Români şi români

Din nou despre români

Am primit prin mail de la un cititor Ziua Veche care nu a dorit să îşi declide identitatea de comentator, adresa unui site cu indicaţia de a citi un material şi a scrie un articol . Mărturisesc că o secundă am crezut că e vorba de ceva neserios dar intrând pe adresa respectivă http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/07/regatul-valahiei-cum-sa-faci-un-brand.html#links, pe care o dau aici pentru informare completa asupra subiectului, am relizat că intentiile amicului au fost laudabile si subiectul merită atenţie.

Este o scurtă istorie a unor români plecaţi acum căteva sute de ani din Transilvania şi stabiliţi în Cehia. Habar nu am şi nici materialul nu spune dacă mai vorbesc limba română, dacă şi-au păstrat tradiţiile, dacă mai sunt conştienţi de originile lor, dacă se mândresc cu asta, dacă mai ţin legătura cu neamurile din România, daca mai simt ceva pentru România măcar. Ceea ce este demn de remarcat este ce au reuşit nişte oameni intreprinzatori să facă, plecand de la o glumă, de la o situatie mai aparte a originii, de la specificul local şi profitând de aviditatea presei, a lumii în general pentru senzaţional.

O zonă cu nimic diferită de restul ţării, doar cu o populaţie diferită, speculând un nume care avea ceva rezonanţe istorice, cuvântul Valah sau Vlah fiind privit cu interes şi aici la noi, in Valahia, ajunge să atragă turişti şi să devină punct de interes turistic dintr-o joacă. Investiţia iniţiatorilor  a constat intr-un trabant „regal” şi ceva hartie pentru „paşapoarte”. Fără frunze, fără investiţii de miliarde, făra procese de paternitate pentru patente şi insemne, fără expozitii în China, fără sportivi de renume cooptatţi pentru a atrage atenţia lumii bune. Numai în România putea sa apară proverbul cu biciul care mai si plezneşte, dar uneori se adevereşte. Unii fac bici din „resturi menajere”, iar altii fac „resturi menajere” din fonduri de miliarde. Tot Români şi unii şi alţii !

De ce a câştigat Galaţiul ?

Galaţiul a câştigat campionatul. Si dupa atîtea atîtea întrebări pe timpul campionatului, încă de pe vremea când Galaţiul avea ceva puncte avans, acuma lumea sportivă, comentatori, „specialişti” presedinţi de cluburi, antrenori, jucători devin cătători de răspunsuri care mai de care mai „interesante”. Unii spun că au fost ajutaţi de arbitrii, alţii spun că Dorinel este un antrenor de valoare, alţii că Marius Stan este artizanul performanţei. Ce atâta mirare şi discuţii nu înţeleg. Dacă privim ultimele campioane, răspunsul vine singur. Au câştigat echipe care au avut stabilitate, in care patronul nu s-a băgat în treburile antrenorului, presa, specialiştii, federaţia nu i-au băgat în seamă, iar antrenorii şi-au propus să căştige meciurile, nu campionatul, şi nici vre-un loc de cupe. Ei au dorit să câstige fiecare meci, nu pentru glorie, nu pentru patroni, nu pentru club, ci pentru că aşa trebuiesc jucate toate meciurile. Şi uşor uşor, încet încet, pas cu pas, cărămidă cu cărămidă  au obţinut punct cu punct fără ca cineva să observe .

Şi acuma toată lumea caută reţeta miraculoasă dar le e frică să pună punctul pe I. Ce a devenit  Unirea Urziceni după ce a căştigat campionatul ăi a plecat Dan Petrescu, cel care i-a pus la muncă pe jucători în fiecare zi ? O echipă umflată, cu pretenţii, plină de vedete care au uitat că munca şi seriozitatea i-a dus pe primul loc, nu fiţele şi nici vreun talent deosebit. Ce au devenit vedetele Unirii după ce au fost luaţi incorpore la o echipă cu pretenţii, dar fără linişte, seriozitate şi constanţă ? Nişte ilustre nulităti.

Ce a devenit Clujul după ce li s-au ridicat osanale şi au început să se ridice pretenţiile şi

aerele de vedete?O echipă de mijlocul clasamentului.

Vina pentru eşecurile care au urmat la fostele campioane aparţine conducerilor cluburilor care s-au văzut dintr-o dată pe prima pagină şi au crezut că au prins pe Dumnezeu

de picior şi pot să facă orice, să declare orice stricând astfel  mentalitatea jucătorilor. Cât va rezista Galaţiul ? Cât va rezista şi atmosfera de seriozitate, muncă şi modestie.