Porumbeii de la prefectură și protestele

 

Porumbeii și papagalii

Stați liniștiți tovarăși…

Miercuri, 17.02.2021,  între orele 12.30-13.30, la Prefectura Dolj, în Piața Mihai Viteazu a fost organizat un protest al ceferiștilor din Craiova. Mânat de gânduri mărețe dar și de curiozitate, am tras o fugă să văd și eu cum se revoltă populația. Am mai încercat acum o săptămână să merg și la protestul polițiștilor din penitenciare dar am primit informații eronate de la o doamna agent și am ratat evenimentul așa că de data asta m-am informat din mai multe surse și am reușit să ajung. Eram curios și speram să întâlnesc  și oarece sindicaliști militari pentru că citisem pe pagina SCMD că domnul Dogaru este un mare apărător al ceferiștilor și credeam că voi întâlni colegi pensionari militari din sindicat sau alte asociații  dar așteptările au fost zadarnice.

Protest în pandemie

Culmea este că liderul filialei LADPM Craiova lucrase în CFR la transporturi militare și credeam că va fi prezent cunoscând poate pe unii din cei ce protestau, dar nu a fost să fie. De fapt în afară de ceferiști și jandarmii însărcinați cu paza, nimeni nu s-a apropiat de protestatari. Dacă s-ar fi plătit ca la protestele de acum câțiva ani,alta ar fi fost treaba. Broasca nu cântă pe uscat.

Protestul fusese aprobat pentru 100 de oameni și cam atâția au și fost. Spuneam că nimeni nu s-a apropiat de protestatari, cu excepția a 2-3 reporteri TV. Foarte puțină lume în piață, deși vremea era acceptabilă. Soarele zâmbea în colțul gurii, dar îi ieșeau aburi pe nări, căci temperatura nu se ridica mult peste 0.

 Nici măcar porumbeii care altă dată umpleau piața, nu se încurcau printre picioarele protestatarilor. Doar câțiva priveau de sus, la cei de jos, de sus din înălțimea podului  prefecturii. Îmi amintesc că înainte de noiembrie 2020 nu puteai să mergi  de teamă să nu calci porumbeii care veneau să ciugulească mâncarea oferită de trecători și mă întrebam de ce acum nu mai veneau. Am crezut inițial că e din cauza vuvuzelelor,  dar apoi am realizat că trecuseră alegerile. Porumbeii ăștia, ca și alte vietăți care locuiesc în clădiri guvernamentale,  înainte de alegeri îți ciugulesc din palmă sunt blânzi, drăgălași, aproape umani, dar după vot, se ridică în înalturi și nu te mai bagă în seamă, cel mult îți trimit în creștet câte un găinaț. Mă întreb cine pe cine a imitat.

Don pre.. rumbel

Am privit minute în șir către podul prefecturii  către balconul de la care în 89 ne vorbeau și ne priveau alți porumbeii, poate părinții celor de azi, poate frații, poate verii, și așteptam să apară cineva la balcon și să spună ” stimați tovarăși, dictatorul a fugit, prefectul e cu voi, am învins ”, dar nu s-a întâmplat nimic. Nici ceilalți porumbei nu coborau, ieșeau din pod, priveau și intrau înapoi. Ei măcar aveau curiozitatea să vadă ce se întâmplă, atrași de zgomot, dar cei de după perdele nimic.  

Unii cu barda, alții cu pancarta

M-am întors cu spatele nemaivrând să văd această imagine. În partea cealaltă, ceva mai departe, dar tot la înălțime, stătea, călare pe cal, colegul unui fost porumbel, Mihai Viteazu. În mâna stângă ținea o bardă. Ce ciudată coincidență. În Oltenia, până și Mihai Viteazu era stângaci. Oare asta să fi fost pohta ce-a pohtit el sau moștenirea lăsată  craioveștilor ?  Mă uitam la brațul lui cum stătea ridicat amenințător și mă întrebam pe cine amenință. Dintr-o dată, în fața mea s-a ridicat altă mână, care ținea o pancartă cu un mesaj.

