Efectul oalei minune

Am citit  articolul colegului Teodor  Seran, “Inutila huiduială” şi nu pot să nu fiu de acord cu ceea ce susţine , şi anume că toate aceste manifestări, huiduieli şi fluierături au efectul unei frecţii la un picior de lemn. Băsescu trece mai departe, apropiaţii îî cânta la ureche osanale şi îi spun că cei ce îl huiduie, sunt puţini la număr şi sunt plătiţi de duşmanii de clasă, iar el merge mai departe. Asta în ceea ce îl priveşte. Şi chiar dacă ar realiza că lumea nu îl mai doreşte, majoritatea parlamentară obţinută cu preţul unor santaje, negocieri oneroase în care  preţul îl constituie integritatea naţională, resursele pământului, existenţa României ca stat Naţional Unitar, îl ţine în scaun şi asta e tot ce îl interesează. În rest,  pentru orice aspecte care i s-ar putea reproşa, preşedintele are un singur răspuns : “v-am ciuruit!”. 

Dar nu atitudinea lui Băsescu face obiectul articolului meu, ci atitudinea oamenilor. Când s-au manifestat primele reacţii de genul acesta, m-am bucurat şi o spun  sincer, nu pentru că a fost huiduit, ci pentru că lumea lua atitudine şi nu mai inghiţea fără să reacţioneze. Am crezut, am sperat că această atitudine se va amplifica, dezvolta şi va duce la un protest mai amplu, mai decis, mai categoric şi cu reale urmări în plan politic şi administrativ. Speram că lumea se va dezmorţi  şi va cere la unison schimbarea garniturii, sau că (Doamne, ce poet am fost) Huiduitul va întelege că nu mai este dorit şi într-un gest de demnitate îşi va prezenta demisia. Nimic din toate aste nu s-a întâmplat. M-am tot întrebat cum poate să înghită lumea de atâţia ani această situaţie şi de ce nu iese în stradă . Am dat vina pe laşitate, pe comoditate, pe genă, pe jenă, pe tradiţie, pe forţe oculte, dar nu am realizat că pe lângă toate astea, mai există un motiv, cel invocate de colegul Seran, în articolul său. El spune că aceste manifestări şi huiduieli nu aduc nimic bun, nu aduc nici o schimbare. De acord, dar eu merg mai departe şi spun  nu numai că nu aduc nimic bun, dar mai grav , fac rău, fac rău populaţiei şi aşa  adormite. Ce fac oamenii? Se uită la tv adorm în pat cu imaginile huiduielilor de la Iaşi , dorm liniştiţi FNI (Frontul Naţional al  Înjurătorilor ) lucrează pentru ei, mai deschid câte un ochi, privesc la tv, văd înjurăturile de la Arcul de Triumf şi adorm la loc. Toul este ok, nu e nevoie să se dea jos din pat, sunt destui cei care fluieră.

Practic aceste manifestări nu fac altceva decat să linişteasca atât pe cei ce se manifesta, cât şi pe cei care privesc: " bravo, vezi, uite că se poate, -zice românul- foarte bine, aşa ii trebuie lui Băsescu!". Si uite aşa, fiecare se culcă linistit că a fost răzbunat şi  Băsescu şi-a luat porţia. Este o reacţie aş putea spune aproape normală şi explică un procent destul de important al menţinerii actualei puteri la guvernare. Acelaşi efect îl au aceste manifestări şi asupra opoziţiei care  e convinsă că va câştiga alegerile la pas, fără să facă nimic, pentru că “ uite ce fluierat este Băsescu , populaţia nu îl mai vrea, am câştigat deja alegerile.”Bazaţi pe această realitate ,pe  această reacţie liniştitoare, şefii opoziţiei nici nu se mai gândesc să mai facă ceva, iniţiază doar moţiuni de cenzură si de suspendare inutile, fără sorţi de izbândă, cu acelaşi efect ca şi huiduielile şi fluierăturile maselor şi se laudă apoi că au luat atitudine şi au făcut ceva. “ Eu când vreau să fluier, fluier”pare să fie singura reacţie a opoziţiei organizată sau neorganizată, dar o reacţie cu efect dublu, cu două tăişuri, pentru că în loc să lase să se strângă presiunea care să declanşeze explozia, ca într-o oală cu presiune, fluieră şi anunţă apropierea de limita suportabilităţii, lăsând  totodată aburul să iasă şi astfel se  reglează  presiunea internă.

   Îndrăznesc să afirm că aceste huiduieli şi fluierături îi fac mai mult bine decât rău lui Băsescu şi au efect de calmare a spiritelor şi practic menţinerea actualului regim, la putere. Principiul oalei minune menţine dictaturile la putere. Îndepărtarea de la putere a lui Ceauşescu a putut să se realizeze, nu numai datorită acţiunilor şi intervenţiei puterilor şi “agenturilor “ străine, care au jucat rolul Văcuţei Milka dar şi datorită faptului că românii, până în 89 nu au avut parte de astfel de supape decât foarte rar, şi necunoscut de către mase, singura dată când fluierăturile s-au manifestat şi mai ales au fost cunoscute a fost cu ocazia adunării din faţa balconului de la CC şi a fost fatal. A fost fluieratul suprem înăbuşit de atâţia ani , care s-a declanşat odată cu aruncarea capacului de pe oală. Dacă acest fluierat s-ar fi făcut auzit ca acuma, la fiecare eveniment sau fiecare ieşire în public a lui Ceauşescu, nu ar mai fi existat nici o revoluţie sau loviluţie, oamenii ar fi taxat fluierăturile şi huiduielile ca pe un fapt divers, ar fi trecut peste moment cu detaşare dar şi cu linişte, convinşi că “există cineva acolo, care are grijă, ei pot sta liniştiţi în casă .“  Deci părerea mea este că  ar trebui să ne oprim din fluierat atâta timp cât efectul este nu numai nul ci chiar negativ, contrar intenţiilor celor ce se manifestă.