duminică, 18 iunie 2017

Interspitaliceşti –partea întâi -Cu armata la filmări

De ceva cam mult timp am făcut pauză în activitatea mea publicistică
şi nu numai, forţat de probleme medicale, probleme destul de mari, care
ar fi putut pune capăt definitiv supărărilor pe care le pricinuiesc
unora cu scrierile mele, dar nu a fost să fie aşa. Există sus un
Dumnezeu care nu şi-a luat încă mâna de pe creştetul meu aşa că o să vă
mai plictisesc.


Poate nu ar trebui să spun prin ce am trecut în ultimele 3 săptămâni,
dar pentru că viaţa este făcută din bune şi rele şi pentru a învăţa şi
alţii sau măcar a fi avertizaţi cu privire la ceea ce pot întâmpina, am
decis să public o parte din această experienţă, trecând însă sub tăcere
lucruri care ar putea cauza neplăceri unor oameni care nu au nici o vină
pentru ceea ce trebuie să suporte şi ei în mediul în care îşi
desfăşoară activitatea.


Voi începe depănarea întâmplărilor cu finalul, pentru că a fost unul
fericit dar mai ales pentru că după acest final viaţa este mai frumoasă
şi concluzia este că uneori ceea ce începe prost, nu respectă regula lui
Murphy. Am avut pe timpul internării mele în ultimul spital parte de
sprijinul şi devotamentul nelimitat al unor persoane cărora vreau să le
mulţumesc acum şi pe această cale, deşi am făcut-o şi personal. Eugen,
Miru, Nicuşor, Florin, Nicu cel Mare ( ştie el cine), sunt oameni fără
de care suferinţa mea ar fi fost nu numai mult mai greu de îndurat dar
poate chiar şi cu alt final. Vă mulţumesc tuturor, familiilor voastre,
familiei mele, tuturor celor care mi-aţi fost cu gândul şi rugăciunile
aproape, chiar şi la Padova(auzişi Eugenio?), mulţumesc naşă, ai fost ca
a doua mea mamă, veţi rămâne până ultimul heartbeat în inima mea
proaspăt reparată!


Acum să trecem la lucruri mai .. puţin siropoase.


Ce e asta?


Printre cei care mi-au fost aproape şi fizic nu numai mintal se
numără şi bunul meu prieten Putzin Vladimir, cel care este o sursă
inepuizabilă de amintiri şi pilde. Ei bine aportul lui la tonusul meu
post operator dar şi a celorlalţi colegi de suferinţă din salon a fost
imens. Povestirile lui despre întâmplări din timpul filmărilor la care a
participat cu soldaţii pe vremea lui Ceaşcă la Mihai Viteazu sau
Columna, au făcut ca salonul să se umple de hohote de râs  imposibil de
oprit cu toată stricteţea unei săli de terapie intensivă. Râdeam cu
toată durerea pricinuită de rănile neînchise şi până şi asistentele
spuneau că aşa ceva nu au mai văzut acolo, dar terapia prin râs este
încă acceptată.


Să trecem la fapte. Prietenul a participat aşa cum am spus cu
soldaţii din subordine la unele filmări istorice regizate de Sergiu
Nicolaescu. Se ştie că acesta în tripla calitate de actor regizor şi
turnător avea toate uşile deschise şi obţinea tot, inclusiv participarea
militarilor la filmări. Nu îi discut stilul, caracterul, nu vreau să
stric momentul. După spusele lui Miru, acesta avea obiceiul să iniţieze
unele secvenţe sau cadre, cu un pistol vechi  „de arhivă” din cele care
se umpleau cu praf de puşcă  numai că nu  băga şi plumbul, practic
pistolul doar făcea zgomot. Aşa îşi proteja el vocea  fiind totodată
convins că nu e nevoie să urle „ motoooooooor, action!”
în vacarmul creat de mii de oameni şi zeci de cai  care populau zona.
Mai trebuie spus să nu toată lumea era informată cu tot ce se va
întâmpla, cu atât mai puţin figuranţii, cei mai mulţi soldaţi, care
ştiau doar ce trebuie să facă sau să spună ei la un moment dat. Unii
aveau doar rol de ţine calul (rol preluat de o parte din armată faţă de
clasa politică în zilele noastre) şi ei trebuiau  să  tacă şi să lase
actorii să îşi facă meseria. Dar se mai întâmpla ca uneori soldaţii să
„dea o mână de ajutor” sau să răspundă la întrebări care nu le erau
adresate, din dorinţa de a ajuta.


La un moment dat se turna o secvenţă din film, (aflat spre sfârşitul
filmului, la timpul 1. 31.50 din film), unde  Sinan aude ceva zgomote şi
îşi întreabă generalii „Ce e asta” ? Unul din apropiere răspunde „ Tabăra, s-au dus la tabără”, un altul strigă „suntem pierduţi”
 iar Sinan panicat ordonă retragerea.  Ei bine, se decide filmarea 
respectivă, Sergiu Nicolaescu îşi încarcă pistolul îl îndreaptă în sus
apasă pe trăgaci, dar fitilul nu ia foc. Mai încearcă odată, nimic şi
atunci decide să facă el ca pistolul şi strigă „poooc”. Actorii
înţelegând mesajul, îşi fac treaba, Sinan se uită mirat pe lângă el şi
spune replica: „Ce e asta?” Ei bine, până să apuce
slujitorul lui să spună „tabăra, s-au dus la tabără”, soldatul care
ţinea calul lui Sinan,  ca un militar instruit în poligoane,  răspunde :„ INCIDENT”.
După câteva secunde de tăcere, toată lumea din apropiere, de la Sinan
la cal, erau pe jos de râs. Soldatul nu ştia care e problema, el dăduse
răspunsul corect. Se decide tragerea unei alte duble, Sergiu Nicolaescu
îşi încarcă pistolul, toată lumea pe poziţie, trage, pistolul
funcţionează, se aude bubuitura. Sinan, conform planului se uită pe
lângă el, şi întreabă din nou „ ce e asta”?  Acelaşi soldat, mirat că Sinan nu ştie nici atâta lucru, îi răspunde doct: ”DE DATA ASTA  A PERCUTAT! „ O nouă porţie de râs spre disperarea regizorului care era mereu cu un par în cur.




Apropo de iniţierea acţiunilor cu focuri de armă şi muniţii, acelaşi
sistem l-a aplicat Sergiu şi în 89, la faimoasa scenă a balconului CC
unde la un moment dat se aude un vuiet, Nicolae Ceauşescu parcă, sau
Elena, întreabă ce se întâmplă. Soldatul nostru nu mai era acolo să
spună că „maestrul „ Sergiu tocmai aruncase două grenade ofensive
(primite de la Nelu Colonelu)  printre manifestanţi , semnal dat celor
care instruiţi de el şi cei cărora „le turna” filme întregi  să înceapă
revolta şi să strige „jos Ceauşescu”.


Pleacă cu calul


De data asta, nu am cum să evit menţionarea unor obiceiuri de mitocan
ale lui Sergiu Nicolaescu. Era un tip autocrat căruia îi plăcea nu
numai să conducă, să comande,mândrindu-se cu educaţia sa cazonă,dar cu
aceeaşi plăcere umilea şi dispreţuia. Au fost nenumărate cazuri în
timpul filmărilor la toate filmele sale în care înjura sau gonea
figuranţi dar mai ales artişti pentru că nu îi plăcea lui sau cine ştie
ce ordin îi încălcaseră. Pe unul din ei chiar l-a scos din filmări. Cel
mai des însă, când îi apucau crizele de personalitate, începea să înjure
pe toată lumea şi spunea că el nu mai filmează, că s-a săturat şi că
pleacă. În aceste situaţii se îndrepta spre maşina sa de teren de
producţie japoneză-probabil unicat la acea vreme în România, de care era
foarte mândru-  se suia la volan şi pleca în trombă. După o tură de
deal se întorcea calmat.