Barda sau pancarta ?

O altă parabolă, o altă ironie a sorții. În piața purtând numele celui ce a arătat românilor cum se cucerește libertatea, cum se făurește o țară, un neam, cum se împlinesc visele, românii de azi ridică pancarte, poartă mesaje pentru surzii care nu aud, orbii care nu văd, porumbeii care zboară prea sus  ca să fie deranjați de cei de jos. Barda e prea grea.

Văzând ce puțină lume s-a adunat măcar să vadă de ce protestează unii, am realizat că trenul nu mai e la modă în România. Cum spunea cineva, înainte săracii aveau cai iar bogații mașini. Acum săracii au mașini iar bogații cai. Se schimbă vremea și odată cu ea și vremurile.

Nu știu cum o fi în alte părți, dar la Craiova așa se întâmplă.

 

Porumbeii de la prefectură și protestele

Primul meu Craciun la oras

 

Sunt Vasilica, am 5 ani si anul asta am petrecut prima oara Craciunul cu parintii. Pana acuma de Craciun ma trimiteau la bunici, un an la ai lu tati  si un an la ai lu mami, pe rand, dar acuma mi-au spus ca nu ii mai lasa. Nu mi-au spus cine. Nici nu am intrebat pentru ca in ultimul timp, am observat ca multa lume nu mai are voie sa mai faca multe lucruri pe care le facea pana acum.Nu e vorba de furat, furatul merg inainte, nu l-a oprit nimeni, e vorba de alte lucruri. Gigel, vecinul de la 3  nu poate sa o mai pupe pe Florica, vecina de la parter cand duce gunoiul, ca  nu il mai lasa, ii e frica de Covid. Probabil asa il cheama pe tatal ei, cred ca i-a prins.  Varu Dorel nu poate sa mai mearga la scoala si mi-a spus ca acuma face scoala on line. Si mama lucreaza on line, tati inca nu poate, el e sofer, dar mi-a zis ca nu se poate, trebuie sa se inventeze ceva sa poata sofa si el on line, ca e tara plina de oameni destepti care fac lucruri  imposibile. Asa zicea tata, dupa ce la noi in sector a iesit primar o doamna de care ziceau toti ca e imposibil sa ajunga primar.  

Ieri, Marcel, prietenul meu de la 6 mi-a spus ca barza o sa-i aduca un fratior si tatal lui, care e plecat de 1 an in Anglia o sa se bucure foarte mult. L-am intrebat  cum ii aduce barza copilul, ca nu mai sunt berze, ca e iarna dar el a zis ca on line ca si lu tanti Magdalena  aia cu pisica neagra i-a adus Mos Craciun un frigider comandat tot on line.

Asa ca anu asta nu am mai plecat la bunici de Craciun, nu am mai putut sa merg cu colindu, ce frumos era, ne bateam cu zapada toata noaptea. Cand nu era zapada ne bateam doar  cu cainii.

Am stat acasa. Pana acuma mami si tati faceau Craciunul cu niste  prieteni la munte,  un nene prieten cu tati are o cabana si mergeau acolo. Mereu se plangeau cand veneau acasa, tati  ca a mancat si baut  prea mult si il doare burta, mami ca o dor picioarele ca a dansat prea mult, dar nu stiu cu cine, ca tati zicea ca doar a mancat si a baut.  Anul asta nu i-a mai durut. Nu i-a mai durut burta si picioarele.  I-a durut capul.

Mami l-a certat pe tati ca nu i-a cumparat pom de iarna. Tati i-a zis ca oricum nu e iarna, ca nu e zapada asa ca nu a cumparat, ca el nu a auzit de pom de toamna. In plus, a zis tati ca de unde sa stie el daca unul din milioanele de ace nu e cumva infectat si se inteapa in el? Mami  i-a spus ca atunci sa isi puna pofta in cui ca poate si acul lui e infectat si ea nu vrea sa se intepe. Am intrebat ce ac are tati, dar mi-au spus ca nu e treaba mea.

