vineri, 15 iunie 2018

Treabă mare, treabă socotită






Aflat într-un periplu virtual prin Piața Victoriei, mă amestecai și
io printre juveți, ca să nu fiu identificat pe bază de timbru vocal
drept intrus în alte grupuri. Voiam să văd ce și cum în problema
demonstrațiilor ordonate. Lume multă frate, mai multă ca la porțile
instituției ăleia care se ocupă cu ocuparea locurilor de muncă, dar nu
cât zisără ei că o să vie.  De aici prima concluzie: ori românilor  le
place să demonstreze, protesteze, cu tot ce urmează după, adică un mic
mic, și una mică, un șprițan și o berică, ori protestatul a devenit o
meserie la români și ar trebui băgat în nomenclatorul meseriilor. Păi
unii, cam de la apariția gecilor roșii prin piața universității, 
trăiesc  numai din banii câștigați din rezistență și nu au făcut
împrumuturi la bănci, pentru că pe banii primiți de la Soroș nu se
plătește impozit.  Acum a venit și rândul cravatelor și carnetelor roșii
să câștige un ban cinstit nu ?


Tot umblând eu de acolo acolo printre demonstratori, am dat de unul mai hâtru cu care m-am conversat.


-Bună ziua, zic eu.


-Pentru cine, zice el.


-De unde sunteți?


-Bine că ești dumneata deștept!


-Dacă eram nu te întrebam, dar te-am întrebat și m-am deșteptat. Cu ce treabă pe aici?


-Am venit să mă plimb, da de ce?


-Păi pe vremea asta?


-Vremea e ok, vremurile sunt aiurea.


-Da ai și dumneata dreptate. Deci te plimbai.


-Da, fiecare pe unde poate, unii prin Coasta de Fildeș, alții prin Madagascar.


-Da așa e… cei ca matale se plimbă până în fundul grădinii și înapoi.


-Noroc cu adunările de partid, că mai venim și noi la oraș. Pe vremea
lui Ceașcă adunările de partid se țineau în săli mici, închise și
înghesuite iar congresele cu lume multă, în spații aerisite. Acuma
congresele se țin cu ușile închise iar adunările populare în aer liber.


-Da, deci ați venit la adunare.


-Păi la ce păcatele mele să vin? Dacă trebuie, trebuie!


-Păi nu puteați să stați acasă?


-Și îmi plăteai dumneata ajutorul social? Măcar atât să fac și eu
pentru el, că în rest, șomez. Când are nevoie primarele de ceva lucru pe
moșia lui, ne mai scoate și pe noi la soare și mai ieșim la alegeri, în
rest, e dulce vița.


-Păi cum nu prestați muncă în folosul comunității ?


-Care comunitate? Un sfert din comună primește ajutoare, un sfert
sunt bătrâni pensionari CAP, ei nu au dreptul la ajutoare, că au pensie,
așa că mor de foame, un sfert sunt la muncă afară, iar un sfert,
vârfetele, sunt membrii  ai diferitelor partide,sunt toți rudă sau vechi
prieteni și colegi,   fac afaceri împreună, cumpără și vând pământuri,
au buticuri, au tractoare, sunt arendași, iar când vin alegerile dau cu
banul cine să devină primar. Fac cu  rândul,  cine câștigă face parte și
celorlalți pe care îi ia consilieri.


-Și cum vi se pare ”ședința” ?


-Treabă mare domnule. Treabă serioasă. E aproape ca în 89 în sceneta
cu balconul. Lume multă, venită să îl susțină pe tovarășul. Totul bine
și frumos, dar nu e bine să stai în față. Nu știi când aruncă unul
câteva grenade, bum-bum, stați liniștiți tovarăși și gata, vine
elicopterul.


-Crezi că se poate întâmpla așa ceva?


-La noi? Orice taică, orice!


-Să sperăm că ne descurcăm și fără grenade.


-Păi nu știu, în fumigene nu mai crede nimeni, iar lacrimogenele le
 trag românii pe nas ca gândacii de bucătărie regentul, prizează și râd,
de zici  se droghează cu ele, nu alta.


