Ruperea unei scrisori şi alte gesturi

Cred că în nici o ţară, politicienii, plecând de la şefii de partide şi terminând cu preşedinţii nu îşi bat cu atâta sârg joc unii de alţii şi toţi la un loc de alegători. Că vorbesc  vrute şi nevrute, că promit şi nu se ţin de cuvânt, că se înjură ca la uşa cortului  şi se fac unii pe alţii hoţi, şarlatani, mafioţi, trădători, sub acoperirea imunităţii nu ar fi chiar aşa de grav, doar asta le e meseria, asta înseamnă să fii politician , mai ales de Dâmboviţa.

Dar ai noştri, ca nimeni, nu se mulţumesc să dea din gură, nu se mulţumesc să bage mâna în traista bugetului statului  pentru sporirea propriului buget, ai noştri joacă piese de teatru absurd, fac gesturi doar de dragul de a face spectacol, sau pentru a avea ce da de mâncare unei prese flămânde de senzaţional. Iar presa  bineînţeles că se conformează, doar trebuie să mănânce şi copii lor  nu numai ai politicienilor şi primesc „servitele” făcându-se că nu ştiu ce carte au primit, deşi joacă cu ea pe frunte ca la Whist. Vezi doamne, toată lumea ştie ce carte au ei , dar ei nu ştiu şi se aventurează în comentarii şi ipoteze de doi bani, făcând jocul dealerilor.

Măria sa Băsescu, jucător declarat se gândeşte să o pună de o partidă mică tocmai când cei trei muşchetari din opoziţie o puneau de congrese. Scrisoarea preşedintelui a fost interpretată în fel şi chip, unii au luat-o de bună, spunând că uite săracul de el e gata să renunţe la caşcaval, numai ca să îi fie ţării bine . Alţii spun că a fost doar aşa o propunere de dragul de a le strica congresul  celor 3 crai. Unii spun că este atât de disperat încât nu mai ştie ce să facă, şi chiar ar dori să îşi dea demisia, că e mai bine decât să fie suspendat şi demis, de parcă pe Băsescu îl doare că este suspendat.

Toţi se învârt pe lângă subiect şi se fac că nu văd adevărul deşi îl caută cu ardoare. Pentru mine , un lucru este clar: Băsescu nu îşi dă demisia aşa cum UDMR nu iese de la guvernare. Şi el şi ei, adică colegii lui Borbely, ştiu că dacă pleacă pierd totul şi trag ca înecatul să se agaţe şi de un fir de fân , nu de pai. Băsescu urmăreşte cu tot dinadinsul introducerea  parlamentului unicameral, singura sa şansă ca PDL sau mă rog Mişcarea Populară sau cine mai apare până la alegerile parlamentare, să apuce să mai manevreze ceva după alegeri  în formarea unei majorităţi puse pe căpătuială. Pentru atingerea acestui deziderat, se duc lupte pe toate fronturile.

 Cad frunze din grădina PDL în grădiniţa PNL, cu idei de formarea a unei drepte pe care toţi liberalii o doresc pentru că mulţi nu au fost de la început de acord cu aceasta alianţă contra naturii.

 Pleacă primari şi parlamentari din locurile şi partidul fără nici o şansă, pe listele şi locurile eligibile ale USL.

Se trimit scrisori cu propuneri de „împăcare” pentru a vedea toată lumea disponibilitatea la sacrificiu a preşedintelui care e gata să rupă din coniacul de la gura copiilor  numai să ne fie nouă bine.

Toate au ca  scop, manevrarea viitorului parlament. Dar nimeni nu spune nimic. Toţi văd doar disperarea, nu şi bătaia de joc. Bătaie de joc la adresa oamenilor care ar mai putea crede că ar fi vorbit serios. Dar bătaia de joc este cu atât mai mare cu cât Băsescu ştie că nimeni nu îl crede şi că nu votul românilor de acum 4 ani îl interesează, ci micşorarea numărului de parlamentari ai opoziţiei. Dacă l-ar fi interesat votul românilor ar fi micşorat numărul de parlamentari cât a avut puterea absolută şi făcea ce voia cu legile. Dar pe atunci nu putea  pentru că s-ar fi opus tocmai foştii colegi de partid care nu vedeau cu ochi buni pierderea caşcavalului. Acum însă, când PDL oricum nu mai are şanse şi ştiu că oricum nu mai prind  locuri nici cât pentru un parlament redus la un sfert, ar fi de acord şi pedeleii să se micşoreze numărul de parlamentari, ca să fie cât mai puţini de manevrat. Bineînţeles că nu se aştepta nimeni ca opoziţia să fie de acord. Şi nici nu conta asta. Ceea ce conta era să aibă cu ce scoate ochii opoziţiei şi să dea subiect de discuţie în favoarea lui Băsescu. Mai sunt destui orbi care să creadă în vorbele lui Băsescu şi mai ales băseştii au cu ce să se laude şi să blameze opoziţia care  „nu doreşte conciliere” şi nu se gândeşte la binele ţării. Şi ca să fie tacâmul complet, domnul Ponta într-un gest la fel de teatral ca şi al lui Băsescu, nu numai că refuză propunerile, dar mai şi rupe nişte hârtii în faţa presei, spunând că rupe scrisoarea preşedintelui. Nu contează ce a rupt, contează ce a spus că rupe. Gestul său a fost însă pe cât de teatral şi copilăresc pe atât de inutil şi chiar de prost gust. Acum  probăsiştii nu invocă numai reauacredinţă ci chiar şi lipsa de politeţe şi etichetă. Şi dacă stăm strâmb şi judecăm drept, au dreptate. În ce ţară, cât de cât civilizată, un preşedinte de partid, un politician care se respectă, rupe în public  o scrisoare primită oficial din partea preşedintelui statului? În mod cert, nicăieri. Este un gest nu numai inutil, gratuit, ci şi prostesc, lipsit de eleganţă. Stau şi mă întreb dacă aşa ar face cel care se vrea prim ministrul ţării, cu scrisorile sau documentele primite de la eu ştiu care stat, pe motiv că nu îi place culoarea ochilor celui care a trimis-o ? Halal om de stat. Şi tocmai când pretindea că vrea o altă politică, când citise lui Ungureanu o scrisoare asemănătoare celei pe care i-a trimis-o acum Băsescu, tot cu propuneri de colaborare, tot cu condiţii inacceptabile. Să fi uitat domnul Ponta că se vrea un lider european aşa cum îl lăudau unii atunci ? Când a fost cel adevărat, atunci când a susţinut că el este un alt fel de politician, sau acum când a demonstrat cine este?

