Meleşcanu a ieşit sau a intrat sub acoperire?

Supărare mare în PNL. Domnul Meleşcanu a acceptat ciolanul oferit de persoana extraordinară de la Cotroceni. Dacă va fi sau nu acceptat deja nu mai contează. Nu m-ar mira să nici nu fie numit, şi să fie numit domnul Moldoveanu. Oricum scopul a fost atins, Meleşcanu a trădat, maurul poate să moară. Din acest moment  nu mai contează dacă Meleşcanu va fi sau nu numit. Aparent, Meleşcanu a ieşit de sub acoperire.

Toate posturile TV discută acuma evenimentul, unii se miră, alţii fierb, unii se bucură, alţii sunt trişti. Unii se întreabă de ce a acceptat Meleşcanu altii de ce nu a informat totuşi PNL despre intenţiile sale şi i-a pus în această situaţie.

Ei bine, hai să vedem care e situaţia la rece, logic, fără patimă :

1.       Blaga  anunţă că Meleşcanu este  preferatul lui Băsescu pentru funcţia de şef al SIE. Lovitură de ciocan (conform declaraţiilor) pentru conducerea PNL. Se pare că domnul Antonescu nu era la curent cu discuţiile purtate între Băsescu şi Meleşcanu.

2.       Meleşcanu acceptă nominalizarea şi îşi anunţă autosuspendarea din partid.

3.       Crin Antonescu anunţă imediat că domnul Meleşcanu va fi exclus din partid.

Bun . Acum să vedem care sunt problemele.

La punctul 1 lumea discută modul în care a fost anunţată nominalizarea şi îl găsesc vinovat pe Meleşcanu  că nu l-a înştiinţat pe Antonescu, sau mă rog, partidul, cu privire la discuţii. Majoritatea comentatorilor îi reproşează lui Meleşcanu doar atâta. Problema acceptării ciolanului este tratată cu înţelegere de către oamenii politici şi analişti, că doar suntem în România şi nimeni nu se miră sau nu găseşte ceva anormal în acceptarea unui ciolan indiferent de unde ar veni. Ba, unii chiar susţin că este explicabil, Meleşcanu este la sfârşit de carieră şi este normal să vrea sa o încheie şi el en fanfare.De parcă funcţia de  ministru de externe era o ruşine, iar acceptarea unui ciolan şi trecerea în tabăra inamicului este un mod de a ieşi onorabil din viaţa politică. De parcă vine sfârşitul lumii şi îl prinde pe Meleşcanu fărăr funcţie în stat. Gogoşi.  Dacă Antonescu ştia sau nu asta ştie numai el şi Meleşcanu. Conform declaraţiilor, se pare că nu ştia.

La punctul 2, se discută pe tema atragerii lui Meleşcanu în barca Cotroceană. Se pune întrebarea  dacă este ceva de moment, tentaţia ciolanului, sau Meleşcanu este de mai mult timp sub timona lui Băsescu şi acum s-a folosit momentul sau acum a fost convins să iasă la suprafaţă?Deci una din întrebări este dacă a fost conservă, sau este o racolare de conjunctură. Daca a fost conservă, se pune întrebarea de când. Dacă este ceva de moment se pune întrebarea de ce .

 Să fi fost tentat cu ciolanul pe fondul supărării că partidul nu i-a dat voie să concureze la Consiliul Judeţean Prahova ? Mi se pare subţire, nu ţine, pentru că oricum avea propusă funcţia de ministru de externe într-un guvern USL. Vor fi voci care vor spune că a preferat vrabia din mână în locul ciorii din gard, dar dacă ne gândim că în mod cert vrabia din mână nu va ţine mai mult de un an, mi se pare aiurea şi nu cred că diplomatul Meleşcanu este atât de lipsit de judecată. Deci  nu cred că l-a atras ciolanul. Atunci ce putea fi? Să dorească atât de mult să aibă această funcţie indiferent cât timp ? De ce ? Pentru a-şi şterge urmele tuturor activităţilor diplomatice încă de pe vremea când era tinerel diplomat din 1966? Ar fi posibil, dacă luăm în calcul amestecul sau activitatea sa în investigarea cazului Marin Ceauşescu, asasinat la Viena.

Să fi fost şantajat tocmai cu datele privind cazul expus mai sus ? Foarte probabil. Adevărul nu îl va recunoaşte nimeni din cei ce îl ştiu, decât poate pe patul de moarte.

La punctul trei, cel legat de excluderea lui Meleşcanu şi  ieşirea acestuia de sub acoperire, sau cu alte cuvinte reactivarea sa ca om al lui Băsescu, şi aici sunt de discutat două aspecte.

Cert este faptul că Meleşcanu nu mai putea fi membru de partid atâta timp cât a acceptat nominalizarea. Nu îi dă voie legea. Deci excluderea sa din partid sau plecarea din partid indiferent sub ce formă, era necesară, iar Antonescu prin excludere nu a făcut altceva decât să îi dea undă verde la SIE. Cu sau fără excludere, plecarea lui Meleşcanu din partid era obligatorie, deci declaraţia lui Antonescu privind excluderea este fie o răbufnire de orgoliu inutilă, fie verde la semafor, fie .. un joc mai subtil, prin care Meleşcanu este plantat lăsându-l pe Băsescu să creadă că el e cel ce a câştigat. Nici asta nu este exclus. Este adevărat că odată cu plecarea lui Meleşcanu la SIE, PNL pierde un senator, un vot important şi chiar pe şeful comisiei pentru apărare. Dacă Meleşcanu este de partea lui Băsescu, situaţia este gravă, mai ales că nu e singurul caz. Să nu uităm că şi fostul şef al SIE, este tot un fost membru PNL, şi atunci ori Băsescu are o slăbiciune pentru  PNL-işti, ori urmăreşte cu dârzenie PNL şi îl slăbeşte prin toate mijloacele. Şi atenţie, jocul e abia la început. Domnule Antonescu, atenţie la coloana a 5-a. Mai ales că actualul prim ministru a cam trecut conform unor sondaje, pe locul 1 în preferinţele românilor. Sunt probleme mari în PNL, se pare că Antonescu nu îşi cunoaşte oamenii, se îmbată cu apă rece şi iată că unul din cei pe care conta într-un viitor guvern, îl lasă cu ochii în ploaie. Cine urmează?

Acum, ca o concluzie, observăm că Băsescu are stil, şi are atuuri cu care determină oamenii să sară din barca USL. Iată că într-un interval destul de scurt, USL pierde şefia Senatului şi acum şi a comisiei de Apărare din Senat. Dacă adăugăm şi divergenţele din cadrul USL, se prevăd lucruri interesante până la alegeri indiferent când vor avea loc.

Interesant este că odată cu plecarea lui Meleşcanu din Senat, se micşorează numărul necesar pentru cvorumul din Senat, de la 68, la 67, adică exact atât cât are acum puterea. Deci.. greva parlamentarilor USL devine inutilă. Are stil marinarul.

 Ca un supliment, adaug declaraţiile din seara asta a doi dintre liderii UDMR. Unul dintre ei, preşedinte de partid, Kelemen Hunor  spune –pentru cine are timp să creadă – că UDMR iese de la Guvernare dacă nu li se respectă cererile. Celălalt, cel mai echilibrat şi mai realist politician pe care îl are România la ora actuală, Frundo Gyorgy spune pentru PDL şi toţi cei interesaţi,  că UDMR a pierdut ocazia să iasă de la guvernare. Asta e politica românească.