OPOZIŢIA ÎSI DA PALME

„SAMSINGUL” BOC A ÎNCUIAT DOI ŞI-UN SFERT

                                                           

   16 martie. 2011. O zi aşteptată cu speranţă, cu teamă, cu curiozitate,  cu interes, dar cel mai mult cu indiferenţa . 

 

  Evenimente planificate :

   1. Demonstraţia de protest a sindicaliştilor, cu o marjă de participare estimată iniţial la 150000 de oameni, apoi pe măsură ce se apropia termenul, scăzută la 50000 cu o zi înainte.

  2. Moţiunea de cenzură pe tema noului cod al muncii urmată de culoarea verde dată codului, după căderea moţiunii.

 

 Ei bine, eşecuri pe toată linia. Manifestaţia anunţată cu atâta tam tam, care ameninţa şi dorea să influenţeze prin număr votul din parlament, a fost încă un fâs care trebuie să dea de gândit. Românii dovedesc încă odată că sunt cei mai ciudaţi indivizi de pe scoarţa terestră. Dacă faci un sondaj, rezultatul va duce la un procentaj de cel puţin 80% opozanţi ai regimului Boc. Dar când trebuie să facă ceva pentru a îşi realiza  dorinţa, procentul se inversează. Concluzia ? Românul face orice  dar din gură. Când e vorba de fapte, lasă-l mai uşor, că îi da sângele pe nas. Şi totuşi ziua de 16 a reuşit să trezească interesul a 50000 de oameni. Este numărul celor care au trimis mesaje la unul din posturile de televiziune pentru a intra în posesia a 100000 de Euro. De aici, concluzia :” La plăcinte înainte, la război inapoi”.  

 

 De ce nu iese românul la demonstraţii ? Pentru că : 

  -          Aşa cum spuneam mai de mult, încă mai au ce mânca şi fura;

   -         Nu şi-a băgat încă nimeni coadă cu adevărat, doar sugestii, iar românii neîmpinşi nu mişcă; 

   -         Unii  încă se tem că îşi pierd locurile de muncă, în condiţiile în care televiziunile şi jandarmii stau cu camerele de luat vederi periind toată „gloata” cum spunea preşedintele sindicatului militarilor;

  -          Campania anti-sindicate sau mai bine spus campania privind corupţia şefilor de sindicate îşi face efectul;

   -         Oamenii nu mai au încredere în nimeni şi nimic. Toţi văd că Băsescu e în stare de orice , nu se dă în lături de la nimic şi nu vor să se bage în ceva ce cred ei că nu are şanse de izbândă. Se pare că numărul românilor decişi să facă ceva în numele unui principiu indiferent de rezultat sau consecinţe se limitează la 2:  Cristiana Anghel şi Sobaru Adrian. Cam atât. 

 

 Ei bine, dacă până acuma, la celelalte proteste, când se revendicau  de către diverse categorii de salariaţi sau pensionari fie salarii, fie pensii, fie alte drepturi anulate sau încălcate de către guvern era cât de cât de aşteptat să nu participe decât cei loviţi de legile sau actele respective, acuma  este de neînţeles abstinenţa dacă ne gândim că totuşi codul muncii afectează toate categoriile de lucrători indiferent de sectorul în care lucrează. Nu ştiu cum ne-or privi alţii din afară, dar eu ca cetăţean al acestei ţări nu îmi mai înţeleg proprii concetăţeni.

 

  Evenimentul doi a fost mai previzibil, în ceea ce priveşte rezultatul votului, dar deosebit de spectaculos şi încins în evenimente neprevăzute.

 

 Opoziţia doi şi un sfert dacă pot să spun aşa unei opoziţii formate din două partide şi un sfert deşi ştia că nu are nici o şansă de reuşită, tot spera să se întâmple o minune şi să apară ceva care să le aducă numărul de voturi necesar dărâmării acestui zid al Berlinului ajuns până la urmă Zidul Chinezesc. Copii din fruntea lui Doi şi un sfert încă mai cred în poveşti cu zâne şi feţi frumoşi şi minuni  dar ca şi românii din prima parte a  articolului, nu fac practic nimic pentru a-şi atinge scopul, doar vorbe, ironii (unele reuşite dar inutile),punctând doar la impresie artistică fără urmări însă pe tabela de marcaj. Şi uite că la un moment dat, o minte creaţă a găsit cum să încurce iţele votului şi a scos în ultimul minut ideea introducerii unui nou punct pe ordinea de zi, protestul  la mesajul domnului Viktor Orban. Înainte de a discuta gestul în sine, e demn de menţionat infantilismul unei astfel de „gaselnite” cu care sperau cei doi şi-un sfert să spargă coaliţia puterii. O acţiune la fel de inutilă şi prost pregătită ca şi moţiunea în sine. Dar îndemnul „fa-te că lucrezi Mircea” e încă valabil pentru politicienii români. 

 Că iniţiativa nu putea fi acceptată de plen se ştia, că nu va reuşi să schimbe relaţiile PDL-UDMR se bănuia, ceea ce nu se ştia este că opoziţia va avea două înfrângeri în loc de una, iar cea neprevăzută va fi mult mai usturătoare decât moţiunea însăşi. Ei bine, opoziţia pe lângă iniţierea unei acţiuni inutile a mai demonstrat şi că este neinformată, atacând  pe un teren necunoscut. Punerea în discuţie a unei astfel de informaţii la un nivel aşa de mare pe baza unor informaţii neverificate apărute în presă, este nu doar o gafă  dar  o  lipsă de maturitate care poate isca  un scandal diplomatic din care România   poate ieşi şifonată..

 

 Nu ştiu  dacă declaraţia  adevărată este cea din presă sau  cea  dată de domnul Boc, dar ştiu   că opoziţia habar nu avea despre ce vorbea, nu verificase informaţia  nu avea certitudinea  şi chiar dacă informaţia dată   de Boc nu ar fi cea adevarată, a demosntrat ceea ce trebuia demonstrat. Opoziţia a ieşit la tablă  cu lecţia neînvăţată, pregătită  doar de  scandal fără a avea certitudinea celor afirmate. Ei bine, opoziţia  a reuşit să-şi dea  palme. Si şi -a dat cu putere, cu  simţ de răspundere. 

  

 Acuma, dacă  evenimentele de ieri s-ar fi întâmplat cronologic  invers, aş  fi înţeles   slaba prezenţă a oamenilor la demosntratii. Pentru că atâta  infantilism, lipsă   de profesionalism din partea opoziţiei, nu poate avea alt efect decât o susţinere foarte slabă  din partea românilor. Românul  este  precum un  cal de rasă   care  preferă să  fie călărit măcar de unul care ştie să-l  călăraească, nu de un ageamiu aşa  că îi aruncă  din şa pe toţi nepricepuţii. Dacă  e  să pună  cineva şaua pe ei, măcar să  fie un călăreţ cu tupeu, nu unul care  nu ştie meserie. 

 

 La ce ne  putem  la viitoarele demonstraţii când opoziţia  care doreşte să   ia locul lui Băsescu , bâjbâie  şi îşi  cu stângul  dreptul ?