-Si totuși de ce ați venit aici? În afară de faptul că ați fost aduși, măcar știți de ce?


-Păi cred că nici cei care ne-au adus nu știu. La început ne-au spus
că ne adunăm să o sprijinim pe tovarășa prim ministru, că vrea neamțu să
o dea afară. Ce o avea cu săraca femeie nu știu, că e nevinovată, dar
total nevinovată. Mi se face milă de ea și când o văd că  râde, se vede
că nu e râsul ei. Apoi ne-au spus că ne adunăm să apărăm Constituția 
din curte și statul de drept, să punem stop abuzurilor. Păi dacă e vorba
de abuzuri, mă întreb ce căutăm aici ? Dacă era să protestăm împotriva
abuzurilor cel mai bun era să stăm acasă.  Ajuns aici am auzit că de
fapt trebuie de fapt să îl apărăm pe nenea Drăgulin, sau hamster, cum îi
zic unii,  dar nu știm de cine, că mai mare dușman decât propria
persoană nu are. Ca să nu se mai simtă amenințat ar trebui să meargă
acasă, să se încuie în beci, să spargă oglinzile  și să aștepte
sfârșitul lumii, că altfel se amenință și își pune bețe în roate singur.
O fi fost pițigoi, nu hamster într-o viață anterioară, zău așa !


-Organizarea manifestației cum vi se pare?


-Aici îmi plăcură. Totul organizat ca la carte. Au adus și closete,
la toate se gândiră.  Îmi plăcu organizarea, zău îmi plăcu, treabă
serioasă, treabă mare. Da nu știurăm  până la ce oră ține, că ne spuseră
doar când începe, la orele 8 pentru cei de la sate  și 20 pentru
orășeni, iar pentru membrii cotizanți, limba mică la 8, limba mare la
12, dar nu ne spuseră   și când se termină așa că nu știam dacă rămânem
până la unu și dacă da, care e ăla, să știm și noi unde e, să plecăm
odată cu el.  Chiar nu știam, să așteptăm elicopterul sau  să plecăm la
semnalul cu grenada? Dacă mai era tovarășu Nicolaescu sigur știam totul
dinainte, dinainte de a se întâmpla,  ăla  da regizor.


-Vorbind despre regie, cum vi s-au părut tovarășii care au luat cuvântul?


-Mi-a plăcut fătuca aia Firuța, îmbrăcată în ie, cu brâu la brâu și
tășcută pe umăr. Mi-a plăcut că ea întreba, ea răspundea, nu ne lăsa pe
noi să răspundem. Așa da conducător. E bună ca nevastă de primar. Ferice
de băiatu la care o țîne, că dacă face și cu el ca cu noi, are viață
dulce, nu trebuie să își bată capul să răspundă la întrebări.


-Dar de Olguța ce spuneți?


-Și ea e faină, că ea minte pentru toți. Ne scapă de păcatul minciunii. Bună fată! Numai nu înțăleg de ce veni toată în negru.


-Pai cum în negru, că era îmbrăcată în alb?


-Da, dar în suflet te uitași?


-Păi cine știe ce e pe dedesupt?


-Eeeeeeeeeei, unii spun că știu, dar nu e treaba mea.


-Da  domnul președinte?


– Bun băiat. Pământul e … rău,  iar grădina prea mare.  Cui nu-i
place de el? Și statul paralel  îl iubește, că e tare priceput la făcut
grătare. Cred că până la urmă o să îl angajeze la ei. Da nu înțelesăi 
unde plecară ăia de care spusă el că  trebuiau să facă curățenie, că
după ce să fârși paranghelia piața rămasă plină de hârtii, peturi,
stegulețe, mare lucru să nu rămas și fo una gravidă pe acolo, că la
puhoiul ăla de lume, dacă te înghesuia fo unu, nici să întorci gâtul să
vezi care e, nu puteai.


Da,  vă mulțumesc. Să fiți sănătos!


-Să auzim bine unul de altul !Dacă nu noi, măcar ăi de ne ascultă.



Treabă mare, treabă socotită

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating