duminică, 22 decembrie 2013

Rugăminte de Crăciun





sanius
A venit din nou Crăciunul cu colind şi rugăciuni
Ne rugăm din nou la Domnul  să ne facă daruri multe
Să ne facă mai frumoşi, mai deştepti, poate mai buni,
Să ne pună sub brăduţ, daruri scumpe dar mărunte.
Nu mai cerem ca pe vremuri  să ne fie casa casă
  fim sănătoşi şi liberi, să ne crească grâul mare,
Să ne trăiască părinţii, să avem copii la masă,
Să avem lemne în sobă şi cojoace în spinare.
 Nu ne mai rugăm smeriţi cu privirea la icoană
Să ne facă prunul prune, să ne facă rod ogorul
Cerului să ne dea ploaie fără grindină şi mană
Vântului să ne aline arşiţa, setea şi dorul.
Astăzi am uitat că porcul care creşte-n bătătură
Nu se creşte doar cu iarbă, sau cu ghindă de sub munte
Ăl bătrân îi mai trăgea şi câte o-njurătură,
Dar îl mai şi scărpina pe spinare sau pe frunte.
Când se-apropia Crăciunul, sau de Paşte-n primăvară
Şi îşi ascuţea cuţitul ală lung de sub corlată
Îşi făcea o cruce mare cum fac oamenii la ţară
Ca să ierte Domnul  viaţa ce-o lua, nevinovată.
N-aveam brad de milioane, nici lumini sofisticate
Lângă sobă o crenguţă şi un metru de beteală
Dar mi se părea destul şi simţeam că am de toate
Cu  miros de cozonac, nuci, gutui  şi-o portocală.
Nu ştiu ce s-a întâmplat şi cu ce-am păcătuit,
Astăzi când avem maşini, androizi, calculatoare
Nu mai ştim să preţuim ce-am avut şi ce-am iubit,
Astăzi nicio bucurie  parcă nu-i destul de  mare.
Astăzi nici nu mai  simţim cum ni se scurtează viaţa,
N-avem timp  să mai privim către cel de lângă noi
Nu ştim cum ne mor părinţii şi de ce li s-a rupt aţa
n-am văzut că sunt bolnavi, amărâţi plini de nevoi.
Egoişti şi plini de patimi, dornici de înavuţire,
Uneori siliţi de soartă şi de cei ce ne conduc
Luptăm doar pentru avere sau doar supravieţuire,
Nu vedem cum ni se-aşează gâtul şubred pe butuc.
Ne-am schimbat, am schimbat lumea, avem ochii plini de ură
Dacă unul ne opreşte şi ne cere un chibrit
Luăm foc  fără brichetă şi îi dăm doi pumni în gură
Sau cu spray paralizant, cu piper sau doar cu flit.
Asta suntem, asta facem, aşa am evoluat,
Nu mai respectăm nimica, nici măcar pe Dumnezeu,
Făcători de legi tembele de eu-tanasiat
Cerem milă îndurare, dar păcătuim mereu.
Ne-amintim de cele sfinte doar la vre-o înmormântare
Sau când cine ştie cum un copil ni se mai naşte
Şi–l mai pomenim pe  Domnul aprinzând o lumânare
Doar de două ori pe an, la Crăciun şi-apoi la Paşte.
Dar o facem nu cu gândul, nici cu sufletul smerit,
Ci aşa ca să nu zică lumea că suntem atei
Ne-afişăm parşiv “credinţa”  mincinos şi ipocrit
Agăţând-o la ureche, o pereche de cercei.
Vreau din nou Crăciunul nostru cel străbun, sărac dar demn
Când copii colindau şi-ţi urau cu bucurie,  
Când pocneau din bici iar băţul îi era făcut din lemn
Nu pocnea înregistrarea  super-mega -smecherie.
Imi e dor de Moş Crăciunul anilor de altă dată
De nămeţii  de zăpadă şi de nasul îngheţat
De mirosul de  azimă, zahăr ars, gutuie coaptă
De poveştile la gura sobei, spuse pe’nserat.
Doamne, u, nu vreau avere, nu cer bani, nici răzbunare  
Mie dă-mi doar sănătate, pentru mine şi ai mei
Dă-mi de poţi iar bucuria sărbătorilor pe care
Le trăiam din plin pe vremuri  sau…  dă-mi  Moşule, ce vrei! 
Rugăminte de Crăciun

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating