioare


Nu se sparge nu se strică,


Guvernul Hopa-Mitică.





Nota Bene:Cât  timp doamna Rovana era ministru al Mediului, familia
folosea un Audi înmatriculat în Bulgaria. Ghiciţi de ce ? Pentru a
demonstra că e împotriva taxei pentru timbrul de mediu.



Plumb

duminică, 22 ianuarie 2017

SCRISOAREA INTAI DE IARNA

Mai varule, e grea viața asta! Dupe ce am depășit o oareșicare vârsta
mi-e tot mai dificil sa țin pasul cu tinerii de azi. Cum zicea un
pretin … cu cei care vrând-nevrând îți vor plăti ție pensia …


Nu ma pot acomoda … sa zicem … cu concepțiile astea „despre lume și viata” cum spunea un clasic decand eram noi tineri.


El/ea, ca tânăr absolvent de liceu, o convinge pe muma-sa (și aia
abia așteaptă) ca trebe sa meargă … de la Viseu de Jos la Cluj sa facă
facultatea, musai la Babeș, ca așa a făcut și handicapata aia de vara-sa
și n-o fi el/ea mai tantalau! Bine, bine … nu o luat cine știe ce medii
… ghinion, asta e … da’ dacă nu poate intra la bugetate o să se înscrie
la plata … adică, acolo … un 1000 ron pe semestru nu e mare lucru! Bine
… mai trebuie … tot de la părinți … câteva sute pe luna pentru chirie
și alte sute de cheltuiala ca doar nu o sta în camera când toți colegii
se aduna seara în pub …


Normal ca, dupe aia, este necesar și un master, doua …. cum vrei să-mi găsesc altfel un job superok!?


Astfel ca … peste câțiva ani … el barista (nu știu cum ii zice când
barista e flăcău …) eu client. Vine vorba de școli făcute, eu modest el
vanitos … eu zic:


– Te pomenesti ca ai și doua mastere!


– Da, ați ghicit! Dumneavoastră …?


– Stai un pic … ca nu înțeleg ceva. La care din alea doua mastere te-au învățat cum se spala cestile și scrumierele?


Nu mi-o mai zâmbit (și nici făcut cafea) vreo trei săptămâni, își
cauta de lucru în spate când ma vedea … și dupe aia cica și-o dat
demisia! Saracu’! L-oi fi demoralizat eu?!


Mai e ceva ce nu pot înțelege … Ca pensionar mai pierd și eu vremea
la televizor. Cele mai mari pretine ale mele sunt domnisoarele alea
drăguțe, care … cu ochii măriți de excitare ca le vede familia și gasca
pe sticla … lansează știrea zilei … una dupe alta.


Asfel am aflat ca pentru deblocarea unui drum din Moldova au
intervenit 80 de trupe din Focsani. Și ca mai sunt pregătite (și gata sa
intervina) încă 125 de trupe în Buzau.


Uff! M-am liniștit! Credeam ca toată strategia comandamentului stătea numa’ în alea 80 ….


Ce nu o zis … o trupa de aia din cati melitari e formata? Ca apoi era
simplu, inmultirea o puteam face si eu … Da’ oricum e bine!


Tot de la o drăguța de asta aflai zilele trecute ca pe lângă Ramnicu
Sarat s-au format mai multe diguri de zăpada și ar trebui ca
autoritățile sa ia măsuri … Da, citisi bine, diguri … asa am zis si eu,
ce te miri asa! Daca asa o zis fata …


romania-sub-zapada





Uite, chiar azi … în urma cu doua ceasuri … Apare o duduie cu un fes
drăguț pe cap … cred ca îl lua ca sa nu văd eu dacă e sau nu blonda ….
da’ cred ca e precis! De unde știu?


Pai dacă se apuca sa meargă prin zăpada … pe câmp … de ce trebuia sa
meargă pe câmp n-am înțeles dar cred ca așa le-o spus din studiou sa
facă ca tot la fel face și alea de la CNN … mă rog, mergea asta prin
zăpada și ne povestea ca intre Slobozia și Calarasi … sau invers? …
intre Slobozia și ce-o mai fi s-au format, în cursul nopții, dune de
zăpada! Și ca au ajuns la înălțimea de o jumătate de metru! Treaba
serioasa!


hqdefault


Cum zicea un pretin de-al meu … s-a dat dracu’ limba romana!


Adică reporteritele astea or ajuns reporterite și ele nu au aflat ca
zăpada „se dispune” în mod traditional (și al limbii romane) în
troiene!? Nu le-o cerut nimeni sa rezolve integrale in direct si pe
nametele asta dar macar sa vorbeasca romaneste ar putea …


E atât de simplu! Zăpada în troiene, nisipul în dune! Nu și în invers!


Eu nu pricep … fetele astea … asta e! Liceu o trecut cum o trecut …
s-or trezit și ele la viața, la facultate s-or mai maturizat dar în alte
domenii … La master nu se învața limba și literatura romana … ca nu e
nici macar pe tableta …


Fetele ca fetele mai varule! Înțeleg! Ma’ de ele nu are șefi!? Sefii
aia nu le aude ce scoate pe gura când le baga în direct!? Sau nu are
importanța? Baga fata știrea aia repede sa fim și noi intre alea trei
posturi care o dau „in exclusivitate”! Te doare mintea, pe cuvânt!



SCRISOAREA INTAI DE IARNA