Colonelul X ajunsese șef de penitenciar în orașul C, oraș mare, municipiu de județ. Era penitenciar de maximă siguranță, dar nu punea probleme. Nu avea politici, ăia erau trimiși la ”speciale”, doar acolo erau probleme, la astelante, unde veneau mai mult găinari, șuți de cartier și bișnițari, mulți informatori fără plată care făceau ”stagiu de instruire” de câteva luni prin penitenciare, nu ridicau probleme, așa că principala calitate a comandanților era să nu se întâmple vre-un accident că altfel totul mergea strună. Cadrele mai vechi erau toate cu dosare de partid sănătoase, mulți își completaseră studiile la f f după numirea în funcție, ca să le stea dosarele în picioare la controale făcute oricum de ochii lumii. Cei care veneau școliți proaspăt, veneau cam cu aceleași calități, că doar erau școliți tot de colegi de ai celor aflați la comandă.
Colonelul X, băiat liniștit, ajunsese în sistem printr-un văr al său care fusese jăndar și îi fugise un arestat de sub escortă. Putea să tragă după el, dar nu trăsese că îi era frică că nu îl nimerește și trebuie să justifice muniția. Ori cu un cartuș tras ori fără, tot scăpat era arestatul, tot pedeapsa aia era, așa că l-a lăsat. Norocul lui a fost că s-a schimbat regimul și cum cel scăpat fusese comunist, ilegalist, a ajuns mare după eliberare. S-au întâlnit la câțiva ani, vărul cu arestatul, s-au recunoscut iar comunistul, ajuns acuma mare, l-a luat sub aripa lui și l-a făcut ofițer, l-a luat la București și a ajuns la secu. De la secu i-a fost ușor să îl bage și pe văru-său în sistem și l-a pus la penitenciar pentru că securitatea avea nevoie și acolo de oameni devotați. Cu cât mai îndatorați, cu atât mai de folos. Și uite așa pas cu pas, X promovase deși nu era un fioros, nici un mare psiholog. I se spunea Bbbbblajinul, pentru că era moale și… b…b..b.bâlbâit, dar bâlbâit în toată regula nu doar așa din când în când. Toți subordonații îl știau, nimeni nu îl lua peste picior, odată pentru că era băiat bun, nu făcea rău nimănui și a doua oară pentru că știau că are pile la secu și cum ciripitori erau și printre ei, le era frică că se află și se răzbună văru. Nici pușcăriașii, cei mai mulți din ei găinari de rând, nu râdeau de el, din aceleași motive. Și uite așa, comandantul se îndrepta spre o pensie liniștită și binemeritată, plană, fără noduri, aproape plictisitoare.
La un moment dat la unitate se prezintă un subofițer din promoție, pe o funcție rămasă vacantă, pe care se băteau câțiva angajați mai vechi, dar funcția fusese scoasă cu dedicație pentru sg major B care avea și el pe cineva la județeana de partid. Cadristul știa cine e și ce hram poartă noul venit și îl informase pe comandant că e venit ”peste rând”. În ziua prezentării, ședință de lucru cu comandantul. La sfârșitul ședinței, comandantul dă ordin să fie adus noul coleg pentru a fi prezentat locțiitorilor și șefilor de servicii. Voia să își instruiască subordonații să fie atenți cu noul coleg, care ”are nevoie de îndrumare și sprijin” pentru a se acomoda repede. Cadristul pleacă să îl aducă și vine cu el. Subofiţerul, mic, pirpiriu, numai piele și os se prezintă :
- To…to…to..varășșșșșe cccolonel sssunt… ser ser ser…
- Dda cccum îți permițțți tototovarășe sssă …. îi taie comandantul vorba, crezând că subofițetul îl ia peste picior.
Toată lumea din sală era blocată. Unii ar fi vrut să râdă, alții credeau că comandantul va exploda, era foarte sensibil la ….slăbiciunea sa, de care toți încercau să facă abstracție. Se înroșise și începeau să curgă apele pe el. Cadristul se apropie de comandant și îi șoptește la ureche:
- Domnule comandant, știți subofițerul are o problemă, știți, lipsa de experiență, când se emoționează are probleme de … exprimare, scrie și la fișa lui… și mi-a spus și tovarășuuu….
- Da, păi ddd de ce nu ai spus de llll a îîînceput?
- Voiam să vă spun dar m-ați trimis repede după el.
- Bbine, zice comandantul apoi se adresează noului venit. Ddddomnule dumneata ești bbbbâlbâit ?
- Ddda tovarășe colonel, ccccâteodată.
- Ei, attttunci, hhhh hai noroc tovarășe!
Așa s-a răspândit vorba că pentru a fi promovat la penitenciarul din C trebuia să fii bâlbâit.
