Nesimţirea fără margini a preşedintelui

Eu nu spun că domnul preşedinte este nesimţit. Doamne fereşte, nu pot face astfel de afirmaţii, necunoscându-l personal, deci nu pot spune astfel de lucruri despre persoana sa. Dar pot vorbi despre unele fapte, acte, declaraţii  care fac parte din zestrea genetică de nesimţire pe care fiecare o are în el. Se spune că fiecare om are în el o doză de bine şi rău, urât şi frumos, yin şi yang, negru şi alb, înger şi drac, şi că raportul dintre aceste contrarii diferă de la individ la individ. Unele părţi sunt ascunse vederii, altele ies la suprafaţă mai mult sau mai puţin în timp, ducând până la urmă la realizarea unei imagini de ansamblu. În cazul domnului preşedinte nenumărate au fost cazurile în care nesimţirea, ca componentă a caracterului , a ieşit la suprafaţă ducând la o concluzie care mie mi se pare clară: nesimţirea se găseşte în procentaj ridicat şi nu e nevoie de Roșia Montană Gold Corporation ca să dai de zăcământ, acesta musteşte la suprafaţă.
A apărut o nouă criză, criza Algeria sau Mali, cu un conflict care este mai adânc decât o simplă luare de ostatici a unor terorişti tembeli, cauzele sunt naţionaliste, nu ca cele ale piraţilor din marea Roşie, dar asta nu interesează pe nimeni. Incidentul însă a fost suficient pentru a scoate la suprafaţă interesul, obiceiurile, nesimţirea sau incapacitatea unora sau altora.
Ministerul român de externe s-a făcut de băcănie, prin lipsa de profesionalism lipsa de informaţii şi amatorismul de care a dat dovadă. În 94 am fost în prima mea misiune ONU în afară, în Kuwait. Acolo, fiind reprezentanţi ai armatei române am fost în contact cu ambasada. Ţin minte că ambasadorul ne spunea că  sunt foarte muţi români în Kuwait dar nu are evidenţa tuturor pentru că foarte mulţi nu se declară la ambasadă şi ne ruga, dacă intrăm în contact cu astfel de oameni, să îi sfătuim să contacteze ambasada, pentru a fi luaţi în evidenţă şi a fi ajutaţi la nevoie. Am apreciat grija sa atunci dar nu am putut să nu mă întreb de ce nu există această evidenţă luată din ţară, de la aeroporturi unde oamenii se înregistrează la plecare, există formulare care se completează la plecare şi la sosire într-o ţară străină, date care printr-o conlucrare între servicii, şi acord bilateral sau internaţional poate duce la o evidenţă corectă, sau de la ambasadele ţărilor unde se cer vize de intrate. Acest lucru se poate obţine şi realiza prin activitatea ministerului de externe cu cel de interne în primul rând. Mai există servicii secrete interne şi externe care  pot afla ceea ce îi interesează de la sursele pe care încă le mai au chiar de pe vremea lui Ceauşescu, dacă nu au avut dibăcia să îşi facă altele, dar acestea mai nou se ocupă de ziarişti, trusturi media, sau politicienii incomozi, nu de cetăţenii care au nevoie de protecţia nu de opresiunea lor. De fapt este o întrebuinţare total aiurea a acestor servicii. Capii acestor servicii , ca şi întreaga clasă politică a înţeles că rolul acestor servicii este de a lupta cu cetăţenii români, ei uită că scopul şi misiunea lor este SĂ PROTEJEZE CETĂŢEANUL ROMÂN. Sub acest aspect, Ministerul de Externe, SIE au fost şi sunt în acest caz total ineficienţi, au aşteptat şi folosit doar informaţiile puse la dispoziţie de armata Algeriană care a acţionat prin prisma propriilor interese, chiar şi de imagine. Guvernul român, prin toate structurile sale a fost INEXISTENT. Degeaba încearcă să dea vina pe algerieni, îi contrazic declaraţiile ambasadorului Algerian  care a spus clar, că „nu a fost nicio eroare de comunicare din partea autorităţilor privindu-i pe ostaticii români de la In Amenas. “Noi am spus clar autorităţilor române că avem un decedat, trei eliberaţi şi unul despre care nu aveam informaţii şi  când am aflat de decesul celui de-al cincilea, le-am transmis la momentul oportun” Deci autorităţile române au fost informate, dar  au manageriat prost aceste informaţii, informând greşit nu doar presa, care practic era avidă de informaţii ci chiar familiile celor răpiţi. În plus, nu au avut nimic  propriu, SIE a fost inexistent.
Cine credeţi că s-a trezit să critice guvernul ? Nimeni altul decât domnul Băsescu. El dă vina pe guvern că nu s-a îngrijit de viaţa românilor din străinătate. „Nu avem o evaluare finală asupra a ceea ce s-a întâmplat. Cert este că acolo au murit cetăţenii noştri nevinovaţi, cetăţeni americani, japonezi, oameni care s-au dus cu companiile noastre.Nu putem trece peste evenimentele din Algeria fără să ne punem cel mai serios această întrebare: Cum îi putem apăra pe cetăţenii noştri?”
Înduioşător. Mai trebuia ca domnul preşedinte să arunce vina pe guvern că au plecat românii la lucru în altă ţări şi nu li se oferă locuri de muncă acasă. Asta da nesimţire. De fapt nu e încă târziu, o va face probabil. Dar ca să nu cumva să greşească, îi aduc aminte ce spunea acum un an adresându-se românilor emigraţi în SUA:” O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun… O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară”. Dacă această declaraţie nu este o dovadă de nesimţire, atunci eu nu mai ştiu ce înseamna nesimţirea. În loc să îşi ceară scuze că ţara, conducerile care s-au scurs prin România în ultimii 23 de ani nu au făcut nimic pentru ei, nici el sau cu atât mai puţin el  şi i-au dezrădăcinat făcându-i să îşi abandoneze prietenii, familiile, locurile, ca să supravieţioescă într-o ţară străină, domnul Băsescu îi îndeamnă să rămână acolo pentru că nu e aşa, la alegeri e mai uşor de schimbat  votul din  urnele din ambasade decât  din  cele din ţară, supravegheate de media sau opozanţi .
Domnul preşedinte mai dă dovadă de probă de nesimţire la adresa aceloraşi români  cu aceeaşi ocazie, în aceeaşi zi la acelaşi eveniment, când anunţă pe ambasadorul Marii Britanii că Anglia nu va fi invadată de români după Ianuarie 2014:  “Eu, de aici, garantez britanicilor şi celor interesaţi că România nu va invada Marea Britanie. România este o ţară foarte frumoasă”Câtă perversitate şi nesimţire trebuie să ai în tine să le spui românilor că România este frumoasă şi trebuie să rămâi în România, după ce cu un an înainte spusesei că “toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară..“ Este inutil orice alt comentariu .
Dar domnul Preşedinte a ales momentul crizei, făcându-se că lăcrimează ca şi pe umărul lui Stolojan, că la plâns se pricepe, pentru a arăta cât de „îngrijorat” este pentru viaţa bietului român pe care guvernul USL nu îl protejează.  Nu cred că a ales nici momentul potrivit şi nici nu e persoana potrivită. Probabil însă o fi crezut că şi răpirea asta a fost pusă la care tot cu ajutorul lui Munaf şi Haissam, de anumite partide şi servicii româneşti şi îi părea rău că a ratat ocazia de a „îi salva” pe cei răpiţi. Ar fi fost o nouă făcură marca SRI, SIE , etc. Ei bine nu a fost aşa şi domnului  preşedinte nu i-a rămas decât să se şteargă la ochi „discret”  în faţa presei, vorbind despre grija sa pentru români. O altă peliculă de nesimţire care nu are nevoie de foraje, se exploatează la suprafaţă.
Interesant, autorităţile române dau dovadă de aceeaşi nesimţire. Când au fost aduşi românii ostatici pe un aeroport din Germania i-au aşteptat în miez de noapte 30 de specialişti, psihologi, medici, gata să îi ajute cu tot ce aveau nevoie, dar în ţară, au fost întâmpinaţi de câţiva mascaţi care i-au băgat repede în maşini şi i-au vărsat acasă, ca nu cumva să apară presa şi să spună cine ştie ce. Sau poate au considerat că dacă americanii i-au ajutat, nu mai au nevoie de nimic, au răsuflat uşuraţi.
Tot la suprafaţă a încercat şi presa să exploateze evenimentul şi îi interesează şi pe domnii din media  viaţa cetăţeanului, cât şi pe Băsescu. Ratingul este principalul scop al domnilor din media, fie ei patroni, realizatori sau reporteri, toţi vor premiul Puliitzer pentru presă, rating şi salarii babane, altceva nimic şi pentru asta sunt în stare să alerge cu microfonul după maşini cu copii mici  sau după rudele celor cărora le-a decedat cineva, pentru a pune câte o întrebare idioată, gen „ cum vă simţiţi după decesul soţului” sau „ ce spun copii despre moartea tatălui lor „ sau „ dar ce credeţi că a spus domnul .. când a fost răpit, s-a gândit la dumneavoastră” ? Este o altă dovadă a peliculei sau fluviului de nesimţire care se află în unii din noi.
Dacă tot vorbim de zăcăminte exploatabile la suprafaţă, nu pot să îl uit pe Pontificator, care deranjat de declaraţia lui Vosganian cum căUSL  şi-a cam bătut joc de PNL la repartiţia şi organizarea ministerelor( în paranteză fie spus, nu înţeleg de ce i-a trebuit lui Varujan atât timp să constate ceea ce era vizibil dinainte de formarea noului guvern),  spune că “dacă e cineva nemulţumit, poate să plece , sunt destui amatori care vor să fie miniştri“. Păi aşa e, sunt, dar de ce nu a spus domnul Ponta şi cât costă un asemenea post, că ăla de cioban-deputat PNL a costat 1 milion de euro. Dar aici totuşi Pontificatorul a dat dovadă de lipsă de originalitate. Replica asta, „cui nu îi convine să plece” îi aparţine tot lui Băse  când s-a pus problema plecării medicilor din ţară datorită salariilor proaste. Mă întreb premierul o fi alimentat la acelaşi filon ca şi preşedintele sau au doar aceeaşi companie care exploatează zăcământul ? Ce metodă folosesc la exploatare, tot cianură?

Nesimţirea fără margini a preşedintelui