marți, 28 noiembrie 2017

Știri sportive






Mutu în Italia


Din fluxul DIGI 24 aflăm că ”Selecționerul naționalei, Cosmin Contra, și managerul sportiv, Adrian Mutu, au fost în Italia să îl vadă pe Radu Ștefan”, un
jucător care nu a rupt inima târgului, dar promite(să rupă și el ceva
pe acolo, n.a.), după cum vorbește Mutu. Înainte de meci aceștia au
vizitat baza de pregătire a celor de la AS Roma și au luat masa alături
de conducerea ”giallorossilor”.


A fost o ocazie pentru Mutu să revadă locurile unde s-a produs și
reprodus  ca jucător și consumator. Întrebat de un reporter virtual cum
s-a simțit și ce s-a simțit în Italia, Mutu ar fi (trebuit să fi )
răspuns:


” Da, bineînțeles, m-am simțit foarte bine, nu e așa ? Cine ar fi
crezut că după scandalul cu Chelsea, o să ajung manager sportiv la
Naționala României? Dar viața este plină de surprize, Federația română
de incompetenți și iată, totul e posibil, nu e așa ?



Reporter:În ce limbă ați discutat acolo, ați folosit translator, pentru că și dumneavoastră și Contra ați jucat în Italia?


Mutu: Aaaaaaaaaaaaaaa, da, bineînțeles, nu e așa, eu acolo nu
numai că am învățat limba italiană, dar am și încercat să îi învăț pe
cei dimprejurul meu limba română. Spre surprinderea mea și acuma, după
atâția ani, unii dintre ei în special copii străzii, când m-au văzut în
mașină strigau după mine în limba română: ” Mutule, ce faci în… Bib-Bip,
m-au întrebat de mama, de nevastă, a fost emoționant. Unii dintre ei
îmi făceau semnul victoriei. Știți, în Italia semnul victoriei se face
cu un singur deget, cel mijlociu. Italienii sunt mai originali, nu e așa
?



Reporter: Asta înseamnă că v-au recunoscut suporterii, cum au reacționat? V-ați revăzut cu vechi prieteni, colaboratori?  


Mutu: Da, cum să nu. Am trecut pe lângă foarte multe cluburi, nu
de fotbal, bineînțeles, și  cum mă vedeau clienții, bodyguarzii îmi
făceau semn discret  să intru la o liniuță, dar le-am răspuns politicos
că nu pot, nu eram singur, nu e așa ? Dar cel mai mult m-a impresionat 
la dineul oficial când am constat că ospătarii, le aduceau la toți
farfuriile și îi serveau de aproape, așa, mai intim, dar față de mine
păstrau o distanță considerabilă,  îmi împingeau o măsuță specială, pe
roți cu meniul a fost senzațional. Și vinul în pahar mi-l turnau cu
perfuzorul, pe stativ, elegant, sterilizat, bineînțeles, îmi reglam
singur cantitatea și viteza umplere.  Vă spun sincer, mi-au dat
lacrimile.  Probabil meciul meu cu ospătarii în Italia a rămas în inima
lor. Nu pot decât să mă bucur.



Reporter: Dar de ce ați fost și dumnevoastră și Contra să îl
vedeți pe acel jucător care se pare că nici nu a impresionat cu nimic?
Nu puteați să vorbiți cu el la telefon sau pe Skype, că exista internet ?



Mutu: Bună întrebare, nu e așa ? Păi cum să nu mergem amândoi că
doar amândoi am jucat în Italia, mai avem cunoștințe pe acolo,
pițipoance, chestii trestii, nu era păcat să ne mai aducem și noi aminte
de tinerețe, nu e așa, acuma cât mai putem că când o să fim ca Nea
Mircea Sandu punem crampoanele în cui nu e așa? Și dacă tot plătește
Federația, adică proștii de fapt, de ce să nu mergem? Că doar nu scrie
fraier pe fruntea mea, cine ar rata o mini-vacanță în Italia cu decont
de la Federație? Hai, vă pup că sunteți scumpi… la tărâțe și ieftini la
mălai.



Năstase nu mai are nervi


George Cosac, președintele Federației române de tenis caută amator
(sau profesionist) pentru a-i da în primire funcția de căpitan al
echipei române de Cupa Davis. Cum Tecău, Mergea și Hănescu au dat pas,
Cosac se gândește să apeleze la cei mai purii. Unul dintre ei ar fi
Pescariu, dar este în echipa Luluței iar Luluța ține la oamenii ei ca la
ochii din cap. Când Luluța își pune ceva în cap, nici cu CCR nu o
miști. Deci Pescariu dă la pește pe balta DNA.


O altă ”tânără speranță” ar fi (în viziunea marelui vânător Ion
Țiriac) nimeni altul decât Ilie Năstase. Numai că Iliuță a refuzat demn,
politicos, dar categoric. Marele circar a declarat că nu poate prelua
această funcție pentru că :” Nu, nu mai am timp, nu mai am nerv, vreți să încep un alt proces?”
Pe mine mă miră, nu refuzul, pentru că refuzul era de așteptat, e prea
mult de muncă, iar Ilie e învățat doar să facă glume proaste să înjure
și să ciupească jucătoarele de fund, ca pe ospătărițe sau să le arate
fundul, mă miră motivul refuzului. Cum adică, să nu mai aibă el nervi,
el căruia îi sare țandăra și dacă îl întrebi ce mai face  sau dacă vrei
să îi imortalizezi fițele ? Nu, așa ceva nu se poate. Nu pot crede, păi
asta sa va întâmpla numai când va fi pregătit pentru meciul suprem. E
ceva la mijloc, nu cred eu că nu mai are el nervi.  Poate va accepta
dacă i se dă o altă stea de general, nu a știut Cosac cum să îl
stimuleze.


Oricum, dacă a refuzat, a refuzat iar Cosac e în mare dilemă. Eu îi
recomand să îl ia pe Cristian Tudor Popescu, iar la Fed Cup să îl
nominalizeze pe Banciu, că ăștia au nervi cât pentru toate federațiile.


http://www.digisport.ro/Sport/FOTBAL/Competitii/Serie+A/Mutu-a-revenit-pe-Artemio-Franchi-Visul-meu-e-sa-antrenez-Fioren

Știri sportive

marți, 21 noiembrie 2017

Masterchefi




Acum câteva zile trecând printre programele tv de pe televizorul
propriu și personal mi-au sărit în ochi niște șefi îmbrăcați în ținută
albă de gală, cu epoleți pe umeri  și mâneci de tunică napoleoniană.
M-am frecat la ochi să văd mai bine, credeam că a venit 1 Decembrie mai
devreme, dar am sesizat că unu era burtos, unu era cu barbă și plete,
iar  altul era cu ei, deci nu puteau fi militari. Și totuși aș fi jurat
că sunt militari, așa de galonați păreau. Mi-am adus aminte că am mai
văzut eu un persoană cu burtă și cioc îmbrăcat kaki, cu un pulover numai
etichete și buzunărele, de ai fi zis că e Rambo, dar nu era Rambo, era
doar Piedone. Așa și șefii ăștia de acum, erau ei șefi, și încă din ăia
maistori, dar nu le aveau cu armata ei le aveau cu bucătăria.





Erau masterșefi da le plăcea să se dea ei așa mai virili cu epoleți,
ca Piedone, ca Turcescu și nu mai știu câți ca ei. Așa e de când lumea
pe pământul ăsta, țânțarul se crede armăsar, musca se crede albină,
șoarecele se crede elefant, șoferii sunt experți iar lipitorii de afișe
consilieri.


În aceeași zi, la Comisia de Muncă a Camerei Deputaților s-a discutat
pe tema transformării Ordonanței lui Olguța în lege cu  acte în regulă
și prevederi anticonstituționale. Acolo, surpriză, tocmai când se
pregăteau solomoneii să își dea avizul pe ordonanță, având  în sprijin
toți factorii de răspundere, adică și pe țiitoarea funcției de șef al
CPS a MApN, și un reprezentant al inițiatoarei ordonanței decapitării
SNAp, și un ceva sindicaliști vopsiți,  hop și reprezentanții reali ai
militarilor, care au schimbat registrul tactic și au stricat jucăria. Ca
urmare a întrebărilor și argumentelor celor ”din afară”, s-a decis
amânarea luării unei decizii, pentru ”studierea” argumentelor aduse de
militari, de parcă nelegiuiții  nu ar fi știut ce măgărie se  face prin
aplicarea Ordinarei 59. Ăștia sunt ca ministrul ăla care nu știe că au
crescut prețurile la carburanți, pentru că circulă cu trotineta.


