Un amănunt

Peste Pactul Copy-Paste – Dosarul Flota s-a scurs toată cerneala
României pe 20 de ani. Cazul a fost dezbătut din aproape toate punctele
de vedere atât Victoriene cât şi Cotrocene. Mişeleasca trădare s-a
semnat de faţă cu alt trădător al votului românilor, domnul Antonescu.
Ponta l-a luat cu el ca să aibă cu cine să împartă castanele. Criticat
şi blamat de aproape toată presa şi opinia publică, documentul semnat de
Ponta şi Base, cu toate aventurile şi declaraţiile până la scoaterea la
lumină, a fost până la urmă catalogat de Ponta drept „un angajament de
colaborare instituţională”. Trecând peste faptul că acordul nu era
necesar atâta vreme cât toţi termenii săi sunt cuprinşi în Constituţie
şi regulamentele de funcţionare ale celor două instituţii în numele
cărora au semnat cei doi trădători, rămâne nepusă o întrebare, un
amănunt trecut prea repede cu vederea.


În numele cărei instituţii a semnat Ponta?


La ora semnării documentului, Ponta nu putea semna documentul ca fost
prim ministru, pentru că nu poţi semna un acord de colaborare pentru o
perioadă trecută. Ca prim ministru desemnat nici atâta, pentru că nu
fusese nici măcar pomenit ca viitor prim ministru de către preşedinte,
dimpotrivă, declaraţiile lui Băsescu excludeau posibilitatea. În plus nu
poţi semna un act instituţional când de fapt încă nu eşti şeful
instituţiei respective. Şi atunci se pune întrebarea ce a semnat Ponta
cu Băsescu dar mai ales de pe ce poziţie? Nu din ce poziţie, că este
clar că a semnat din poziţia ghiocel ci de pe ce poziţie, ca ce? Ca prim
ministru pe o perioadă trecută? Nu avea cum. Ca prim ministru desemnat?
Nu se afla pe această poziţie. Atunci ca ce? În numele cărei instituţii
a semnat domnul Ponta acel acord? Dacă a fost un acord instituţional,
aşa cum pretinde în încercarea de a se justifica, atunci ce instituţie a
reprezentat şi unde este stampila instituţiei respective? Domnule
Ponta, când aţi deschis gura nu v-aţi gândit la acest amănunt ?


Adevărul


Adevărul este că domnul Ponta a semnat un act personal pe genunchi la
ceas de taină, nu un act de colaborare Instituţională, pentru că nu
reprezenta nici o instituţie în acel moment şi nu putea ca prim ministru
vechi să semneze un acord în numele unui guvern care nu fusese numit şi
nici măcar pomenit. A fost vorbă nu de un act de colaborare
instituţional ci de un angajament personal, un mic şantaj din partea lui
Băsescu, pentru a-l nominaliza ca prim ministru, un mic troc între două
vietăţi, un troc din care să mănânce amândoi fără a se mânca unul pe
altul. Asta este tot, numai că unora le place să vorbească în parabole,
aruncând praf în ochii proştilor. Culmea ironiei este că actul îi fusese
înmânat prima oară prin Septembrie, după cum a spus Băsescu şi probabil
a fost întocmit prin August când Băsescu era suspendat deci nici el la
vremea redactării nu se afla într-o poziţie oficială sau nu era
preşedinte. Ca la noi la nimeni. Iată cum un act întocmit probabil de un
preşedinte suspendat este semnat de un prim ministru nenumit, ia
denumirea de document instituţional dar fără ştampilele instituţiilor în
cauză, când de fapt este o ticăloasă înţelegere secretă între doi
profitori ahtiaţi după putere care semnează orice numai să se vadă pe
scaun. Şi mai avem tupeul să învinuim Pactul Ribentrop Molotov, care a
fost totuşi un act semnal la lumina zilei în ochii lumii.

Un amănunt