1 Ianuarie 2012-Breaking News

        Întâi ianuarie, 2012, dimineaţa, după revelion. Fac ochi pe undeva pe la 9 şi ca tot boierul care se respectă, dau drumul la televizor cu gând să văd ce a mai făcut mujicul de revelion şi dând să mă ridic din pat, mă simt ţintuit de saltea. De pe ecranul televizorului,  sar pe mine scumpirile pe anul 2012. Nici nu am deschis bine ochii anul acesta şi au venit bucuriile:

-          Energia electrică creşte cu 2,5%

-          Majorarea taxelor locale cu 50% la cererea primăriilor

-          Pâinea se scumpeşte cu 12-20%

-          Carburantul creşte cu 20%

-          Impozitul pe clădiri se majorează pentru cei cărora le-a căzut pe cap şi casa bătrânească a părinţilor. Să te ţii de acum procese de … succesiune.

Şi uite aşa, volens nolens  mai stau în pat să îmi revin. Vrând să scap de impozite şi taxe, caut alt program. Butonez şi  dau ceasul înapoi cu 200 de ani şi nimeresc peste Iancu Jianu Zapciul. Ptiu drace! Alte  taxe. Mergând pe principiul caprei mă opresc la film, ca să nu văd cum mi se ia mie birul şi să mă bucur că nici alţii nu o duceau mai bine acum 200 de ani. Abia acum înţeleg cu adevărat sensul verbului a birui. Urmăresc filmul în speranţa că voi rămâne ancorat undeva în trecut, dar cu cât urmăresc mai mult  filmul, cu atât realizez că nu este film, ci realitate.

Tudor Vladimirescu discută cu  boier Sămâncaş despre soarta ţării şi nevoiile ei :

-          Un semn să fac şi sare toată Oltenia- spune Tudor.

-          Gloată Tudore, gloată-îi zice boierul  

-          Gloata asta e ţara boierule!

-          Apropie-ţi tagma boierească Tudore îi spune boierul.

-          Boierii…nişte târâtoare gata să pupe vârful papucului oricărui străin , pentru te miri ce hatâr.

Ascultam replicile şi încercam să butonez telecomanda, crezând că din greşeală am trecut iar pe ştiri 2012. Dar  nu greşisem, vizionam încă filmul. Revin la film. Acum vorbea Tudor cu Iancu Jianu, Zapciul. Iancu îl întreba ce mai e prin lume :

-          Acu, fiindcă veni vorba, ce mai e pe acolo ?

-          Lumea se mişcă şi capetele încoronate şi-au dat mâna să-i puie zăbală .Să ştii şi tu, nici o pravilă nu poate să oprească pe om să oprească răul cu rău. Şi când s-or porni mulţimile, praful şi pulberea o să se aleagă.

Urmăream filmul şi mă ciupeam  să fiu sigur că ceea ce aud se întâmpla acum 200 de ani şi nu urmăresc Breaking News. Ca să fiu sigur că nu greşesc, am aruncat telecomanda de lângă mine. Cum nu băusem nimic la revelion, era clar că nu sunt beat.

-          Frumoase vorbe, neică Tudore, dar până una alta tot ăl mai mare e mai tare –zice Iancu Jianu. O fi ştiind el ceva îmi zic în gând că uite aşa a rămas de atunci şi trecură cam 200 de ani. Da nici Tudor nu se lăsă. Aici îmi plăcu de el :

-          Vezi, acesta e cusurul nostru Iancule! Norodul nu îşi dă seama cât e de tare.

-          Mai bine că nu-şi dă seama, că abia se poate ţine buna rânduială!

-          Care rânduială? A boierilor vânduţi şi a unui vodă venetic ?  - îl contrează Tudor.

-          Nu or fi toţi boierii de vânzare-se apără Iancu deşi nici Tudor nu era opincă, era ditamai Slugerul.

-          Totu-i de vânzare în biata Ţară Românească ! Nu vezi, tot ciocoiaşul care încropeşte câteva pungi cu aur, dă fuga la vodă şi îi pupă mâna să-l boierească, să îi dea cine ştie ce dregătorie?

Ptiu, îmi zic, uite domnule cine a vândut Roşia Montana, şi noi dăm vina pe oameni nevinovaţi. Dar am stat şi m-am tot mirat aşa ca omu prost, de unde a ştiut Tudor acum 200 de ani ce fac boierii noştri acum şi cum fug ei să pupe mâna lui vodă. Eu cred în maşina timpului. Gata, Tudor m-a convins.

-          Eu nu sunt sluga lui Vodă, -zice Jianu- sunt slujbaş al domniei!

-          Da tot din HAZNAUA LUI VODĂ ÎTI DOBÂNDEŞTI SIMBRIA –zice Tudor.

-          Mi-o dobândesc cinstit.

-          Cinstit, făcându-te părtaş la nelegiurile stăpânirii ?

-          Ce fac cei mari, nu e treaba mea . Eu grijesc ca nimeni să nu încalce legea.

-          De n-ar fi mişelnică, şi strâmbă Iancule - îi spune Tudor. DE AIA AM AJUNS UNDE AM AJUNS: SUPUNEREA ASTA ORBEASCĂ FAŢĂ DE LEGI NEDREPTE ŞI STĂPÂNI ADUŞI DE VÂNT NE-A PUS PE GRUMAZ RUŞINEA JUGULUI. Şi tu îmi ţii logos, că trebuie păzită o lege care e făcută să pună juvăţul în gâtul săracului şi să spulbere până şi cenuşa din vatra văduvei.

Aici se încheie discuţia celor doi. Amândoi boiernaşi cinstiţi fiecare în felul lui, dar unul la guvernare şi celălalt în opoziţie. Încercam să le găsesc corespondentul în ziua de azi, dar nu am găsit. Doar situaţiile sunt identice, oamenii au dispărut. Cum se poate oare să se perpetueze numai obiceiurile, dacă oamenii nu se regăsesc peste secole ? Acum înţeleg de ce avem doar corupţie la nivel înalt, dar nu se găsesc corupţii. Obiceiurile s-au transmis prin film. Cum să nu crezi în puterea educativă a filmelor istorice ? Merg mai  departe pe firul acţiunii, să văd până unde a putut merge simetria. Un amărât de haiduc, Mereanu, fură birul destinat lui vodă(Acţiunea Vămile, varianta 1812). Mascatul Iancu îl prinde, dar procletul nu vrea să spună ce a făcut cu aurul, nici după ce DNA-ul îi pune pe masă dosarul. Îl ameninţă ei cu ceva ani cu suspendare, cu un cont în Aleutine şi până la urmă cu o vacanţă în Elizee, dar Mereanu nu toarnă nimic. Cred ca era străbunicul lui Voicu. Nici picat cu ceara nu a spus nimic. Atunci ispravnicul Calafeteanu, viitorul socru al Jianului spune că ţara şi vodă sunt în criză şi cere ce citeam eu la prima oră la tv, adică să pună noi taxe, că altfel se supără FMI că nu le dăm împrumutul înapoi şi vodă că trebuie să îi facă zestre lui Ralu. Aici  Jianu îmi plăcu. Încercă, aşa mai ca Oprea, să se opună, cum că nu renunţă la M-50, că se răscoală oamenii din subordine, fineţuri, fente din gleznă, aşa ca să nu zică lumea peste veacuri, că nu a încercat să ia apărarea săracului şi să îi lase pensia întreagă. Cred ca nea Oprică e rudă ceva cu Iancu, că are şcoala lui. Îi cere ispravnicului să respecte legea, dar Boc i-o taie  :

-          În  isprăvnicatul meu, eu sunt legea!

-          Dar am mai strâns odată birul –încearcă timid Iancu.

-          Îl mai strângem odată!De unde vrei să îi trimit lui vodă aurul ?

-          Ne ridicăm oamenii în cap.

-          DIMPOTRIVĂ, -zice ispravnicul – CU CÂT ÎI PUI MAI MULT ŢĂRANULUI ÎN SPINARE, CU ATÂT ÎL ŢII MAI BINE ÎN FRÂU.

Aici iar a trebuit să accept că obiceiurile se păstrează şi la boieri şi la gugustruţi.  

Am urmărit filmul până la sfârşit. De acum nu mai urmăresc ştirile. Ce Antena 3, ce Realitatea, ce PRO tv, ce posturi naţionale. Filme tată. Filme istorice. Le vezi şi eşti la zi cu ultimele noutăţi. E adevărat că nu am văzut în film nimic despre Mondialu, despre fii primarului din Deta, despre Clanul de la Giurgiu, dar .. mai sunt atâtea filme istorice de văzut, încât nici nu îmi fac probleme. Am înţeles că anul ăsta o să programeze şi O scrisoare pierdută.  Abia aştept să văd cine o să joace rolul Zoiţicăi, despre care un elev la un bacalaureat  spunea că „este soţia unui grup de politicieni”.

Acum nu pot să nu mă întreb, pentru cine a fost programat acest film azi. Pentru  gugustruţi,  sau pentru boieri ?  Sau a fost o simplă coincidenţă? Dar nu am văzut scris ca la americani că  “orice asemănare cu personaje sau fapte reale este pur întâmplătoare” aşa că … sunt cam nedumerit. Pentru cine fu dat filmu?