Sărbătoarea leovenilor

Duminică , 24.06.2012 am fost invitat în comuna Leu, la o câmpenească organizată de noul Primar al comunei ,  Iulian Cristescu. Făcusem parte din grupul de observatori de la votare şi după terminarea numărării voturilor, domnul  Cristescu ne-a lansat invitaţia de a participa la “investire”.Vineri paricipasem la investirea doamnei Olguţa Vasilescu  şi tot atunci am primit şi telefonul pentru activitatea de duminică,aşa că  am acceptat invitaţia ca să nu se creadă că fac dicriminări. Nu voi spune prea multe despre partea politică a investirii, nici nu a fost aşa ceva . Ceea ce am văzut mi-a adus aminte însă de copilărie, de anumite sentimente pe care nu le mai încercasem din copilărie când în vacanţe mergeam la bunici  într-un sat din Romanaţi, undeva între Corabia şi Dăbuleni. Îmi era dor de serile  când lumea venea la horă, de horele şi sârbele încinse până se ridica praful şi nu se mai cunoştea om cu muiere. Casa bunicilor era chiar vizavii de căminul cultural aşa că nu pierdeam nici un eveniment cultural , fie el film sau hora, bal sau .. spital. Ei bine, şi aici activitatea a avut loc tot în curtea şcolii, transformată în cămin cultural căci la bunici cu timpul Căminul Cultural s-a transformat în şcoală.

O scenă, o formaţie de muzică de profil, copii în costume naţionale, dansuri populare, două grătare cu mititei şi alte  produse de grătar( contra cost), bere şi sucuri la gheaţă ca pe vremuri.

Lume, multă lume, cam la 1000-1300 de persoane de toata vârstele, veniţi nu să sărbătorească nu ştiu ce victorie politică ci să se mai vadă,  să vadă pe cutare şi pe cutare, să aibă ce discuta câteva zile, că la tv nu au ce să mai vază. Bronzaţi, mai ales bronzate, cu produse de bâlci, baloane, jucării, acadele, sugiucuri, de floare de soare.

Mulţi oameni veniţi să se distreze, unii să discute, alţii să mănânce un mic acoperit de praful ridicat de dansatori, unii privind de pe margine, comentând pe a lu cutare care “iote ce fustă are pe ea că i se văd cracii goi doamne iartă-ma!” Incredibil, încă se mai comentează aşa în ţara în care la tv vedem  reportaje cu fete de 12 ani gravide.

Bărbaţii  mai aşezaţi şi-au ales un loc mai privilegiat, la umbră pentru că au de dezbătut probleme arzătoare şi umbra le mai răcoreşte mintea încinsă. Poiana lui Iocan există în fiecare sat românesc .

Guriştii de pe scenă din când în când mai spun câte ceva despre “dom primare cel mai tare”, dar cine să aplece urechea la ei, pe oameni îi interesează muzica, jocul, nu politica, chiar dacă “primarele e băiat bun.”

Copii se bucură, aleargă, se joacă, joacă, mai cer câte un ban de suc de la părinţi bunici sau neamuri, chiar dacă mai au ei ceva prin buzunare, dar dacă se poate , de ce să nu păstreze?

Fără să vreau mi-am adus aminte de serile când la mine în comună, copil fiind,  se dădeau filme pe zidul căminului cultural, transformat în  ecran, gratuit, bucuria copiilor. Jumătate din sat venea  de acasă cu scăunelul acela cu 3 picioare în braţe , şi-l punea în faţa “ecranului şi aştepta să se lase întunericul şi să înceapă filmul. Cele mai multe filme erau cu indieni mai bine zis cu Winnetou  sau cu partizani.

 Nu am să uit niciodată cum privea tot satul cu sufletul la gură cum eroul principal, Old Shatterhand era prins de duşmani şi cum se apropia momentul culminant cînd trebuia să fie ucis. Apoi undeva în departare, sau pe coline, apăreau sau se auzea tropăit de cai şi ca la o comandă, tot satul se ridica în picioare, de la ăl cu ţâţă-n gură pîn’ la ăl cu barba sură şi striga “vin indieniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!!!” Era strigătul care anunţa tot satul, pentru că se auzea, ca la meciurile de mai târziu ale Craiovei Maxima, în tot satul, anunţând însă nu golurile lui Balaci ci faptul că filmul e pe terminate şi vin acasă copii, bărbaţii sau bătrânii. Am retrăit aceste momente la Leu şi mă bucur că ceva din satul de altă dată mai există încă.

 Să nu uit, a cântat pentru Leoveni  şi Petrică Mâţu Stoian, care dacă s-ar lăsa de muzică şi ar candida ar câştiga orice, dar e prea bun în ceea ce face, ca să se apuce de prostii.

Mulţumesc pentru invitaţie domnule  Cristescu!

                                      

Mircea Vintilă : Să stai in fîn (versuri Ana Blandiana)

Vezi mai multe video din blog