SECRETELE LUI ATANASIE STĂNCULESCU

Un tip se aşează la o masă la restaurant. Chelnerul, se apropie şi întreabă plin de solicitudine: ce serveşte domnul ? La care domnul mucalit îi răspunde:Eu nu servesc, eu sunt servit !

Generalul Gips cum i se mai spune, este fără îndoială unul din cei mai, dacă nu cel mai, controversat fost general al armatei Române din toate timpurile. Nici Milea nu are atâtea semne de întrebare şi necunoscute.
Unii spun despre Stănculescu că ar fi fost copilul de casă al soţilor Ceauşescu, de aici şi celebra replică a Elenei:” Victoraş, să ai grijă de copii noştri“.

Alţii spun că dimpotrivă, a fost un anticeauşist convins şi din cauza asta şi-a pus piciorul în ghips, pentru a nu le executa ordinele criminale. El însuşi spune că nu a fost niciodată un apropiat al familiei, că nu a participat niciodată la jocuri de societate cu familia prezidenţială.
Unii spun că a fost salvatorul armatei şi al României când la 16 Februarie 1990 a luat locul generalului Militaru la conducerea Ministerului Apărării Naţionale, minister pe care îl mai condusese o perioadă şi imediat după asasinarea soţilor Ceauşescu asasinare unde are un rol deloc de neglijat, acela de a da soţilor Ceauşescu impresia ca totul este OK şi nu e cazul să facă prea mare scandal, pe de o parte, şi de a reprezenta Armata la acel proces sui generis ţinut într-o unitate militară. Sunt mulţi cei care susţin că astfel armata română şi serviciile secrete militare au scăpat de riscul de a fi penetrate de GRU.

Alţii susţin însă că l-a asasinat pe generalul Vasile MILEA, pentru a putea deschide calea Directiei a IX-a a KGB spre locaţia si arhivele UM 0110. Este suspectat, de către ofiteri superiori ai Armatei Române, şi de implicare în decesul suspect al generalului Stefan GUŞĂ. Se mai spune că în timpul “revoluţiei”, a fost prins in flagrant, de către generalul Iulian VLAD şi colonelul Dumitru PRICHICI, când tăia legăturile telefonice ale acestora, din Comitetul Central căci el se afla, în data de 22 decembrie 1989, la pupitrul de control al telefoanelor ale CC şi a împiedicat convorbirile generalului VLAD, şeful Securitaţii Statului, cu şefii inspectoratelor DSS din Bucureşti şi din ţară.

Unii spun că în funcţia pe care o avea la revoluţie de prin adjunct al ministrului apărării naţionale, coordona şi activitatea Direcției economice a Ministerului Apărării Naționale şi avea acces la conturile acesteia ca şi la toate afacerile cu armament ale statutului român.
Şi pe când chiar marele guru Gelu Voican Voiculescu a afirmat că nu au existat conturi secrete ale Ceauşeştilor, nimeni nu spune ce s-a întâmplat cu conturile firmelor de comerţ exterior speciale, cele care derulau comerţul cu armament.

Nu mai pomenesc de serviciile speciale de efectuate în contul soţilor Ceauşescu, la Timişoara. De fapt, nu ştiu dacă nu cumva a făcut unele oficii şi pastorului Tokeş, cunoscut de la acea vreme ca agent al Budapestei, lucru confirmat în faţa unei comisii a Senatului de Generalul Nicolicioiu fostul şef al UM 0110.Spun asta, pentru că acelaşi Nicolicioiu susţine că Stănculescu s-a întâlnit în septembrie 1989 cu ataşatul militar Ungar de la Ambasada Ungariei la Bucureşti pe care îl simpatiza, după cum singur recunoaşte: “Aradi vorbea româneşte perfect, am discutat cu el de câteva ori, mi-a povestit cum a trăit în România şi cum a ajuns apoi în Ungaria. L-am simpatizat. Mi-am dat seama că vrea să afle mai mult despre noi, ştiam că are nevoie să obţină anumite informaţii, i-am dat exact ce ştiam că avea nevoie să obţină, nu i-am dat nimic în plus, care să penetreze în interior. Aveam destule variante pentru străini, să le dau ce voiam eu, nu ce voiau ei“

Nici nu mai ştii ce să mai crezi. Pe cine a servit cu adevărat Atanasie Stănculescu ?
Pe Ceauşescu, pe Iliescu, pe ruşi, pe maghiari, Armata română? Dar mai ales, pe cine il va ”servi” Stănculescu acuma ? De câteva zile şi-a făcut apariţia pe posturiile TV. Două emisiuni, două declaraţii total opuse. La penultima, pe Realitatea Tv acuma o săptămână parcă, , a fost întrebat de moderatoare când va face publice cele 10 casete cu secrete pe care le ţine într-un cont secret. Atunci a răspuns că nici nu mai ştie pe unde sunt, nu neapărat prin Elveţia, efectiv nu îşi mai aminteşte unde sunt pentru că le-a schimbat ascunzătoarea de mai multe ori. Asta, deşi în Mai 2009, afirma că acestea au fost distruse, de către soţie, la rugămintea sa, pentru a nu face rău României.

Marţi 11 Octombrie însă la o emisiune a tabacherei Cristoiu, întrebat despre aceleaşi casete, sau înregistrări, domnul Stănculescu pur şi simplu neagă că ar exista sau ar fi existat vreodată aşa ceva.
Nu poţi să nu te întrebi, nu dacă există sau nu în primul rând, ci de ce au fost pomenite şi acuma nu mai sunt. Nu poţi să nu te întrebi de ce au tot fost menţionate atâţia ani ca un” semn de carte” pentru cei ce îl tot băgau şi scoteau din puşcărie, şi de ce acum, când a primit 15 ani, pur şi simplu renunţă să mai facă trimitere la ele.
Ar fi două variante :
1. Nu au existat niciodată;
2. Nu mai are rost să arate pisica acuma, zarurile au fost aruncate, 15 ani de puşcărie înseamnă pentru un om de 85 de ani că va elibera celula pe cale naturală, ca să folosim o expresie dragă domnului Boc.
În aceste condiţii, arătatul pisicii nu mai este de efect, dacă acele înregistrări există, trebuie făcut ceva cu ele şi e bine să liniştească pe cei ce îi urmăresc mişcările, ca să poată face ceea ce şi-a propus. Iar dacă nu au existat şi a fost o cacealma, asta e;

Părerea mea este că nu a fost o cacealma, Stănculescu a fost în miezul problemelor şi aşa cum a fost inspirat să îşi pună piciorul în gips pentru a scăpa de ceea ce nu îi convenea din ordinele Ceauşeştilor, sau ale altora,pentru că pe atunci juca la mai multe capete, sunt convins că a fost destul de isteţ să îşi acopere şi să se acopere cu documente, înregistrări, poate chiar fotografii, filmări în toate ordinele executate din 89 şi până în prezent. Avea şi mintea şi mai ales şi mijloacele tehnice la dispoziţie.
Ce va face cu ele şi când, asta o ştie doar el.

Am auzit tot la acea emisiune că a făcut apel la preşedintele ţării pentru a fi graţiat, având în vedere vârsta înaintată. Mi s-ar părea un gest “nobil “ să i se aprobe cererea, mai ales dacă a fost întocmită cu argumente solide.
PS. Doamne, ce bine ar mai fi prins acele casete( dacă ar fi existat) acum la alegeri. Bine că totul a fost doar o perdea de fum.