RIVOLUŢIA LA ROMÂNI

ANUNŢUL

Una caldă, una rece. După întâmplarea cu colegii şi tuburile, o să mă opresc la ceva mai serios şi oarecum încă neelucidat din perioada revoluţiei, un scurt anunt apărut în ziarul Scânteia Tineretului pe 18 Decembrie 1989. Unii deja îl ştiu, alţii s-au săturat de el, dar probabil sunt si oameni, în special cei mai tineri, care nu cunosc povestea acestui anunţ, nici împrejurarile în care a fost dat şi nici ce .. efecte a avut.

Ne aflăm la începuturile miscărilor sociale, când în România nu se stiau prea multe despre ce se întâmplă în Timişoara, unitaţile militare erau în stare de alarmă, toate cadrele în unitate, avînd – cel puţin până la un anumit nivel  să zicem tactic, doar informaţiile oficiale care-culmea culmilor – se dovedesc cu fiecare zi  ce trece că au fost reale, cum că „ agenturili straine” au pus la cale o provocare. Ceea ce ni s-a spus dupa 25 Decembrie, şi anume că acestea erau aberaţii de ale lui Ceauşescu, s-a dovedit a fi de fapt minciună, şi din ce în ce mai multă lume nu numai că vede, dar şi recunoaşte adevărul.

În fine, trecând peste aceste comentarii, incercaţi să vă inchipuiţi o unitate militară, în stare de alarma de luptă, cu informaţii trunchiate, cu ştiri auzite de unul sau altul la radio şanţ, unii de pe la sârbi, alţii de pe la bulgari. Pe vremea aceea nu existau nici internetul, nici telefoannele mobile, nici măcat pagerele. Radioul se asculta doar organizat in unitaăţi, nu prea aveai voie să porţi tranzistoare prin unitate. Ei bine, cum mijloacele de informare erau limitate la cele ofciale, in unul din ziarele  oficiale, apare, pe 18 Decembrie în plin haos informaţional, un mic anunţ aparent fără importanţă, poate o glumă., poate o scăpare, poate ceva ce nu era adresat oricui, poate un mesaj codificat.

După atâţia ani, din cate cunosc eu a aparut odată prin presă prin 2009  un articol, si s-a mai discutat ceva prin 90, si atât. Cei care stiu nu spun , cei care spun, spun ca nu stiu. Ce e atât de ciudat cu el? Hai să vedem :

„Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare

•        Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute - când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul.

•        Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime.

•        Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5.30 şi 7.30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile.

•        Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile de soare, librăriile de pe litoral va oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect.

•        Şi încă ceva - dacă aceste “sfaturi” v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea. (S.P.)”

Acesta este textul. Unii vor spune că e o glumă proastă, să dai indicaţii pentru cei ce merg la mare iarna, dar dacă ne gandim că pe vremea lui Ceaşcă nimeni nu îşi permitea să facă glume în presa partidului, parcă nu mai seamănă a glumă. Azi un astfel de anunţ ar trece complet neobservat chiar şi de cei care l-ar aştepta.

Ce e curios la acest anunt ? 

1. In primul rând, continutul .

2. Faptul ca a apărut prin unităţi  ca şi prin mediu civil, pe foi xeroxate. Menţionez pentru cei ce au uitat ca şi pentru cei ce nu ştiu, că la acea vreme  nu exista xerox pe toate drumurile, mulţi habar nu aveau ce este ăla , copiile se făceau la indigou, aparatuta de gen xerox era cvasinecunoscuta marii mase a populaţiei. Cine avea pe vremea aia xerox ? Doar „organele abilitate„ sau tipografiile de partid si de stat.

3. Faptul că a fost împrăştiat iar cei ce l-au avut, nu au paţit nimic. Mie la vremea aia mi-a fost teamă şi să îl citesc. După ce l-am citit am intrebat de unde îl are si cum pot face şi eu rost de ziar. Reamintesc că eram încazarmaţi iar presa o primeam prin unitate.

4.Textul a aparut pe rubrica «Zîmbete pe jumătate».a ziarului, dar titlul rubricii nu a aparut, deci parctic anuntul putea fi interpretat sau nu ca o glumă.

5. Din redactia ziarului, la verificările ulterioare, a dispărut originalul, sau cum spun ziariştii,  foaia-martor cu semnături şi corecturi.

Autorul articolului, Sorin Preda, sustine că a făcut articolul „la mişto”  ca o satiră la adresa posibilităţilor limitate ale studenţilor  de a se distra iarna. Să am pardon domnule Preda, asemenea „satire” nu se făceau in 89. Asta ar fi insemnat arestarea dumitale imediată, şi nu cred ca ai fi riscat aşa de dragul glumei.

6.Au apărut mai multe variante de „decodare a mesajului” unele variante care sprijineau ideea ca era adresat luptătirilor anticeauşişti, altele că s-ar fi adresat teroriştilor, sau cum vreţi să le spuneţi celor care au montat simulatoarele, sau au atacat unele obiective, „turiştilor” veniţi din diferite ţari vecine „pretine”chemaţi de tovarăşul Ilici. Toate variantele insă acreditează ideea că este un mesaj codificat. Doar destinatarul diferă de la o variantă la alta. Singurii care suţin că este un simplu articol fără nici un mesaj ascuns sunt cei care l-au postat şi cei care l-au comandat.

Nici până în ziua de azi nu se ştie oficial mai mult decăt am spus aici şi nimeni nu e interesat sa spună.