GHINIONUL LUI BUTE

 Ghinionul lui Bute

 

 Un român şi-a apărat cu succes titlul mondial la box. Lucian Bute, pentru că despre el e vorba, a reuşit să îşi apere de o manieră magistrală, pentru a şaptea oară titlul mondial la box. M-aş fi aşteptat ca  ziarele, media să relateze cu titluri de o şchioapă succesul şi nu atât pentru faptul în sine ci pentru maniera în care a fost câştigat, să nu aibe ochi decât pentru el. Rar mi-a fost dat să văd atâta eleganţă, acurateţe, fair play şi frumuseţe într-un meci de box. Doi boxeuri am mai văzut să boxeze aproape de stilul acesta : Cassius Clay şi Gentelman Jim. De la fiecare din ei Bute a luat câte ceva, de la unul mişcarea şi tenacitatea, de la celălalt fair play-ul şi eleganţa. Când mergi la un meci al lui Bute, aproape că nu te mai întrebi cine va câştiga, ştii, speri că va  câştiga el, dar te duci sigur că vei vedea un meci frumos, curat, fără priviri pline de ură, fără jigniri la cântar, fără declaraţii bombastice  nerealiste sau atacuri la persoană. 

 

 La Bute te duci să vezi artă, aşa cum mergeai pe vremuri să îl urmăreşti pe Năstase, magicianul rachetei, Nadia, libelula gimnasticii mondiale, sau Gică Dobrin, vrăjitorul balonului rotund, egalat poate doar de Ronaldinho în plăcerea cu care juca şi modul în care dresa mingea. Ştiu că în fotbal se spune că un forbalist adevărat nu joacă cu privirea în pământ, dar cei doi îndrăgostiţi de balon, nu îşi puteau dezlipi ochii de iubita lor când o simţeau în vârful bocancului, şi făceau dresaj de clasă cu bucata aia de piele umplută cu aer, pentru ca apoi, fără să te aştepţi, ca şi cum ar fi avut un ochi secret sau un cip care primea informaţia, calcula traiectoria şi transmitea datele în vârful bocancului, mingea să plece exact unde aştepta un coechipier complet demarcat sau unde portarul nu putea ajunge pe o traiectorie care sfida legile fizicii. 

 

 Aşa boxează Bute, acest scrimeur  printre boxeuri. Şi credeam că astatzi media va fi plină cu elogii, articole şi imagini ale acestui fenomen românesc. Şi când colo, presa aleargă după declaraţii ale domnului Băsescu, curioasă  să afle ce va spune acuma, după ce Sarkozy a reuşit să îşi impună punctul de vedere în faţa naţiunilor lumii, unii bucuroşi că au ocazia să îi arate cât de neispirat a fost când a ales variantă germană alţii îngrijoraţi că tatucul a dat-o iarăşi în bară şi ne face de fală. Iar alţii aleargă să prindă declaraţii de la domnul Adrian Severin, învinuit de presa britanică  de corupţie. Şi uite că iarăşi românii s-au evidenţiat. Domnul Severin s-a explicat, situaţia este încă neclară, la fel ca şi poziţia României vizavi de conflictul din Libia iar lumea „buna” stă acuma cu ochii pe cei doi pentru a vedea cum o să iasă din încurcătură. Clară a fost numai victoria lui Bute, dar lucrurile clare si frumoase nu aduc rating.

 

 Ghinionul lui Bute este că este contemporanul şi conaţionalul lui Băsescu şi Severin  şi al lui Bercea şi al lui Păsat şi al lui Voicu şi al lui Ritzi şi al lui Roberta şi al lui Vântu şi al lui Felix care au grijă ca presa sa aibe ce scrie.

MULTUMIM BUTE!