În una din supărările sale, tot pe Neajlov,  la un moment dat
ameninţă cu plecarea şi o ia la picior furios, numai că direcţia era
greşită, probabil uitase unde îşi parcase maşina  îndreptându-se spre o
zonă unde erau parcaţi  la conovăţ caii cu care se filma. Toţi se uitau
miraţi la el neştiind unde se duce iar un actor chiar întreabă „unde se
duce?”  Norocul lor a fost că prin preajmă se afla un alt soldat
instruit, care  imediat a sesizat nuanţa şi a răspuns suficient de tare
încât să audă şi furiosul Nicolaescu „de data asta pleacă cu calul!”.
Toată tabăra hohotea de râs,  Nicolaescu s-a întors să vadă cine a
răspuns, dar omul se mascase la teren, nu voia să plece el acasă în
locul lui Sergiu.


rade calul


Buuuu!


O altă scenă, un alt soldat. Se filma  la Columna, dar în regia lui
Mircea Drăgan, se ajunsese la faza de după lupta dintre daci plus romani
şi invadatori. După măcel, fetele şi femeile dace trebuiau să iasă din
castru şi să alerge pe câmpul de luptă să îşi identifice, strângă în
braţe sau jeli soţii, fii, iubiţii, fraţii, taţii, fiecare având câte
ceva de făcut,unele să îi întoarcă cu faţa în sus să îi identifice,
altele să îi ridice, etc. Toate aceste lucruri fuseseră explicate,
repetate, fără filmare şi fiecare fată  ştia la cine are de mers şi ce
trebuie să facă.  Printre  figurante şi o fată frumoasă după care
jinduiau toţi soldaţii, plus ceva armăsari din herghelia de actori, care
trebuia să alerge către un soldat  să îl întoarcă cu faţa în sus, el
fiind căzut cu faţa în jos şi sa îi ia capul în braţe.  Se decide
filmarea, toată lumea ştia ce are de făcut era simplu. Se dă semnalul
pleacă stolul de fete, „morţii” aşteptau cuminţi să fie luaţi în braţe
inclusiv soldaţii, mai ales cel care avea noroc să îl strângă în braţe
Cosânzeana filmărilor. Ştiind că e posibil să fie ultima oară când este
luat în braţe de fata care îi sucise şi lui capul şi la propriu şi la
figurat, soldatul nostru se gândeşte să mai încerce odată. Aleargă fata,
vine la el, se lasă în genunchi, îl întoarce cu faţa în sus iar el, ca
în jocurile de copii spune : „ buuuuuuuuuuuu!”. Fiind luată prin
surprindere, fata se sperie, tipă şi cade ea pe spate. Aşa a obţinut
soldăţelul încă o strângere în braţe, pentru că faza a mai necesitat o
dublă.


Acum să mai aud pe cineva că spune că  soldatul român era neinstruit.






Interspitaliceşti –partea întâi -Cu armata la filmări

duminică, 28 mai 2017

Curiozităţi din lumea.. girafelor

 


Neavând ce face am intrat pe goagăle şi dând peste nişte fotografii
cu girafe, am fost izbit de unele asemănări între aceste animăluţe şi
cele din jungla PSD. Rog asociaţiile care se ocupă cu protecţia
animalelor să nu mă dea în judecată,  nu am vrut să jignesc bietele
ierbivore.





Liviu Dragnea cel care se lăuda acum un an că va sparge avioanele, îl
va suspenda pe Iohannis, că el nu se teme de nimeni, că pentru el legea
e lege, acuma stă cuminte pe coadă şi din când în când verifică dacă le
are la locul lor.


Dragnea verificându- şi boaşele


Ştiaţi că limba girafei are 50 de cm şi că este singurul animal care
îşi poate băga limba în ureche? Eu nu, acuma ştiu şi acuma am înţeles de
ce nu mai are Dragnea nevoie de prieteni. Îşi poate băga singur limba
în ureche.


Girafa şi urechea


Olguţa a constatat că girafele în România trăiesc pe picior prea mare şi a decis să le îngheţe alocaţiile .


M-am lins pe bot de alocaţie cu Olguţa asta.


Nici pensionarii militari nu au o soartă mai bună. Partidul girafelor
le-a anulat actualizarea pensiilor până în 2022,  deşi abia votaseră
legea pensiilor militare şi deşi pensia militară nu este pensia
specială. Dar cu oameni crizaţi, măsuri de criză. Iată mai jos, un
pensionar militar îmbrăcat în haine de camuflaj, privind după anul 2022.


Asteptandu-l pe GodotDe când au câştigat alegerile, toţi au devenit girafe, umblă cu nasul pe sus, dar tot în cocina aia se culcă.


Vreau şi eu funcţie în PSDDe ce a fost suspendat Bacalbaşa? Pentru că nu şi-a ţinut limba în gură .


Ba cal , ba sa


După cum se mişcă acuma, partidul girafelor pare cam debusolat.


spre CotroceniDacă v-au plăcut girafele…. mai poftiţi şi altă seară.



Curiozităţi din lumea.. girafelor

marți, 28 februarie 2017

Plumb



plumb


Remake în regia lui Sorin Grindeanu


Motto :


De-atâtea zile-aud strigând


Văd toată piaţa fremătând


Sunt singur  şi mă duce-un gând


Spre .. Plumb.




Stam singur în palat si era vânt…


Mă şi vedeam în funerar veşmânt

Cu  zeci de mii de demonstranţi  strigând


Că vor să dea cu mine de pământ.


Dormea ne-ntors şi Dragnea murmurând

Acoperiti-mă ! Şi-am început să plâng.

Luluţa-mi cerceta miniştrii, rând pe rând

Si eu priveam neputincios, nătâng.





Deodată, printre lacrimi, din pământ


Prin foc prin fum prin spăngi şi vânt


A răsărit fierbinte şi fecund


Ideea să îmi fac guvern cu  Plumb.





Încheiere


Având plumbul în dotare


Lui Grindeanu nu-i  e frică


Orice-ar face stă-n picioare


Nu se sparge nu se strică,


Guvernul Hopa-Mitică.





Nota Bene:Cât  timp doamna Rovana era ministru al Mediului, familia
folosea un Audi înmatriculat în Bulgaria. Ghiciţi de ce ? Pentru a
demonstra că e împotriva taxei pentru timbrul de mediu.



Plumb

duminică, 22 ianuarie 2017

SCRISOAREA INTAI DE IARNA

Mai varule, e grea viața asta! Dupe ce am depășit o oareșicare vârsta
mi-e tot mai dificil sa țin pasul cu tinerii de azi. Cum zicea un
pretin … cu cei care vrând-nevrând îți vor plăti ție pensia …


Nu ma pot acomoda … sa zicem … cu concepțiile astea „despre lume și viata” cum spunea un clasic decand eram noi tineri.


El/ea, ca tânăr absolvent de liceu, o convinge pe muma-sa (și aia
abia așteaptă) ca trebe sa meargă … de la Viseu de Jos la Cluj sa facă
facultatea, musai la Babeș, ca așa a făcut și handicapata aia de vara-sa
și n-o fi el/ea mai tantalau! Bine, bine … nu o luat cine știe ce medii
… ghinion, asta e … da’ dacă nu poate intra la bugetate o să se înscrie
la plata … adică, acolo … un 1000 ron pe semestru nu e mare lucru! Bine
… mai trebuie … tot de la părinți … câteva sute pe luna pentru chirie
și alte sute de cheltuiala ca doar nu o sta în camera când toți colegii
se aduna seara în pub …


Normal ca, dupe aia, este necesar și un master, doua …. cum vrei să-mi găsesc altfel un job superok!?