Dacă facem o socoteală scurtă, vedem că de la acea scrisoare citită la investirea lui Ungureanu, când numai că nu i-a pupat mâinile şi i-a făcut pe toţi apropiaţii să se întrebe dacă nu cumva a apucat-o pe căi greşite, Ponta a făcut tot posibilul să convingă de ura sa neîmpăcată împotriva PDL, chiar şi când a primit în partid foşti membri PDL, chiar şi când zâmbea cu gura până la urechi şi îl ţinea de umeri pe trădătorul Piedone, de parcă ar fi fost membru PSD şi nu PC, iar ruperea scrisorii preşedintelui, demonstrativ, în faţa întregii lumi, se vrea gestul  final în urma căruia nimeni nu îl mai poate învinui măcar de simpatii băsiste sau pedeliste. Prea teatral, prea fără sens, prea prostesc  ca să nu bată la ochi. Îmi amintesc fără să vreau încercarea la fel de „subtilă” a lui Ungureanu la istorica sa întâlnire cu Gâdea, când îşi cerea scuze că a „dezvăluit” discuţia sa cu Ponta. Atât de străvezie a fost încercarea sa de a-l „ discredita” pe Ponta atunci încât nu am mai avut nici un dubiu că de fapt voia să arate lumii că Ungureanu „îl face” pe Ponta , aşa cum acum Ponta a făcut acum  tot posibilul ca lumea să vadă că el „îl face” pe Băsescu.

Teatru, teatru ieftin,dar preţurile biletelor sunt uriaşe. Sunt bilete cu loc asigurat în viitorul parlament.

Vorbea cineva de un eventual conflict PDL-UDMR. Nici pomeneală. Toată lumea bună ştie că PDL-ul nu are nici un amestec în mătrăşirea lui Borbely. Dar şi acela a fost un gest semnificativ. A fost un semnal dat de Băsescu celor care l-au şantajat şi i-au stat în gât atâţia ani de zile, a fost mesajul că nu îl mai interesează şantajele lor, că şi aşa cu sau fără ei situaţia în parlament se schimbă deci NU MAI POATE FI ŞANTAJAT iar cine îl supără plăteşte, indiferent de unde vine şi cum îl cheamă. Asta nu mai e un semnal de slăbiciune. Băsescu a fost slab cât a putut fi şantajat. Acum se simte în apele lui. Nimeni nu îl mai poate atinge. Tot ce face de acum e din ambiţie. Şi vrea să arate că nu mai are ce pierde. El este asigurat, familia la fel, în rest nu îl interesează. Cine vorbeşte despre dosarul flota, despre afacerile cu armament ale lui Mircea vorbeşte prostii. Nici el şi nici alt mare şef de partid fost, actual sau viitor nu va face puşcărie, în rest , toate sunt suportabile. Nu a făcut el Iliescu pentru crimele din 89 sau de la mineriade, cum să facă Băsescu , pentru altele mai mici ? Adică el e mai prost decât grupul FRF, decât fraţii Becali, sau cum ?

Dar  presa vorbeşte şi întoarce pe toate feţele exact ce vrea Băsescu. Culmea, nu s-a sesizat nimeni în presă la nici un post  despre măgăria lui Mazăre, care învaţă copii de grădiniţă să se încalece. De ce oare? Pentru că e pe val. Pentru că e un tip simpatic şi este un subiect de presă convenabil. Cum să îl ataci ? Şi totuşi gestul său a fost mai mult decât condamnabil. Presa, televiziunile se fac însă că plouă. Ele discută ruperea unei scrisori. Oare ce a vrut să spună Ponta cu ruperea scrisorii prezidenţiale ?