Lui tati  i s-a facut foame si i-a zis lu mami sa puna masa. Mama i-a spus ca  sa-si ia singur din frigider sa manance ca oricum a zis Cercel sa mancam pe rand. Tati s-a enervat iara. Am intrebat cine e Cercel si tati a vrut sa-mi dea o palma. Mami i-a spus sa pastreze distantarea fizica, ca daca nu il paraste la  o tanti Raluca care a zis la tv ca daca cineva nu aplica recomandarile guvernului sa il spuna la  politie. Si eu am aflat abia acuma da e bine si acuma. O sa il spun pe  Minel la politie cand mai da in mine ca pana acum nu stiam ca e voie sa parasti.  Asa ca tati a mancat singur. La bunici ne strangeam toti in jurul mesei si ne punea buni mancare in farfurie la toti si nu ne mai para nimeni. Acolo mancam toti, aici murim de foame singuri.

Dupa ce a mancat, tati a deschis televizorul si si-a luat o sticla de vin cu el.  A zis ca vrea sa vada un film. A butonat telecomanda pana s-a enervat iara si nu stiu ce zicea de mama unui dulap, peste tot erau colinde, cantece, lume care zicea ca e frumos, ca ce bine se distreaza si tati ii injura. Eu nu stiam pana acuma ca dulapurile au mama, eu credeam ca dulapul se face  in fabrica da tati tot de mama dulapului zicea.   La un post teve un nene imbracat in negru statea pe un scaun mare ingalbenit si se stergea la ochi, probabil ii intrase un pai  in ochi, ca tati zicea ceva de oile lui cu ieslea lor cu tot.  Nu stiu unde vazuse el oi.  Pana la urma tati a adormit cu telecomanda in mana si mami a venit si l-a acoperit cu o patura.

Mami m-a intrebat daca mi-e foame, da eu mancasem toate bomboanele pe care le cumparase sa le puna in pomul pe care nu l-a cumparat tati de frica acului.  Mi-a zis daca imi mai trebuie ceva, ca ea are treaba trebuie sa lucreze, ca a ramas in urma si profita de timpul liber sa isi termine treaba. M-am dus la mine in camera si m-am culcat. Cand adormisem am auzit o bubuitura tare afara si m-am dus la geam sa vad ce e. Nu era nimic, ardea o masina, doi baieti plecati cu colindul sau cu sorcova,  aruncasera o petarda intr-o  masina. Nu stiam cum se distreaza oamenii de Craciun la oras. Acuma stiu.

Dimineata pe tati il durea capul. Zicea ca de la vin, dar nici nu gustase din el. Cred ca dormise cu gatul stramb.  Si pe mami o durea, ca lucrase toata noaptea. Pe mine nu ma durea nimic, inca, dar mai e timp. Da imi era un pic rau, dar nu stiu de la ce. Asa a trecut noaptea de Craciun la noi. Acuma asteptam Revelionul. Tati a zis ca il facem tot impreuna. E primul an cand stam asa mult toti impreuna. Mie imi place cand stau cu tati si mami, dar nu vreau sa ii doara capul.

Copii in cartier ziceau ca de la anul Mosul o sa vina imbracat in galben, ca asa au auzit ca vrea nenea presedintele, ca vrea sa aiba Craciunul lui, ca rosu se scoate din curcubeu prin ordonanta de urgenta sau militara. Unii au zis ca o sa fie imbracat in albastru, ca situatia dar altii ziceau ca nu o sa fie albastru, pe ala albastru l-au cumparat cei de la Coca Cola. Nenea Tase pensionaru zicea ca o sa fie maro, ca asta va fi culoarea nationala.

La anu si la multi ani!

Primul meu Craciun la oras