CEI DIN PRIMELE RANDURI

Pe 25 Octombrie, m-am aflat în tripla calitate de cetăţean , militar rezervist şi  condeier amator, la ceremonialul organizat la Monumentul Eroilor Români de la Cimitirul Sineasca din Craiova, cu ocazia Zilei Armatei. Prezenţă slabă a localnicilor, practic au participat doar delegaţiile partidelor politice, PSD, PDL, PRM, PNL, UNPR ai prefecturii, primăriei si consiliilor judeţean şi orăşenesc, reprezentanţii a trei asociaţii ale  militarilor rezervişti din Craiova,  un sobor de preoţi şi bineînţeles reprezentanţi ai armatei . Nu se poate să nu fi simţit o strangere de inimă colegii activi ca şi veteranii de război văzând cât de puţină lume mai pune preţ pe sacrificiile militarilor. Dacă s-ar fi dat o masă câmpenească, de genul “bardului” de la Cetate, cu sărmăluţe, cârnăciori şi nelipsita fasole la cazan , am fi asistat la o trezire subită şi masivă a conştiinţei oltenilor. Dar aşa, la festivitate au participat doar militarii şi cei ce au atribuţiuni oficiale de la care chiar dacă ar dori, nu pot lipsi.

Am menţionat în articolul precedent lipsa de bun simţ a organizatorilor care deşi promiseseră că nu vor fi  discriminări faţă de o organizaţie a cadrelor militare în rezervă sau alta, au repetat isprava de la alte zile festive şi au nominalizat dintre  delegaţiile   militarilor în rezervă, numai ANCMRR, celelalte două fiind trecute în coada listei la “alte asociaţii “ mergând până acolo încât-ca şi în alte dăţi- nu au desemnat militari care să  ducă coroanele în faţa delegaţiilor acestora . Un gest discriminator, lipsit de respect faţă de cei care acum 20 de ani nu le-au întors spatele, nu i-au luat la puricat şi au avut decenţa ca după ce ţara s-a liniştit, să spună : “Noi până aici am condus maşina, de aici încolo ne retragem în cazărmi, ne vedem de instrucţie, e treaba politicienilor să conducă ţara. “ Ţin minte că erau voci şi nu puţine , care cereau o conducere militară până la alegeri şi mai departe până la instaurarea deplină a democraţiei. Armata a refuzat şi sincer să fiu, acum cred că a greşit, dar este tardivă orice discuţie acum. Numai că nu este târziu să întrebăm oficialităţile cine le dă dreptul să facă discriminări de acest gen şi ce vierme le mănâncă sufletele încât de Ziua Armatei, discriminează  pe reprezentanţii armatei în rezervă, în funcţie de simpatii? Astfel de atitudini nu fac bine nimănui, nici lor , pentru că se apropie alegerile iar reprezentanţii acestor asociaţii discriminate vor avea nu dreptul, dar şi datoria de a merge la vot iar modul în care vor pune ştampila, nu va fi discriminator ci compensator.

Şi ca o culme a impertinenţei, ca să nu o numesc  altfel, o întâmplare petrecută spre final, mi-a arătat care este politica unui partid aflat la guvernare.  Se pregătea momentul defilării  Gărzii de Onoare. Toate delegaţiile s-au deplasat spre locul de primire a onorului ( pe care unii, nu ar fi avut dreptul să îl primească, după modul în care au tratat armata ), la fel şi fotoreporterii. Mi-am căutat şi eu un loc de unde să fotografiez sau filmez momentul şi aşteptam să înceapă defilarea. Vizavi, peste alee  erau reprezentanţii  unor unităţi din garnizoană. Aud în spatele meu, o remarcă a unui civil: “ ia uite bă la ăia, unul cu un pantof, altul cu alt tip de pantofi. “ Am privit la grupul de colegi de peste drum şi am sesizat că într-adevăr  nu aveau toţi pantofi militari, de fapt nu prea mai aveau pantofi militari din cei uniformi cu care era obişnuită lumea. Purta fiecare ce îşi putuse permite să cumpere , pentru că pantofi nu se mai fâceau pentru armată  încă de pe vremea cînd eram eu activ. Acuma se dau banii pentru uniformă, nu prea mai lucrează nici o fabrică pentru armată, ca pe vremuri. Acuma de fapt nu mai avem fabrici, avem numai intreprinderi private iar armata când cumpără ceva , cumpără de la firmele .. clientelare de partid.

Am întos capul să văd cine făcuse remarca şi am sesizat că era un membru al delegaţiei UNPR.  Corect mi-am zis, cine putea să observe , dacă nu cineva din partidul unul fost militar nu ? Nu m-am putut abţine să nu îi răspund: “DA DOMNULE, DAR NU E VINA LOR, CĂ ARMATA NU LE MAI ASIGURĂ UNIFORME , CĂ ŢARA NU MAI PRODUCE NIMIC PENTRU ARMATĂ. “ Răspunsul domnului membru al delegaţiei UNPR, aflat în primul rând al delegaţiei, deci om cu răspundere în cadrul partidului, a fost pe măsura conducerii partidului : DA DOMNULE, DAR PUTEAU SĂ SE ORIENTEZE ŞI EI ŞI SĂ PUNĂ ÎN FAŢĂ PE CEI CARE AVEAU PANTOFII CÎT DE CÂT LA FEL .

Am întrebat imediat: “ asta e politica UNPR, să ascundeţi gunoiul sub preş în loc să îl scoateţi afară, să îl inlăturaţi ? Aşa vă învaţă domnul Oprea ?“

Nu am mai avut timp de alte replici a început defilarea. Acuma nu pot să nu mă întreb şi îl întreb şi pe cel ce conduce acest partid şi destinele armatei : “Domnule Oprea , când rezolvaţi problema echipării armatei Române , sau dacă nu , măcar rezolvaţi problema cu cei din primele rânduri .. ale partidului, că vă fac de râs. Mai vede  şi aude lumea ce vorbesc şi cum gândesc şi  vă strică imaginea “.