Astfel ca … peste câțiva ani … el barista (nu știu cum ii zice când
barista e flăcău …) eu client. Vine vorba de școli făcute, eu modest el
vanitos … eu zic:


– Te pomenesti ca ai și doua mastere!


– Da, ați ghicit! Dumneavoastră …?


– Stai un pic … ca nu înțeleg ceva. La care din alea doua mastere te-au învățat cum se spala cestile și scrumierele?


Nu mi-o mai zâmbit (și nici făcut cafea) vreo trei săptămâni, își
cauta de lucru în spate când ma vedea … și dupe aia cica și-o dat
demisia! Saracu’! L-oi fi demoralizat eu?!


Mai e ceva ce nu pot înțelege … Ca pensionar mai pierd și eu vremea
la televizor. Cele mai mari pretine ale mele sunt domnisoarele alea
drăguțe, care … cu ochii măriți de excitare ca le vede familia și gasca
pe sticla … lansează știrea zilei … una dupe alta.


Asfel am aflat ca pentru deblocarea unui drum din Moldova au
intervenit 80 de trupe din Focsani. Și ca mai sunt pregătite (și gata sa
intervina) încă 125 de trupe în Buzau.


Uff! M-am liniștit! Credeam ca toată strategia comandamentului stătea numa’ în alea 80 ….


Ce nu o zis … o trupa de aia din cati melitari e formata? Ca apoi era
simplu, inmultirea o puteam face si eu … Da’ oricum e bine!


Tot de la o drăguța de asta aflai zilele trecute ca pe lângă Ramnicu
Sarat s-au format mai multe diguri de zăpada și ar trebui ca
autoritățile sa ia măsuri … Da, citisi bine, diguri … asa am zis si eu,
ce te miri asa! Daca asa o zis fata …


romania-sub-zapada





Uite, chiar azi … în urma cu doua ceasuri … Apare o duduie cu un fes
drăguț pe cap … cred ca îl lua ca sa nu văd eu dacă e sau nu blonda ….
da’ cred ca e precis! De unde știu?


Pai dacă se apuca sa meargă prin zăpada … pe câmp … de ce trebuia sa
meargă pe câmp n-am înțeles dar cred ca așa le-o spus din studiou sa
facă ca tot la fel face și alea de la CNN … mă rog, mergea asta prin
zăpada și ne povestea ca intre Slobozia și Calarasi … sau invers? …
intre Slobozia și ce-o mai fi s-au format, în cursul nopții, dune de
zăpada! Și ca au ajuns la înălțimea de o jumătate de metru! Treaba
serioasa!


hqdefault


Cum zicea un pretin de-al meu … s-a dat dracu’ limba romana!


Adică reporteritele astea or ajuns reporterite și ele nu au aflat ca
zăpada „se dispune” în mod traditional (și al limbii romane) în
troiene!? Nu le-o cerut nimeni sa rezolve integrale in direct si pe
nametele asta dar macar sa vorbeasca romaneste ar putea …


E atât de simplu! Zăpada în troiene, nisipul în dune! Nu și în invers!


Eu nu pricep … fetele astea … asta e! Liceu o trecut cum o trecut …
s-or trezit și ele la viața, la facultate s-or mai maturizat dar în alte
domenii … La master nu se învața limba și literatura romana … ca nu e
nici macar pe tableta …


Fetele ca fetele mai varule! Înțeleg! Ma’ de ele nu are șefi!? Sefii
aia nu le aude ce scoate pe gura când le baga în direct!? Sau nu are
importanța? Baga fata știrea aia repede sa fim și noi intre alea trei
posturi care o dau „in exclusivitate”! Te doare mintea, pe cuvânt!



SCRISOAREA INTAI DE IARNA