FEREȘTE-L DOAMNE PE BUTE....

Acum câteva luni, prin martie, când Bute îşi apăra pentru a şaptea oară titlul, spuneam că este ghinionist. Şi am spus asta, pentru că victoria sa, superbă şi atunci a trecut neobservată aproape în media Dâmboviţeană,  mai mult datorită unor evenimente politice care au excitat condeierii şi vorbăreţii decât victoria sa. Încheiam atunci cam aşa :
”Ghinionul lui Bute este că e contemporanul şi conaţionalul lui Băsescu şi Severin şi al lui Bercea şi al lui Păsat şi al lui Voicu şi al lui Ritzi şi al lui Roberta şi al lui Vântu şi al lui Felix care au grijă ca presa sa aibă ce scrie.”

Aseară Bute a reeditat evenimentul şi şi-a mai apărat odată titlul, de data asta la el în ţară, împlinindu-şi un vis de aur: să îşi apere titlul în faţa românilor. Cuvintele sale, lacrimile sale au fost sincere şi pentru asta merită tot respectul nostru.
Numai că nu se putea să nu apară şi cineva care să strice toată frumuseţea serii şi să nu dea cu băţul în baltă. Până acuma, la celelalte meciuri ale lui Bute, l-am observat intercalându-se în toate momentele mai importante, în toate pozele pe care cineva încerca să le facă cu Bute. Apărea peste tot, enervant de insistent, ca ciocănitoarea Woody, ca nu cumva să apară poze în vre-un ziar şi să nu fie şi el remarcat prin zonă. Mi-am dat seama că omul e în campanie de imagine şi vrea să îşi lege fizicul de tot ce e frumos şi bun, dar gestul său de aseară m-a convins că nu e numai băgăreţ, este şi responsabil cu lustruitul. În timpul cuvântului lui Bute s-a insinuat iarăşi in spatele lui, şi i-a şoptit să nu uite să pomenească în acatistele sale si despre TOAŞA, doamna doamnelor, spaima rododendroanelor. Iar Bute, de bună credinţă, a considerat că nu e rea ideea pentru că în ultimă instanţă, şi ministerul toaşei contribuise substanţial la împlinirea acestui vis, lucru pentru care ar fi meritat aplauze. Numai că ce nu ştia Bute, canadianul, şi ştia Obreja românul, era că o simplă menţionare a numelui Toaşei sau Toaşului sau a altui membru al clasei la conducere va stârni “ovaţii” furtunoase. Şi uite aşa o seară care merita aplaudată de la cap la coadă, a fost împănată cu huiduieli mai ceva ca la Iaşi.

 Păcat, Bute este într-adevăr ghinionist. Sincer sa fiu, cădere ca a francezului nu am văzut la nici un meci de box nici chiar al greilor şi văzând cum a căzut Mendy, am crezut că a dat trenul peste el. Cred că nu s-a mai putut ridica din cauza căzăturii, nu a loviturii. Oricum trebuie să fie ceva în pumnul lui Bute şi dacă aş fi medic l-as recomanda tuturor somnambulilor.

Ce nu aş recomanda nimănui este un “sfătuitor” ca Obreja. Nu ştiu dacă sfatul său a fost dat intenţionat, pentru a-i strica seara lui Bute, sau a fost pur şi simplu un act de lustragiu dar în mod cert îl descalifică pe Obreja. Domnule Obreja nu mai amestecaţi sportul cu propaganda politică. Dacă doriţi să pupaţi posterioare, făceţi-o în particular, nu mai împingeţi pe alţii la prostii. În cel mai fericit caz l-aţi fi putut sfătui să menţioneze implicarea ministerului în eveniment, nu a Toaşei. Nu de alta dar aţi putea avea reclamaţii şi mai trebuie să staţi şi la coadă.

Acum pe lista ghinioanelor lui BUTE va mai intra un contemporan, Rudel Obreja. Dacă la prietenul Obreja îl mai adăugăm şi pe prietenul Doroftei care supărat că a greşit pronosticul şi Bute a dat cu Mendy la podea mai devreme decât pariase el, îl învinuieşte pe acesta că a făcut din box o afacere, avem o imagine de ansamblu. Şi trebuie să îi dau dreptate. Aici a greşit Bute, afacerile se fac cu iaurt, prin reclame penibile. Şi pentru ca penibilul să meargă până la sfârşit, mai apare şi câte un Bursuc cu o manea dedicată lui Bute. Doamne cum poţi lăsa să trăiască în aceeaşi ţară, oameni atât de diferiţi ?
Fereşte-l doamne pe Bute de prieteni, ca de adversari, are singur grijă!
Merită revăzuta căzătura!