Interesant este însă pe cine a trimis ministerul muncii să susțină
punctul de vedere al Olguței. Personajul, un alt Piedone, fost lucrător
pe la protecția copilului, fost sindicalist, actualmente consilier cu
numărul prin cabinetul doamnei secretar de stat Daniela Barbu, a venit,
iar ca unic argument în susținerea măgăriei măgăriței pardon Olguței, a
fost că vezi doamne, Ordonanța ar fi fost construită cu cărămizi din
curtea MApN. Bineînțeles reprezentanta ministerului nu a tușit, nu a
sughițat, nu avea în mandat să contrazică ceva din ceea ce spunea
reprezentantul Olguței, dimpotrivă. Și mai interesant este că cel care
era consilier, dar se prezenta în fața liftierelor drept secretar de
stat, avea și el ceva legături cu armata, cam cât aveau și șefii de la
Pro TV, poate chiar ceva mai mult. Pensionarii militari trecuți de 60 de
ani și-l amintesc de pe vremea când trecea târâș grăpiș prin LM mai
mult împins de tăticu, mare comandant de companie prin liceu. Așa s-a
ajuns omul prin armată, dar nu pentru mult timp, pentru că pe la gradul
de lt major s-a poticnit și a fost expulzat cu toate onorurile. Apoi a
ajuns băiatul mare sindicalist. După ce cel care îl susținuse să ajungă
prin sindicate și-a luat mâna de pe el, ca urmare a unor divergențe cu
Olguța, consilierul nostru a trecut de partea Olguței și a devenit ce
este acum, adică un mare O. Uite pe cine a trimis Olguța să apere soarta
Ordinarei 59, un fost kakist dat afară din armată, care la ura pe care o
are pe armată pentru scurta sa carieră, ar fi în stare să propună
suspendarea pensiilor în totalitate nu doar a actualizării. Așa se
adeveresc vorbele lui Păunescu care se întreba retoric, ”cum se-ajunge pân’ la gâtul voievodului de țară, dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară.”Nici
un sistem nu se poate dărâma fără ajutor dinăuntru. Acum,fără să vreau
parcă îi dau dreptate Olguței. Păi când vede ce ”militar” are lângă ea,
parcă normal să considere că ”militarii” sunt plătiți prea mult. Apropo,
oare Olguța știe că are în vizuină un om al lui Băse, că iote, lumea pe
aici vorbește că ar fi dator vândut unui profesor care l-a ajutat să
ajungă și el absolvent de facultate, singura pe care o poate proba, cu
hârtii bineînțeles. De fapt trebuie să știe dacă e să ținem cont de
faptul că la primăria Craiovei, cu sprijinul ei,  se află acum un fost
UNPR-ist, actualmente PMP-ist, deși alegerile au fost câștigate de PSD.
Mare curvă politica asta. Apropo de .. politică, uitându-mă pe CV-ul
doamnei secretar de stat Daniela Barbu am constatat că nu are poză, nu
știe nimeni cum arată dar toată lumea știe de unde este. Surpriză
surpriză, e din Craiova. Și ea. Ca și nou împinsa la CPS. Zău dacă nu
îmi vine să zic că nu mai sunt oltean. În alte condiții m-aș fi lăudat
că m-a făcut mama oltean dar nu știu de ce în ultimul timp parcă îți
vine să intri în pământ. C-am făcut din capră iapă și Olguța  deputată
și la Muncă cocoțată.   Aș spune că sunt arădean, pentru că acolo m-am
născut, dar ce mă fac că uite, ministrul apărării, oltean și el, se
 făcu senator de Arad, tot de mâna Olguței, deci oricum aș da-o tot
peste olteni dau. Rața-i……..



Masterchefi

luni, 13 noiembrie 2017

Românii și ”Casele regale”

 


Când a murit prin deces primul rege al rromilor  din România și cei
doi puradei ai săi s-a apucat să să certe pă coroană și cocoșei am zis
că asta este, țiganul tot țigan rămâne chiar dacă își pune tinicheaua pe
cap și se proclamă rege.Ce a fost atunci la porțile televiziunilor
transformate în corturi, nu mai spun.  Nefăcând parte din etnie nu m-am
amestecat, știind că cine se amestecă într-o ceartă între doi  țigani
încercând să-i împace, sfârșește bătut de amândoi. Se pare că până la
urmă au reușit, măcar de ochii poponației  și își împartă țigănește
afacerile, sferele de influență și cocoșeii așa că nația a prosperat.


Astăzi, de ziua sărbătoririi sfinților Arhangheli Mihail și Gavril,
 un nou scandal încoronat  scutură cortul pardon corpul regal, dar al
celuilalt rege, cel care și-a spus al rrromânilor din Casa de … cine mai
știe care. Când nepotul Hohenzolnerilor, Mihai I  și-a  părăsit familia
pentru a-și întemeia propria ”dinastie de România” deși era un rege
fără regat, un monah fără monarhie și un patriot fără patrie, mulți
români au crezut că este un gest de patriotism local și ”bine le-a făcut
la nemți așa le trebuie”mama lor de prusaci. Apoi ce să vezi, Mihai îl
”dezmoștenește” pe nepotul Nicolae, pe motiv de gagici care nu ar fi de
ranga lui. Păi să fim noi serioși câte soții, amante și amanți au avut
puținele capete regale ale românilor, că nici ei nu mai știu care al cui
este, iar prin Germania și acuma strigă unul ”majestate, sunt fiul
tău”.  La toate astea se mai adaugă certurile și procesele pe domenii
între Mihai Stalinistu și Paul Zambrino care se declară fiecare de
România, deci fiecare cu România lui ca și alt neamț cunoscut românilor
care nu mai are mult și se încornorează și el dacă mai stă mult plecat
din Mărginimea Sibiului.


Ete că toate astea nu fură de ajuns și înaltele Dude Regale o puseră
iară de un scandal, dându-l afară din bucătăria internă, cu scandal și
îmbrânceli pe același Nicolae, venit să își felicite sau privegheze
unchiul, că nici el numai știa la ce vine. Mai marii casei auzind că
dușmanul e la ușă își puseră majordomii să îl dea afară, nu cumva să
apuce să se vadă cu mumia sa regală și să îl întrebe cine conduce casa,
el, sau dudele? Oamenii de bine sunt horipilați mâncați-aș, cum adică să
vină ”cioflingarul” să se insinueze lângă Măria sa și să îi spună cumva
ce vrăji au mai făcut cei care îl țin departe de lume și de castele. Să
fiu sincer, eu nu înțeleg de ce nu a fost lăsat, pentru că la noi la
români parcă numai la zilele de naștere se vine cu cardul de acces, la
zilele onomastice te duci și neinvitat,câinii sunt legați, ușile
deschise, parul e în coșare,  că așa e tradiția. Dar cine să țină
tradiția într-o familie de trădători care se dau români numai când e
vorba de domenii? Întrebare retorică. Cu toate sudalmele pe care le voi
primi de la cei care apreciază regalitatea, eu așa văd situația.


Stimați români regaliști susținători ai nici voi nu știți ce, trebuie
să dați un răspuns sincer la o întrebare: Acceptați Familia
Regală,(căci nu poate fi vorba de o Casă regală fără regalitate), cu
bune și rele sau acceptați și respectați doar valorile acestei Familii ?


Dacă acceptați Familia Regală, divină sau cum vreți să îi spuneți,
atunci trebuie să îl acceptați și pe Carol al II-lea  cu toate faptele
și metresele sale și toți descendenții lui, așa cum îmi cereți mie de
exemplu să îl accept pe Mihai cu toate trădările și progeniturile sale
penale  sau nu. Dacă   îl acceptați pe Duda ca membru –fără sânge
albastru- al familiei regale, atunci trebuie să îl acceptați și să
cereți ca nepotul său de sânge Nicolae, bun sau rău, să aibă dreptul să
își vadă bunicul, că doar nu i-o pune un ceas cu bombă la ureche, Doamne
ferește! De ce Duda da , dar Nicolae nu?


Dar dacă regaliștii dezavuează ieșirile în décor ale membrilor
familiei Regale, indiferent cine ar fi ei, atunci primul care ar trebui
blamat este însuși Mihai, pentru că l-a vândut pe Antonescu, a vândut
țara Bolșevicilor, a vândut armata și condamnat 80000 de militari la
prizonierat, pentru că nu a semnat nici un act cu rușii când a cerut
militarilor să întoarcă armele, pentru că a condamnat România la
comunism și a părăsit țara cu familia, mașinile, tablourile și
bijuteriile de familie după ce inițial o trădase, pentru că a spus că se
întoarce de dragul pământului românesc, dar s-a întors de dragul
pământurilor și castelelor românești, pentru că iarăși a plecat din țară
când țara avea nevoie de un cap încoronat fie și pe jumătate. Se spune
că prietenul la nevoie se cunoaște. Da, iar regele nostru la nevoie te
părăsește.


Eu mă mai întreb dacă îndepărtarea lui Nicolae de la masa succesorală
 a fost decisă cu adevărat de Mihai, ca șef al familiei, sau de fiica
sa și securistul ei soț, (care acuma- acuma se autoproclama moștenitori
ai tronului)pentru că eu nu l-am văzut sau auzit pe Mihai spunând ceva
despre asta, am văzut doar în presă un comunicat dat de o ”Casă Regală”
care nu există. Familie Regală da, avem, chiar mai multe, dar Casă
Regală nu, poate palat, poate locuință, pentru că România nu este un
regat, iar chiar fostul rege Mihai a declarat la sosirea în țară că a
venit ca simplu cetățean și nu are nici un fel de pretenții materiale.
Oare a declarat undeva, cândva că s-a schimbat ceva? Eu nu și nici în
monitorul oficial nu a scris cumva că România este regat, deci NU AVEM
”CASĂ REGALĂ”.


Am citit că s-a luat decizia ca Mihai să nu mai fie fotografiat sau
să nu mai fie prezentate fotografii recente  cu el, pe motiv că ” Suveranul reprezintă însăşi Naţiunea, iar Naţiunea nu poate fi văzută suferindă, în persoana Suveranului”.
Ce să spun, mi-au dat lacrimile. Nu că aș ține neapărat să îl văd, dar
nici nu pot înghiți astfel de lacrimi de crocodil. Apropo stimabile,
națiunea e în suferință din 23 August 1944 de când a fost vândută
bolșevicilor, dar dumneata nu ai de unde să știi că ai stat cu rentă
securistă la mare depărtare și și acuma ești tot acolo, pentru că te-ai
obișnuit cu binele de afară când  în țară e greu.Dar înainte de toate,
Mihai nu este suveran al nimănui cu atât mai puțin al națiunii române,
el este un simplu cetățean ROMÂNIA ESTE REPUBLICĂ, iar orice referire
sau pretenție la suveranitatea statului sunt pedepsite de lege. Oare
coana Margareta, când afirmă chestii de astea știe în ce se bagă? Vorba
lui Giani, știi ce zic ?


Dar dacă familiei regale îi e rușine cu fotografiile recente, eu
recomand două, din tinerețe, în care domnul Mihai arăta mult mai bine
era în deplinătatea forțelor sale și nu  îi păsa chiar atât de mult de
Imaginea României. Poate așa ar dori familia Regală să fie ținut minte
Mihai.





După
cum se poate vedea, nu a fost Diavol cu care Mihai să nu fi bătut palma
pentru a-și scăpa pielea. A purtat și cămașa legionară și a fumat și
tabac rusesc ”de dragul prosperității neamului”.


Una peste alta, îndepărtarea lui Nicolae,  așa cum o văd eu este o
lovitură de palat, cu sau fără știrea lui Mihai, care personal nu a fost
văzut exprimându-se pe acest subiect, lovitură dată în scopul
înlăturării acestuia de la preluarea rolului de Șef al Familiei Regale,
ca singurul moștenitor de gen masculin, așa cum cere legea Salică. Deci
regaliștii la această oră susțin și acceptă un impostor la conducerea
familiei Regale, care face tot posibilul să îl țină pe rege cât mai
departe de populație sau presă, nu de dragul acestuia ci pentru a nu îi
da ocazia să spună ceea ce poate ar vrea dar nu poate. Cine îmi
garantează mie că toate comunicatele acelea sunt date cu știrea și din
voința lui Mihai sau că mai este în deplinătatea fizică și psihică
pentru a lua aceste decizii ? A preluat doamna Margareta frâiele
familiei? De când, de vreme ce Legea Salică cere ca cel care moștenește
rolul de cap al familiei Regale trebuie să fie un bărbat? A ieșit Mihai
să anunțe că predă ștafeta Margaretei? Eu nu am văzut. Apropo, în
comunicatul dat de Margaretă cu privire la motivele înlăturării lui
Nicolae se spune ceva vag despre faptul că ”Majestatea Sa a
afirmat că Familia Regală şi societatea românească din acele vremuri vor
avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu
principii morale, respect şi mereu cu gândul la ceilalţi”
,
dar nimeni nu l-a auzit spunând așa ceva și nici la cine bătea
apropoul. Poate se referea luptele cu cocoși, cine știe.  S-a mai spus
că Nicolae ar fi fost îndepărtat pentru că juca golf și ar fi participat
la competiții sportive. Ca să vezi drăcie. Păi Mihai era și a rămas un
împătimit al mașinilor și nu l-a dezmoștenit nimeni pentru asta. Se mai
spune că ar fi fost încurcat cu o fată din popor, cu sânge roșu, nu
albastru, care ar fi fost și bună de prăsilă. Ei și? Dacă îi luăm pe
toți regii României, nici unul nu a fost sfânt, are cu cine să semene.
Deci până la urmă despre ce vorbim? Principii morale, modestie, respect
și mereu gândul la ceilalți? Păi asta i-a lipsit lui Mihai toată viața
de unde le-a luat acuma, din CV-ul  domnului Duda? Cred că nici Luluța
nu ar fi îndrăznit să aresteze pe cineva pentru un motiv atât de cusut
cu ață albă.


Ceea ce s-a întâmplat acuma la casa unde locuiește Mihai în Elveția,
este o țigăneală și mi se pare că și frații Cioabă au fost mai decenți,
ei nu și-au pus bucătarii să dea cu polonicul în capul rivalilor.


Vai de ea Națiune cu așa ”Casă regală”.


https://www.dcnews.ro/de-ce-fotografiile-cu-regele-mihai-nu-vor-mai-fi-publicate-explica-ie_555779.html


https://ro.wikipedia.org/wiki/Ordinea_de_succesiune_la_tronul_Rom%C3%A2niei

Românii și ”Casele regale”

miercuri, 8 noiembrie 2017

Nedumerire




Sâmbătă 05.11.am participat la înmormântarea unui văr de-al meu. Lume
puțină, foarte puțină. Am avut noroc, totuși vremea nu a fost chiar așa
câinoasă, era undeva între. Ajuns la capelă, după cele  cuvenite, am
ieșit afară să discut cu ceilalți verișori, mai ales că pe unii nu îi
mai văzusem de mult, de foarte mult timp. Așa am aflat că vărul meu
Cristel,  cel decedat, trecuse, înainte de a trece spre cele sfinte, la o
altă religie, de fapt un  cult, tot creștin dar nu ortodox. Nu m-a
deranjat, nu am comentat, nu era treaba mea, fiecare cu alegerile lui.
La slujbă, au participat mai mulți enoriași ai cultului decât rude de
familie și bineînțeles un grup de ”preoți” sau cum s-or numi,  ai
cultului. Nu știu prea multe despre acest cult, nici nu mor de
curiozitate, tot ceea ce știu este că e din cele care îi învață pe
enoriași să își dea averile și bunurile ”bisericii”, pentru că nici
Iisus nu a avut mașină, nici casă, a mers pe jos, sau călare pe măgar,
când ar fi putut să își tragă un cal arăbesc sau măcar unul
cabrat,italian… Ei, aici îmi permit să am obiecții, pentru că nu înțeleg
de ce enoriașii simpli trebuie să își dea averile iar propovăduitorii
 lor să le strângă, dar poate sunt eu prea sălbatic și nu înțeleg esența
vieții.


Văzând că nu va fi o slujbă obișnuită mi-am spus că va fi una mai
scurtă. Da de unde, a ținut cel puțin o oră și jumătate timp în care cei
trei ”preoți ” sau cum s-or fi numit, au citit, au cântat, au spus
povești, au recitat poezii dar fără nici o legătură cu bietul mort, care
se învinețise și el și mai mult, afară, lângă noi. Practic, timp de o
oră jumătate cei trei au făcut o încercare –nereușită e drept- de a ne
atrage de partea lor pe cei care încă nu ne dădusem pe mâna lor. Dacă
m-ar fi întrebat le-aș fi spus de la început că vorbesc ca Moise în
pustiu, dar nu au avut ideea, au preferat să încerce, poate și pentru a
se auzi vorbind.


Acest episod m-a făcut să îmi pun întrebarea cât de iraționali și
creduli putem fi  dacă acceptăm să ne dăm de bună voie agoniseala unor
astfel de predicatori care nu dau socoteală nimănui cu privire la ce au
făcut cu bunurile donate care cine știe unde sunt strămutate și
transferate. Mă gândeam că totuși preoții ortodocși sunt mai buni, ei nu
ne iau casele. Dar apoi analizând mai profund mi-am revenit. Acești
predicatori acționau chirurgical, tăiau dintr-o dată orice legătură cu
viața materială a enoriașilor lor. Față de ei, ortodocșii (și alții, ca
să nu se creadă că aș avea ceva cu ei și i-as discrimina) acționează pe
principiul picăturii chinezești. Ei nu îți iau tot dintr-o dată, ei îți
iau pe rând, la botez răsuflarea (cum am văzut eu la tv de curând un
preot), odată cu  taxa fără chitanță, apoi.. periodic câte un bănuț
(ochiul dracului) la fiecare slujbă, la cutia milei, apoi cu diferite
ocazii, la Crăciun, la înmormântări, la parastase, la nunți, la Paște,
plătim pe lumânări,  icoane, calendare, cărțulii, sau apă ”sfințită” .
Nu a făcut nimeni un calcul cât se strânge, dar de o mașină second-hand
tot se face de la fiecare credincios. Pe lângă astea se mai adaugă banii
pe care primăriile, Guvernul, Parlamentul le dau ”preafericiților” ca
să construiască Catedrala (nesătulilor) Neamului pe care la naștere, mai
marii BOR  au spus că o vor construi singuri, din fondurile
neimpozitate. Și ce dacă au mințit, toate bisericile și preoții își mint
enoriașii ca să poată să le ia pielea și osul.


Și uite așa mă întreb, cine e mai bun, cel care îți ia odată tot și
te lasă în pielea goală, apoi în milostenia lui îți dă ”ajutoare” de la
frați, ca să nu mori de foame sau de frig,  câte o firimitură din tot
avutul pe care l-ai transferat ”fraților”mai mari, sau o haină prea mare
sau prea strâmtă, strânsă de la ”frați”,  când ai fi putut să îți porți
în continuare hainele tale pe care la rândul tău le-ai donat tot
”fraților”,  sau cei care iți cer bani zilnic, sau măcar periodic, puțin
câte puțin pe slujbele pe care le fac ”în numele Domnului”, dar spre
binele și prea-fericirea lor?


Dumnezeu să te aibă în pază, Cristele! Tu ai scăpat de întrebări.


Fiind Duminică, hai să încheiem cu o anecdotă tematică mai ales că
tocmai am auzit de la predicatori  cum se circula acum 2000 de ani:


Se spune că Ayrton Senna când a murit a ajuns în Rai. La porțile
raiului îl întâmpină Sfântu Petru și îi spune că are dreptul la o
dorință care îi va fi îndeplinită. Ce putea să ceară un fost campion de
Formula 1 altceva decât o mașină. Cere o Hondă ultima apariție și i se
dă, dar i se spune să aibă grijă la viteză, căci viteza legală în Rai
este de 50 km/h, iar dacă o depășește rămâne și fără permis și fără
mașină. Săracul Senna, strâmbă din nas, dar decât nimic, bine și așa. Și
respectă cu strictețe regulile, dar după două luni se duce la Sfântu
Petre și i se plânge:


– Sfinte, spuneai că dacă încalc viteza rămân fără permis.


-Da, spune  Petru.


-Și regula este pentru toți muritorii?


-Categoric, răspunde Sfântu Petru.


-Atunci te rog să îmi spui de ce pletosu ăla în Ferrari cu număr de Napoli are voie să circule cu 200km/h și eu nu ?


– Fiule, îi spune Sfântu Petru,  faci 2 greșeli. În primul rând că
pletosu ăla nu e muritor de rând și în al doilea rând, mașina nu are
număr de Napoli, ci de Nazareth. Așa că mai ușor,  că poți să îți pierzi
și mașina, și permisul de conducere și viza de ședere în Rai.



Nedumerire

luni, 23 octombrie 2017

Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?






Am auzit că unul din posturile de televiziune a decis să prezinte o
emisiune privind afacerile cu automatele  de cafea din școli și cât de
nocive sunt ele pentru tineri. Dacă nu aș cunoaște scopul acestor
subiecte ”de senzație” ale canalelor media și nu aș ști că ele urmăresc
doar senzaționalul și după ce fac ceva rating pe un subiect îl aruncă la
gunoi fără a urmări să schimbe ceva, aș aplauda inițiativa. Dar
cunoscând obiceiurile acestor posturi tv și mai ales ale patronilor și
făcătorilor de zgomot care își spun realizatori, m-am calmat. În plus,
meditând mai mult asupra subiectului asupra tematicii intitulată
”tinerețe fără bătrânețe” mi-am dat seama că această ” campanie” este
inutilă și din alt punct de vedere. Să mă explic.


Cine nu a auzit de povestea lui Ispirescu Petre  despre Făt Frumos și
al său periplu în căutarea izvorului dătător de tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte? Poate copii din ziua de azi, care nu mai sunt
impresionați de astfel de ficțiuni sau lumi virtuale. Dacă cineva ar fi
avut idea sau inițiativa de a transforma vechile povești în jocuri pe
calculator altfel ar fi stat problema, dar așa copii de azi au alți
eroi, alți idoli, alte repere, alte modele. Ei caută,  se adâncesc în
telefoane și tablete căutând în jocurile de acolo  zăcăminte de aur,
uraniu, petrol, comori, arme sofisticate, nu pieptene, gresii, sau
albine. Tot ce părea imposibil, avangardist, sau ireal pe vremea lui
Ispirescu, astăzi este depășit, căci  iată cum începe povestea
Ispirescului:


” A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai
povesti, de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele, de când se
băteau urşii în coade, de când se luau de gât lupii cu mieii de se
sărutau, înfrăţindu-se,  de când se potcovea puricele la un picior cu
nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne
aducea poveşti…”



Citind mai atent însă, cred că copii de azi au dreptate să nu mai fie
interesați de astfel de povești care sunt deja depășite. Depășite ca
năzuințe și idealuri depășite și uzate moral, tehnic și ideatic. Hai să
vedem de ce. În primul rând să vedem când se întâmplau cele povestite de
autor?


1.       ”Când făcea plopul mere și răchita micșunele”. Păi să ne fie
cu iertare, asta s-a întâmplat în 89 , toată lumea știe că la
Grozăvești au apărut în plin decembrie, pere în plopi. Cine mai
năzuiește la vremurile alea? În nici un caz copii. Nu acum.


2.       ”Când se băteau urșii în coade”. Aici bineînțeles asistăm la
o expresie folosită pe atunci, care ar fi trebuit să fie ”când stăteau
urșii la/în coadă” sau ”când aveau urșii coadă”. Indiferent că autorul
se referea la ursul Grizzli, la ursul Siberian, sau la ursul Carpatin,
astăzi asistăm la la o bătaie a primilor doi, dar numai în cozi, nu își
folosesc ghearele, nu se mușcă, se duelează doar în cozi. În ceea ce
privește ursul nostru Carpatin, de când cu defrișările celor de la
Holzindustrie, Dușa sau Chereștoi Atilla, se poate spune că ”stă ursul
în coadă” fără a greși cu ceva.


3.       ”De când lupii se pupau lupii  cu miei” este văzut,  fapt
împlinit tot cam din 89 încoace. Păi după loviluție, când marii
”dizidenți anticomuniști” formau guvern cu foștii lor ”călăi” securiști
sau secretari de partid înființând partide de stânga sau de dreapta și
până astăzi când formează comisii de etică în parlament și fac legi de
basm, ce am văzut dacă nu lupi pupându-se cu mieii?


4.       ”De când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi
nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea povești”.
Păi și asta s-a văzut. Puricele nord-corean potcovit de cei doi urși
despre care vorbeam mai înainte, se urcă în slava cerului și spune
povești despre cât de mare și tare este el și ce îi va face el ursului
dacă îl prinde.


Ei bine, cum să creadă copii de azi în așa ceva, cum să își dorească așa ceva cum să citească astfel de răsuflături ? Nu e cool.


În plus, chiar și scopul fugii de acasă  a lui Făt Frumos( Doamne ce
nume aiurea, păi nu putea să își spună și el Danny Șmecherul, sau
Cheloo, sau Smiley, sau CRBL, sau Dezbrăcatu, ce puii mei?)este deja
depășit. De ce a plecat el de la babaci ? Ca să caute tinerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte?  Păi ești dus  frate? Pentru asta nu
trebuie să pleci, ci să stai acasă în țară, nu să pleci peste șapte mări
și țări fără booking.


Și au dreptate din nou copii să gândească așa. Hai să calculăm:


Coca Cola,Energizante, Mc Donnald, hamburger, crispy chicken, cartofi
prăjiți, automate de cafea, semipreparate, E-uri, Coloranți sintetici,
aditivi, Codex Alimentarius, sunt tot atâtea căi de a atinge această
aspirație, pentru că toate astea duc către ”mult visata” tinerețe fără
bătrânețe în cel mai pur  și nedorit sens al cuvântului. Credeți că cu o
astfel de alimentație  copii de azi vor mai ajunge la bătrânețe? Eu nu.
Nu numai la bătrânețe, ci nici la pensie așa că  să nu ne mai mirăm că
guvernele facilitează accesul copiilor și fac jocul producătorilor de
otravă, pentru că cu ajutorul lor, în anii care vin, (dacă mai luăm în
calcul și creșterea vârstei de pensionare pas cu pas până la 90 de ani)
nu se vor mai plânge că nu au bani de pensie, cel mult că nu au
pensionari pentru fondurile respective.


Cât despre viață fără de moarte, ce să mai spunem. Idealul ăsta este
atins de foarte mulți tineri, începând cu vârsta de 16 ani, când
prafurile, ierburile, băutura, teribilismul, inconștiența, bolizii
babacilor sau cei primiți cadou pentru că au luat bacul, îi aduc în acea
stare în care ei cred că sunt fără de moarte și vor să dovedească și
altora. Iar părinții lor vor confirma apoi, spunând că copii lor sunt în
ceruri, au devenit îngeri și vor fi veșnic lângă ei.


Deci despre ce vorbea Ispirescu? Hai să fim serioși, povestea asta este răsuflată.


Dar, mai e un aspect, povestea mai are și un aspect mai actual decât
oricând. Având în vedere că Făt Frumos a plecat să caute ce îi promisese
tatăl lui, împăratul  pe când era bebeluș în scutece și plângea ca să
îl liniștească, sfătuiesc tinerii părinți să nu vorbească ce nu trebuie
în fața copiilor, să nu le promită luna de pe cer, ca politicienii în
campanie electorală, că uite, copii,  așa mici și aparent proști, aud,
bagă la cap, țin minte și te trezești cu ei plecați de acasă la cules de
căpșuni sau spălat de funduri străine  sau ieșiți în stradă pentru
viața aia frumoasă promisă, poate la beție, încă de pe vremea când se
învârteau în căldare sau în Cristelniță. Aveți mare grijă, stimați
viitori părinți,  că o să vă mănânce și urechile și ficații și salariile
și pensiile dacă nu le dați ce le-ați promis. Aranjați și cu
ursitoarele alea care vă iau banii la botez să o lase mai moale cu
laudele și floricelele, că ele pleacă, voi rămâneți cu copii. Nu le mai
cumpărați jucării chinezești cât sunt mici  că o să vă ceară mașini
japoneze sau nemțești, fonduri europene și dolari  americani când se fac
mari.  Nu le promiteți nici marea cu sarea, că nu se știe cât o să o
mai avem acces la ea.  Sub acest aspect, povestea lui Ispirescu este
încă  actuală.



Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?

joi, 19 octombrie 2017

Autobuzul lui Banciu




Domnul Banciu, acest pplange pe care nu îl mulțumește nimic, nu îi
place nimic, căruia totul îi pute, care crede ca dacă e spoit cu un pic
de cultură și vorbește rârâit este cel mai cosmopolit român,  sau mai
francez decât francezii, a dat nu odată rateuri, dar rateuri mari, pe
măsura pretențiilor sale. Că vede în toate răul primordial nu e un
defect, poate asta e conformația lui, poate visează la o lume perfectă
sau poate chiar vrea sa îndrepte ce poate pe ici pe colo și ține treze
pretențiile și aspirațiile nației, dar o face cu atâta scârbă în voce și
atitudine, încât te întrebi dacă chiar nu are ceva dereglat prin
propriul sistem. Ce este însă deranjant pentru unii, sau efectiv
enervant pentru alții la Banciu, este că nu admite că poate greși și
nici nu caută să vadă dacă și unde greșește, nu se documentează, el
merge înainte cu capul între urechi surd și orb la tot ce nu ține de el.
El nu se documentează, el reacționează la prima strigare, cu caută
răspunsuri sau detalii privind un fenomen sau altul nu îl interesează
opinia altuia el știe tot, pune etichete la tot toată lumea trebuie să
se încadreze în patul lui taie sau lungește picioare fără să își pună
măcar odată problema că poate unitățile lui de măsură sunt calpe. Pe
lângă toate astea mai folosește și un limbaj de biciușcar, ceva în genul
lui Mircea Badea, alt fante de scară de bloc pe care bineînțeles nu îi
suportă pentru că îi face concurență în ceea ce ei consideră că ar fi
satiră sau pamflet. Probabil ar trebui să redefinim această sintagmă
pentru că din ce în ce mai mulți pretinși moderatori, realizatori de
emisiuni și cătători de rating, pseudo-jurnaliști marca Rifai confundă
mojicia sau ignoranța  cu pamfletul.


O singură persoană din jungla politică îl face pe Banciu să saliveze
și când vorbește despre ea, mâinile îi pleacă automat sub tejgheaua care
îi ține loc de masă, sau arenă de circ, este vorba de  blonda lui
Băsescu, doamna Elena, care pentru el, îndrăgostitul, adulatorul,
admiratorul declarat  Banciu reprezintă un pod prea îndepărtat. A auzit
el că această Zoe a vremurilor noastre, ar fi ceea ce un elev scria
cândva în teză, și anume că ”Zoe Trahanache este soția unui grup de politicieni”și
visează să ajungă și el un astfel de politician. Poate pentru acest
motiv a tras cu dinții să ajungă și el măcar consul în Marsilia. Numai
că nu a reușit să ajungă nici la Marsilia nici la cetatea  Troia. În
fine, de gustibus non disputandum, cum spuneau latinii.


Marți seara, în emisiunea sa, domnul Banciu, cum spuneam, a mai dat
odată dovada înaltei competențe când, amintind sau prezentând un sondaj
realizat prin Anglia parcă, a menționat că este vorba de un sondaj sau
un studiu omnibus. În ignoranța sa, dovedind că îi este lene atunci când
întâlnește un termen nou și să caute pe goagăle, domnul Banciu a spus
cu veșnicu-i dispreț,  ”ce o mai fi și asta, omnibus, probabil un studiu
făcut în autobus, printre călători”. L-am mai surprins în câteva
rânduri făcând astfel de greșeli de gâgă, cu fața unuia care se crede
unul din apostoli și deși am vut să scriu despre ele, m-am abținut,
pentru că am considerat că nu merită, sau că orice om poate greși. Dar
el nu, ignoranța lui este depășită numai de înfumurarea și mojicia care
se pare că nu mai lasă loc de altceva în eul personal. Domnule  Banciu,
dacă nu ai aflat, să știi că omnibus nu înseamnă ceea ce ai spus tălică,
dar nu îți spun ce sens are, te las să cauți singur, măcar atât să faci
și matale din când în când. Nici  ”ombudsman” să știi că nu înseamnă
șofer de autobus. Mai ieși din lumea ta și din gazete scrise de oameni
de aceeași calitate pe care le prezinți din când în când tot la mișto și
mai intră în library să studiezi. Apropo, vezi că library nu înseamnă
librărie. Succesuri!



Autobuzul lui Banciu

marți, 3 octombrie 2017

Anunț umanitar : Olguta Vasilescu suferă de o boala incurabilă



O fi de la răceala?





Din surse neoficiale dar demne de încredere, doamna ministru Olguța
Vasilescu are mari probleme de sănătate. Boala de care suferă, deși
cunoscută,  nu este tratabilă, nu există medicamente pentru eradicare,
nici măcar pentru ameliorare. Ce este mai rău este că se transmite celor
apropiați deci și familiei,  ceea ce face situația și mai
îngrijorătoare.


Aceleași surse m-au informat că nu există nici medicamente străine
pentru boala ei,  deci nici clinicile din Austria sau Turcia frecventate
de obicei de demnitarii români nu pot face nimic pentru boala doamnei
ministru. Unii spun că ar fi vorba de o boală profesională, alții că ar
fi o boală de sistem deci sistemică, dar nimeni nu poate să dea un
răspuns clar. În literatura de specialitate există unele explicații ale
cauzelor bolii, dar nimic nu este sigur,nu există nici un medicament
care să fie omologat. Cum baba Vanga nu mai trăiește, necazul doamnei
Vasilescu pare fără lecuire.


Bineînțeles că doamna ministru a apelat la cei mai buni specialiști
și a răsfoit toate paginile de pe internet care au ca subiect boala.
Astfel a găsit o informație care inițial a liniștit-o, dar apoi a pus-o
pe gânduri și îngrijorat-o. Iată ce scria acolo:


„Sughițul nu este anormal, totuși, dacă persistă mai mult de 48 de ore, ar fi bine să te prezinți la un control medical.”


Așa a aflat doamna ministru că boala ei este ceva normal dar a
realizat că de fapt  sughițul ei a început cam de când a deschis
subiectul pensiilor militare. Cum de atunci sughiță fără oprire și ea și
familia, ba –din unele surse-  cam toate neamurile, și alea bune și
alea proaste, sughițul doamnei ministru a intrat în atenția guvernului.
Mulți miniștri se întreabă dacă nu cumva e molipsitor și se spune că
deja unii au cerut trecerea doamnei în carantină sau tratament
prelungit, chiar cu DNA, numai să nu se transmită.


I s-au recomandat de unii specialiști două leacuri :


Primul a fost ținerea respirației, remediu cvasi-băbesc, dar acceptat
de medici. Se pare că s-a încercat varianta, dar când i s-a spus că
trebuie să își țină respirația până îi trece sughițul sau dispare cauza
sughițului, doamna ministru a renunțat la tratament, pe răspunderea ei. E
prea sensibilă probabil.


Al doilea tratament a fost gargara cu apă rece și o linguriță de apă cu zahăr sub limbă  până când se dizolvă zahărul.


Doamna ministru a replicat că nu crede nici în acest tratament, cu
atât mai mult cu cât gargară a făcut de când se știe, mai ales în
preajma alegerilor și când trebuie să justifice măsurile pe care le
propune, dar nu a văzut nici o ameliorare. În plus cum a fost secetă,
recolta de sfeclă de zahăr  este insuficientă la cât i-ar trebuie ei iar
producătorii de trestie de zahăr au refuzat contracte, pentru că au mai
vândut zahăr guvernului Boc acuma 7 ani și nici în ziua de azi nu au
primit banii.


Ce e de făcut? Se spune că este singura boală căreia nu  s-a găsit nici leacul și nici numele.


Cine are informații, de orice natură care ar putea ajuta, vă rog să sunați la 22.22.22.


Vă mulțumesc !


PS: O băbuță demnă se încredere din Dolj, pe numele ei  Baba Novac
mi-a transmis că din câte știe ea de la mama ei,  boala i se trage de la
pomeni sau pomeniri și că ar trece cu Infuzie De Misie dar asta e o
plantă rară care nu crește în grădina lui Dragnea.








http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/medicina-interna/sughitul-cauze-si-tratament/


http://a1.ro/lifestyle/health/cum-opresti-sughitul-id27482.html



Anunț umanitar : Olguta Vasilescu suferă de o boala incurabilă

duminică, 1 octombrie 2017

Simona




Poate nu aș mai fi scris, așa cum am promis și m-am jurat în sinea
mea,  despre Simona Halep, dar ieșirile septuagenarului Ilie Năstase cu
ocazia investirii sale ca consul al Cehiei, ( nu am vrut să evit kako
fonia cu bună intenție, pentru că e meritată) care este mentorul
spiritual al Simonei, ca și ultimul rezultat al Simonei la Wuan, mi-au
ridicat din nou mingea la fileu și tensiunea. Pe Năstase nu îl mai
comentez, se comentează singur păcat de talentul lui, l-am idolatrizat
ca jucător, îl detest ca om. Eu l-am scos de mult din tribuna
competițiile și interesul meu, e prea bătrân ca să îl mai învețe cineva
ce înseamnă decența, bunul simț, respectul. Nu merită.


”Vreau și eu cu Simona”


Simona în schimb este în creștere, din păcate nu și de formă. Ceea ce
nu înțeleg eu este cum poate un jucător, sau mă rog, jucătoare ca ea să
fie nr 2 mondial jucând așa de prost și având rezultate atât de slabe.
Explicația nu poate fi decât aceea că tenisul feminin este în regres, nu
mai există valori certe, se câștigă turneele după adaptarea la fusul
orar, ciclul lunar,sau contul bancar,  nu după talent sau
profesionalism, antrenamente, etc. Au dispărut locomotivele, vagoanele
merg din inerție, nu le mai trage nimeni înainte, nici măcar nu le mai
împinge ”la cocoașă”, e un fel de ”Dumnezeu cu mila” în tenisul feminin
la ora asta. Despre Simona am mai scris de atâtea ori, dezamăgit de
jocul, dar mai ales de atitudinea ei, de spiritul ei de jucător și de
instabilitatea ei emoțională sau incapacitatea de a se concentra, de a
se monta, de a face ceea ce știe să facă, dar numai când iese soarele pe
strada ei.În două rânduri am crezut că și-a revenit, dar a fost numai
de moment, nimic serios.  Ea nu știe să joace ”pe ploaie”  sau ”în
condiții vitrege” mental, dacă lucrurile nu ies cum vrea ea din primele
schimburi de mingi devine un copil râzgâiat supărat că i s-a stricat
jucăria și se supără pe toți, și pe jucărie și pe cel care i-a
cumpărat-o și pe cel care îi spune că ea a stricat-o. Asta nu e
performanță, asta nu e sport, asta nu e profesionist, cu tot locul doi
pe care îl ocupă. Ea are pretenția ca toate jucătoarele sub ea în
clasament să se dea la o parte când intră ea pe teren, pentru că ea e
Simona Halep,”campioana noastră”. Uite că nu e așa, se pare că în
ultimul timp jucătoarele da la poziția 20 la 100 în clasament se roagă
să nimerească cu Simona, ca să se poată lăuda și ele că au bătut nr 2
mondial și să meargă în turul următor.


Vreau  și eu antrenor


În meciul jucat azi cu Daria Kasatkina, noul ”coach!” Andrei Pavel a
intrat să îi dea indicații în setul 2 la 1-4, când era clar că va pierde
din nou, Andrei îi spune : ”  Încearcă să o pui pe ea să
alerge, acum te aleargă ea… Să o alergi, nu cu viteză, cu periatele,
gândește-te că tu ai avut minge de ghem, ai avut și un pic de ghinion
acum.… hai …trage un pic de ghemul ăsta  și vreau să văd că .. cum..
când…  cum e  la.. dacă areeee.. ce trebuie să terminăm meciul… da nu îi
da tu, țin’ te de ea.  Dacă e să termine ea, să termine ea, dar nu îi
da tu!”  
A fost ceva în genul ”să ne fie bine, să nu fie rău”. 
mă ierte Dumnezeu dar dacă asta spune un antrenor elevului său și asta
îl învață când el e dărâmat psihic, mă fac și eu antrenor, psiholog,
consigliere,  orice,  că nu e cine știe ce filozofie. Simona, mă auzi ?
Cer mult mai puțini bani decât Pavel, eventual doar cheltuielile de
călătorie și cazare că mai mult nu cred că face nici Pavel. Ei i-aș fi
spus:” Simona , din acest moment, uită cine ești tu, uită cine e ea,
uită unde ești, șterge tot, nu ai nimic de pierdut, doar de câștigat.
Joacă tenis fără să te gândești la rezultat gândește-te doar la ceea ce
trebuie să faci să câștigi punctele. Relaxează-te, trage aer în piept,
joacă calm, știi să joci tenis, arată-le și celor care te privesc că
știi. Nu e mai bună ca tine!”



Rezultate ”a la Simona”


Și pentru că se vor găsi destui, ca și până acum, să spună că sunt eu
prost, că ea e pe locul doi și asta spune ceva, că e a doua jucătoare a
lumii, hai să îi vedem performanțele de anul acesta:


1 Ianuarie, Shenzen – O victorie în turul întâi  apoi învinsă în turul doi de Siniakova


16 Ianuarie, Australian Open Melbourne –pierde în primul tur la Shelby Rogers


30 Ianuarie, Petersburg – câștigă două meciuri, pierde în turul 3 la Natalia Vikhlyantseva


07 Martie Indian Wells, California  –câștigă un meci, îl pierde pe al doilea la Kristina Mladenovic


21 Marie Miami-câștigă 3 meciuri, pierde în sferturi la Johanna Konta


24 Aprilie Stutgard –câștigă dpuă meciuri pierde pe cel de-al treilea la Laura Siegemund


6 mai Madrid – câștigă 5 meciuri, câștigă  în finală cu  Mladenovic


14 Mai, Roma –câștigă 4 meciuri, pierde în finală la Elina Svitolina


28 Mai Roland Garros – câștigă 6 meciuri pierde în finală la Jelena  Ostapenko


25 Iunie Eastbourne –câștigă două meciuri pierde la Caroline Wosniacki


3 Iulie Wimbledon – câștigă 4 meciuri pierde în sferturi  la Johanna Konta


31 Iulie Washington –câștigă două meciuri, pierde la Ekaterina Makarova


7 August Toronto –  câștigă 3 meciuri, pierde la Elina Svitolina


13 August Cincinnati – câștigă 4 meciuri, pierde la Garbine Muguruza


28 August US Open – pierde în primul tur la Bunica Șarapova


24 Septembrie Wuhan – pierde în primul meci cu Kasatkina.


Deci exceptând meciurile din Fed Cup, a participat la 16 competiții, 
a câștigat  o finală, de 3 ori finalistă, de doua ori semifinalistă, de
trei ori  în sferturi dar  și de trei ori ieșita din primul tur, de
trei  ori la al doilea meci, de trei  ori la al treilea meci, situațiile
de mijloc nu le mai bag în calcul. Raportul meciuri câștigate meciuri
pierdute e irelevant, pentru ca poți câștiga o finală amărâtă nu știu pe
unde, ai făcut 5 victorii și să pierzi 4 alte turnee din primul tur,
apoi să te lauzi că ai golaveraj pozitiv.


Dacă ăsta e parcurs de mare campion sau de locul doi mondial, atunci
ori trebuie să schimbăm definiția  campionului, ori tenisul feminin a
 scăzut la un nivel care nu își merită banii. Cu așa nivel, în țara
orbilor orice chior e împărat.


Simona și declarațiile


Ce mă mâhnește pe mine este că talent are, știe tenis, dar stă
dezastruos la capitolul mental, e îngâmfată, încăpățânată, îi plac
laudele și se lipește doar de lingăi, pe cei care îi spun că și mai ales
unde greșește îi îndepărtează. O parte din vină o poartă și
televiziunile care o lăudau de exemplu la Roland Garros că  cea mai bine
îmbrăcată jucătoare, ca și când ea s-ar fi dus să prezinte moda acolo.
 Dar asta e. Sper să nu ajungă la 70 de ani o altă  Năstase, că înseamnă
că școala românească de tenis de câmp scoate numai  campioni
înfumurați,  lipsiți de bun simț. Și declarațiile de după eșecuri, cu
care ne-a obișnuit deja, cum că a făcut ce a putut, că adversara și-a
dorit mai mult victoria, sau că a avut o probleme de sănătate ba la nas,
ba la stomac, ba la glezna, ba la călcâiul lui Heracles, tot de bun
simț țin. Dar de unde nu e …. Declarația lui Halep după ultimul meci
este identic cu toate declarațiile date după fiacre înfrângere
rușinoasă. Sunt șabloane  învățate de la consilierii de PR.  „Nu
am mai jucat de vreo lună. Este greu să revii și să joci meciuri. Este
greu să intri în ritm în câteva ghemuri. Poate a fost o greşeală că nu
am jucat, dar aveam nevoie de odihnă după US Open. Cred că Daria a jucat
foarte bine şi i-a ieşit totul. Dar nu a fost cea mai bună zi a mea.
Este greu, dar iau lucrurile aşa cum sunt. Nu este nicio dramă. Dar cu
siguranță voi discuta despre acest meci şi voi învăţa multe din el”
Proști
consilieri are. Cum dracu să ai nevoi de odihnă după un turneu în care
ai jucat doar un meci? Păi Șarapova a stat pe bară cam doi ani și când a
revenit i-a tras-o Simonei cu strigături și la propriu și la figurat.
Auzi, Kasatkinei i-a ieșit totul.Păi da, că ea aleargă la antrenamente
de îi ies ochii.Nu știu dacă îi ies și clătitele la fel de bine, dar o
poate ajuta Simona că le are cu tigăile.


Kasatkina și Ostapenco sunt viitoarele stele ale tenisului. Dacă le
lasă Șarapova. Apropo, auzeam acum câteva zile un comentator specializat
în tenis că nu îi place de Ostapenko, pentru că nu e sensibilă, cică e
prea serioasă pe teren, ”nu zâmbește la el când joacă”. Păi aia nu intră
pe teren ca să facă clipuri publicitare, aia când intră joacă tenis.









http://www.espn.com/tennis/player/results/_/id/936/simona-halep

Simona

duminică, 18 iunie 2017

Interspitaliceşti –partea întâi -Cu armata la filmări

De ceva cam mult timp am făcut pauză în activitatea mea publicistică
şi nu numai, forţat de probleme medicale, probleme destul de mari, care
ar fi putut pune capăt definitiv supărărilor pe care le pricinuiesc
unora cu scrierile mele, dar nu a fost să fie aşa. Există sus un
Dumnezeu care nu şi-a luat încă mâna de pe creştetul meu aşa că o să vă
mai plictisesc.


Poate nu ar trebui să spun prin ce am trecut în ultimele 3 săptămâni,
dar pentru că viaţa este făcută din bune şi rele şi pentru a învăţa şi
alţii sau măcar a fi avertizaţi cu privire la ceea ce pot întâmpina, am
decis să public o parte din această experienţă, trecând însă sub tăcere
lucruri care ar putea cauza neplăceri unor oameni care nu au nici o vină
pentru ceea ce trebuie să suporte şi ei în mediul în care îşi
desfăşoară activitatea.


Voi începe depănarea întâmplărilor cu finalul, pentru că a fost unul
fericit dar mai ales pentru că după acest final viaţa este mai frumoasă
şi concluzia este că uneori ceea ce începe prost, nu respectă regula lui
Murphy. Am avut pe timpul internării mele în ultimul spital parte de
sprijinul şi devotamentul nelimitat al unor persoane cărora vreau să le
mulţumesc acum şi pe această cale, deşi am făcut-o şi personal. Eugen,
Miru, Nicuşor, Florin, Nicu cel Mare ( ştie el cine), sunt oameni fără
de care suferinţa mea ar fi fost nu numai mult mai greu de îndurat dar
poate chiar şi cu alt final. Vă mulţumesc tuturor, familiilor voastre,
familiei mele, tuturor celor care mi-aţi fost cu gândul şi rugăciunile
aproape, chiar şi la Padova(auzişi Eugenio?), mulţumesc naşă, ai fost ca
a doua mea mamă, veţi rămâne până ultimul heartbeat în inima mea
proaspăt reparată!


Acum să trecem la lucruri mai .. puţin siropoase.


Ce e asta?


Printre cei care mi-au fost aproape şi fizic nu numai mintal se
numără şi bunul meu prieten Putzin Vladimir, cel care este o sursă
inepuizabilă de amintiri şi pilde. Ei bine aportul lui la tonusul meu
post operator dar şi a celorlalţi colegi de suferinţă din salon a fost
imens. Povestirile lui despre întâmplări din timpul filmărilor la care a
participat cu soldaţii pe vremea lui Ceaşcă la Mihai Viteazu sau
Columna, au făcut ca salonul să se umple de hohote de râs  imposibil de
oprit cu toată stricteţea unei săli de terapie intensivă. Râdeam cu
toată durerea pricinuită de rănile neînchise şi până şi asistentele
spuneau că aşa ceva nu au mai văzut acolo, dar terapia prin râs este
încă acceptată.


Să trecem la fapte. Prietenul a participat aşa cum am spus cu
soldaţii din subordine la unele filmări istorice regizate de Sergiu
Nicolaescu. Se ştie că acesta în tripla calitate de actor regizor şi
turnător avea toate uşile deschise şi obţinea tot, inclusiv participarea
militarilor la filmări. Nu îi discut stilul, caracterul, nu vreau să
stric momentul. După spusele lui Miru, acesta avea obiceiul să iniţieze
unele secvenţe sau cadre, cu un pistol vechi  „de arhivă” din cele care
se umpleau cu praf de puşcă  numai că nu  băga şi plumbul, practic
pistolul doar făcea zgomot. Aşa îşi proteja el vocea  fiind totodată
convins că nu e nevoie să urle „ motoooooooor, action!”
în vacarmul creat de mii de oameni şi zeci de cai  care populau zona.
Mai trebuie spus să nu toată lumea era informată cu tot ce se va
întâmpla, cu atât mai puţin figuranţii, cei mai mulţi soldaţi, care
ştiau doar ce trebuie să facă sau să spună ei la un moment dat. Unii
aveau doar rol de ţine calul (rol preluat de o parte din armată faţă de
clasa politică în zilele noastre) şi ei trebuiau  să  tacă şi să lase
actorii să îşi facă meseria. Dar se mai întâmpla ca uneori soldaţii să
„dea o mână de ajutor” sau să răspundă la întrebări care nu le erau
adresate, din dorinţa de a ajuta.


La un moment dat se turna o secvenţă din film, (aflat spre sfârşitul
filmului, la timpul 1. 31.50 din film), unde  Sinan aude ceva zgomote şi
îşi întreabă generalii „Ce e asta” ? Unul din apropiere răspunde „ Tabăra, s-au dus la tabără”, un altul strigă „suntem pierduţi”
 iar Sinan panicat ordonă retragerea.  Ei bine, se decide filmarea 
respectivă, Sergiu Nicolaescu îşi încarcă pistolul îl îndreaptă în sus
apasă pe trăgaci, dar fitilul nu ia foc. Mai încearcă odată, nimic şi
atunci decide să facă el ca pistolul şi strigă „poooc”. Actorii
înţelegând mesajul, îşi fac treaba, Sinan se uită mirat pe lângă el şi
spune replica: „Ce e asta?” Ei bine, până să apuce
slujitorul lui să spună „tabăra, s-au dus la tabără”, soldatul care
ţinea calul lui Sinan,  ca un militar instruit în poligoane,  răspunde :„ INCIDENT”.
După câteva secunde de tăcere, toată lumea din apropiere, de la Sinan
la cal, erau pe jos de râs. Soldatul nu ştia care e problema, el dăduse
răspunsul corect. Se decide tragerea unei alte duble, Sergiu Nicolaescu
îşi încarcă pistolul, toată lumea pe poziţie, trage, pistolul
funcţionează, se aude bubuitura. Sinan, conform planului se uită pe
lângă el, şi întreabă din nou „ ce e asta”?  Acelaşi soldat, mirat că Sinan nu ştie nici atâta lucru, îi răspunde doct: ”DE DATA ASTA  A PERCUTAT! „ O nouă porţie de râs spre disperarea regizorului care era mereu cu un par în cur.




Apropo de iniţierea acţiunilor cu focuri de armă şi muniţii, acelaşi
sistem l-a aplicat Sergiu şi în 89, la faimoasa scenă a balconului CC
unde la un moment dat se aude un vuiet, Nicolae Ceauşescu parcă, sau
Elena, întreabă ce se întâmplă. Soldatul nostru nu mai era acolo să
spună că „maestrul „ Sergiu tocmai aruncase două grenade ofensive
(primite de la Nelu Colonelu)  printre manifestanţi , semnal dat celor
care instruiţi de el şi cei cărora „le turna” filme întregi  să înceapă
revolta şi să strige „jos Ceauşescu”.


Pleacă cu calul


De data asta, nu am cum să evit menţionarea unor obiceiuri de mitocan
ale lui Sergiu Nicolaescu. Era un tip autocrat căruia îi plăcea nu
numai să conducă, să comande,mândrindu-se cu educaţia sa cazonă,dar cu
aceeaşi plăcere umilea şi dispreţuia. Au fost nenumărate cazuri în
timpul filmărilor la toate filmele sale în care înjura sau gonea
figuranţi dar mai ales artişti pentru că nu îi plăcea lui sau cine ştie
ce ordin îi încălcaseră. Pe unul din ei chiar l-a scos din filmări. Cel
mai des însă, când îi apucau crizele de personalitate, începea să înjure
pe toată lumea şi spunea că el nu mai filmează, că s-a săturat şi că
pleacă. În aceste situaţii se îndrepta spre maşina sa de teren de
producţie japoneză-probabil unicat la acea vreme în România, de care era
foarte mândru-  se suia la volan şi pleca în trombă. După o tură de
deal se întorcea calmat.


În una din supărările sale, tot pe Neajlov,  la un moment dat
ameninţă cu plecarea şi o ia la picior furios, numai că direcţia era
greşită, probabil uitase unde îşi parcase maşina  îndreptându-se spre o
zonă unde erau parcaţi  la conovăţ caii cu care se filma. Toţi se uitau
miraţi la el neştiind unde se duce iar un actor chiar întreabă „unde se
duce?”  Norocul lor a fost că prin preajmă se afla un alt soldat
instruit, care  imediat a sesizat nuanţa şi a răspuns suficient de tare
încât să audă şi furiosul Nicolaescu „de data asta pleacă cu calul!”.
Toată tabăra hohotea de râs,  Nicolaescu s-a întors să vadă cine a
răspuns, dar omul se mascase la teren, nu voia să plece el acasă în
locul lui Sergiu.


rade calul


Buuuu!


O altă scenă, un alt soldat. Se filma  la Columna, dar în regia lui
Mircea Drăgan, se ajunsese la faza de după lupta dintre daci plus romani
şi invadatori. După măcel, fetele şi femeile dace trebuiau să iasă din
castru şi să alerge pe câmpul de luptă să îşi identifice, strângă în
braţe sau jeli soţii, fii, iubiţii, fraţii, taţii, fiecare având câte
ceva de făcut,unele să îi întoarcă cu faţa în sus să îi identifice,
altele să îi ridice, etc. Toate aceste lucruri fuseseră explicate,
repetate, fără filmare şi fiecare fată  ştia la cine are de mers şi ce
trebuie să facă.  Printre  figurante şi o fată frumoasă după care
jinduiau toţi soldaţii, plus ceva armăsari din herghelia de actori, care
trebuia să alerge către un soldat  să îl întoarcă cu faţa în sus, el
fiind căzut cu faţa în jos şi sa îi ia capul în braţe.  Se decide
filmarea, toată lumea ştia ce are de făcut era simplu. Se dă semnalul
pleacă stolul de fete, „morţii” aşteptau cuminţi să fie luaţi în braţe
inclusiv soldaţii, mai ales cel care avea noroc să îl strângă în braţe
Cosânzeana filmărilor. Ştiind că e posibil să fie ultima oară când este
luat în braţe de fata care îi sucise şi lui capul şi la propriu şi la
figurat, soldatul nostru se gândeşte să mai încerce odată. Aleargă fata,
vine la el, se lasă în genunchi, îl întoarce cu faţa în sus iar el, ca
în jocurile de copii spune : „ buuuuuuuuuuuu!”. Fiind luată prin
surprindere, fata se sperie, tipă şi cade ea pe spate. Aşa a obţinut
soldăţelul încă o strângere în braţe, pentru că faza a mai necesitat o
dublă.


Acum să mai aud pe cineva că spune că  soldatul român era neinstruit.






Interspitaliceşti –partea întâi -Cu armata la filmări

duminică, 28 mai 2017

Curiozităţi din lumea.. girafelor

 


Neavând ce face am intrat pe goagăle şi dând peste nişte fotografii
cu girafe, am fost izbit de unele asemănări între aceste animăluţe şi
cele din jungla PSD. Rog asociaţiile care se ocupă cu protecţia
animalelor să nu mă dea în judecată,  nu am vrut să jignesc bietele
ierbivore.





Liviu Dragnea cel care se lăuda acum un an că va sparge avioanele, îl
va suspenda pe Iohannis, că el nu se teme de nimeni, că pentru el legea
e lege, acuma stă cuminte pe coadă şi din când în când verifică dacă le
are la locul lor.


Dragnea verificându- şi boaşele


Ştiaţi că limba girafei are 50 de cm şi că este singurul animal care
îşi poate băga limba în ureche? Eu nu, acuma ştiu şi acuma am înţeles de
ce nu mai are Dragnea nevoie de prieteni. Îşi poate băga singur limba
în ureche.


Girafa şi urechea


Olguţa a constatat că girafele în România trăiesc pe picior prea mare şi a decis să le îngheţe alocaţiile .


M-am lins pe bot de alocaţie cu Olguţa asta.


Nici pensionarii militari nu au o soartă mai bună. Partidul girafelor
le-a anulat actualizarea pensiilor până în 2022,  deşi abia votaseră
legea pensiilor militare şi deşi pensia militară nu este pensia
specială. Dar cu oameni crizaţi, măsuri de criză. Iată mai jos, un
pensionar militar îmbrăcat în haine de camuflaj, privind după anul 2022.


Asteptandu-l pe GodotDe când au câştigat alegerile, toţi au devenit girafe, umblă cu nasul pe sus, dar tot în cocina aia se culcă.


Vreau şi eu funcţie în PSDDe ce a fost suspendat Bacalbaşa? Pentru că nu şi-a ţinut limba în gură .


Ba cal , ba sa


După cum se mişcă acuma, partidul girafelor pare cam debusolat.


spre CotroceniDacă v-au plăcut girafele…. mai poftiţi şi altă seară.



Curiozităţi din lumea.. girafelor

marți, 28 februarie 2017

Plumb



plumb


Remake în regia lui Sorin Grindeanu


Motto :


De-atâtea zile-aud strigând


Văd toată piaţa fremătând


Sunt singur  şi mă duce-un gând


Spre .. Plumb.




Stam singur în palat si era vânt…


Mă şi vedeam în funerar veşmânt

Cu  zeci de mii de demonstranţi  strigând


Că vor să dea cu mine de pământ.


Dormea ne-ntors şi Dragnea murmurând

Acoperiti-mă ! Şi-am început să plâng.

Luluţa-mi cerceta miniştrii, rând pe rând

Si eu priveam neputincios, nătâng.





Deodată, printre lacrimi, din pământ


Prin foc prin fum prin spăngi şi vânt


A răsărit fierbinte şi fecund


Ideea să îmi fac guvern cu  Plumb.





Încheiere


Având plumbul în dotare


Lui Grindeanu nu-i  e frică


Orice-ar face stă-n picioare


Nu se sparge nu se strică,


Guvernul Hopa-Mitică.





Nota Bene:Cât  timp doamna Rovana era ministru al Mediului, familia
folosea un Audi înmatriculat în Bulgaria. Ghiciţi de ce ? Pentru a
demonstra că e împotriva taxei pentru timbrul de mediu.



Plumb

duminică, 22 ianuarie 2017

SCRISOAREA INTAI DE IARNA

Mai varule, e grea viața asta! Dupe ce am depășit o oareșicare vârsta
mi-e tot mai dificil sa țin pasul cu tinerii de azi. Cum zicea un
pretin … cu cei care vrând-nevrând îți vor plăti ție pensia …


Nu ma pot acomoda … sa zicem … cu concepțiile astea „despre lume și viata” cum spunea un clasic decand eram noi tineri.


El/ea, ca tânăr absolvent de liceu, o convinge pe muma-sa (și aia
abia așteaptă) ca trebe sa meargă … de la Viseu de Jos la Cluj sa facă
facultatea, musai la Babeș, ca așa a făcut și handicapata aia de vara-sa
și n-o fi el/ea mai tantalau! Bine, bine … nu o luat cine știe ce medii
… ghinion, asta e … da’ dacă nu poate intra la bugetate o să se înscrie
la plata … adică, acolo … un 1000 ron pe semestru nu e mare lucru! Bine
… mai trebuie … tot de la părinți … câteva sute pe luna pentru chirie
și alte sute de cheltuiala ca doar nu o sta în camera când toți colegii
se aduna seara în pub …


Normal ca, dupe aia, este necesar și un master, doua …. cum vrei să-mi găsesc altfel un job superok!?


Astfel ca … peste câțiva ani … el barista (nu știu cum ii zice când
barista e flăcău …) eu client. Vine vorba de școli făcute, eu modest el
vanitos … eu zic:


– Te pomenesti ca ai și doua mastere!


– Da, ați ghicit! Dumneavoastră …?


– Stai un pic … ca nu înțeleg ceva. La care din alea doua mastere te-au învățat cum se spala cestile și scrumierele?


Nu mi-o mai zâmbit (și nici făcut cafea) vreo trei săptămâni, își
cauta de lucru în spate când ma vedea … și dupe aia cica și-o dat
demisia! Saracu’! L-oi fi demoralizat eu?!


Mai e ceva ce nu pot înțelege … Ca pensionar mai pierd și eu vremea
la televizor. Cele mai mari pretine ale mele sunt domnisoarele alea
drăguțe, care … cu ochii măriți de excitare ca le vede familia și gasca
pe sticla … lansează știrea zilei … una dupe alta.


Asfel am aflat ca pentru deblocarea unui drum din Moldova au
intervenit 80 de trupe din Focsani. Și ca mai sunt pregătite (și gata sa
intervina) încă 125 de trupe în Buzau.


Uff! M-am liniștit! Credeam ca toată strategia comandamentului stătea numa’ în alea 80 ….


Ce nu o zis … o trupa de aia din cati melitari e formata? Ca apoi era
simplu, inmultirea o puteam face si eu … Da’ oricum e bine!


Tot de la o drăguța de asta aflai zilele trecute ca pe lângă Ramnicu
Sarat s-au format mai multe diguri de zăpada și ar trebui ca
autoritățile sa ia măsuri … Da, citisi bine, diguri … asa am zis si eu,
ce te miri asa! Daca asa o zis fata …


romania-sub-zapada





Uite, chiar azi … în urma cu doua ceasuri … Apare o duduie cu un fes
drăguț pe cap … cred ca îl lua ca sa nu văd eu dacă e sau nu blonda ….
da’ cred ca e precis! De unde știu?


Pai dacă se apuca sa meargă prin zăpada … pe câmp … de ce trebuia sa
meargă pe câmp n-am înțeles dar cred ca așa le-o spus din studiou sa
facă ca tot la fel face și alea de la CNN … mă rog, mergea asta prin
zăpada și ne povestea ca intre Slobozia și Calarasi … sau invers? …
intre Slobozia și ce-o mai fi s-au format, în cursul nopții, dune de
zăpada! Și ca au ajuns la înălțimea de o jumătate de metru! Treaba
serioasa!


hqdefault


Cum zicea un pretin de-al meu … s-a dat dracu’ limba romana!


Adică reporteritele astea or ajuns reporterite și ele nu au aflat ca
zăpada „se dispune” în mod traditional (și al limbii romane) în
troiene!? Nu le-o cerut nimeni sa rezolve integrale in direct si pe
nametele asta dar macar sa vorbeasca romaneste ar putea …


E atât de simplu! Zăpada în troiene, nisipul în dune! Nu și în invers!


Eu nu pricep … fetele astea … asta e! Liceu o trecut cum o trecut …
s-or trezit și ele la viața, la facultate s-or mai maturizat dar în alte
domenii … La master nu se învața limba și literatura romana … ca nu e
nici macar pe tableta …


Fetele ca fetele mai varule! Înțeleg! Ma’ de ele nu are șefi!? Sefii
aia nu le aude ce scoate pe gura când le baga în direct!? Sau nu are
importanța? Baga fata știrea aia repede sa fim și noi intre alea trei
posturi care o dau „in exclusivitate”! Te doare mintea, pe cuvânt!



SCRISOAREA INTAI DE IARNA