Cum au forţat sindicaliştii militari intrarea la TVR

Pe 24 Ianuarie, sindicaliştii militari au demonstrat în faţa palatului Victoria. Ca participant  la acest miting, pot face afirmaţii în cunoştinţă de cauză. Deja au început comentariile, contrazicerile , atât în ceea ce priveşte numărul participanţilor cât şi mesajele dar şi implicaţiile. Aş vrea să pot fi imparţial în cele ce expun.

1.       Ca număr de participanţi aproximez cifra de 7-8 mii de oameni. Nu am experienţa altor demonstraţii identice ca număr,  am comparat cu demonstraţia de la Craiova, cu ce a PNL unde se spune ca au fost 10000, cu ceea ce spun şi cei care au mai fost şi la altă manifestaţie unde s-a aproximat că ar fi fost 10000. Bineînţeles  puterea a spus 3-4 mii, conducerea SCMD va avansa probabil dublul  numărului. Cui folosesc minciunile nu ştiu. Oricum domnul Dogaru se lăuda înainte de miting, că va aduce 100000 de oameni în stradă. Recomand cu căldură să se dea jos de pe tribună şi să stea cu picioarele pe pământ. Ca apartenenţă, mai mult de jumătate din participanţi au fost civili, dar au fost şi militari rezervişti care nu purtau însemnele sindicatului deci nu pot afirma cu certitudine câţi au fost militari şi câţi civili. Mă întreb doar de ce nu au participat toţi cu însemnele sindicatului, pentru că veste au fost, cei din conducere împărţeau cu dărnicie veste filialelor. Nu fac speculaţii, principalul e că au venit. Nu ştiu câţi au fost din provincie şi câţi din Bucureşti, cei din echipa de organizare ar putea da cifre concrete. Felicitări celor din departamentul organizare.

2.       Ca manifestare, mitingul nu a avut cu ce să impresioneze din păcate. Pot spune că a fost cel mai nereuşit ca mesaje. Mesajele celor ce au luat cuvântul, în proporţie de 80 % au mers pe „Jos cutare , huo, moarte .. etc. „. Să fiu iertat, militarii pot mai mult de atât, aşa ceva pot să strige şi galeriile lui Dinamo sau Steaua, sau orice suporter. Mă mir că nu s-au mâncat seminţe la tribună. A lipsit mesajul care trebuia transmis, în afară de ceea ce fusese scris în apelul apărut pe blog şi transmis televiziunii române sau conducerii ţării. Aproape toţi vorbitorii, în lipsă de inspiraţie sau de viziune, s-au remarcat prin îndemnuri de stadion.

"Revolutionarul" la  universitate

3.       La scara ce ducea la tribună era o coadă ca la butelii pe vremea lui Ceaşcă. Toţi frustraţii şi cioflingarii încercau să se erijeze în reprezentanţi ai nu ştiu cărei societăţi mai mult sau mai puţin civile, sau  ai unora din cele 130 de sindicate sau organizaţii raportate de domnul Dogaru ca membre ale Societăţii civice. Numai în pielea colonelului Tudor Marian să nu fi fost, cel care încerca să facă o triere justă a celor ce încercau să profite de câteva minute de publicitate.  L-am reperat  la coadă şi pe domnul care în noaptea anunţării înfiinţării partidului poporului a luat cuvântul la OTV cu memorabilul discurs prin care cerea celor din morminte să pună osul la treabă pentru a pune ţara la pământ. Cu o zi înainte l-am văzut la universitate, în grupul de “mingicari” care nu erau la un loc cu protestatarii,  ci peste drum, în faţa arhitecturii. Am stat un timp printre cei de acolo şi am văzut şi auzit cum se organizau. Acolo stau revoluţionarii de conjunctură, sau cei .. în simbrie.

"Revoluţionarul" la Palatul Victoria

4.       Domnul Dogaru a făcut o afirmaţie care s-ar putea să îl coste atât pe domnia sa,  cât şi mai ales pe locotenentul Alexandru Gheorghe. A afirmat de la tribună că acesta este purtătorul de cuvânt al unor organizaţii de ofiţeri. Când am auzit aceste aberaţii m-am întrebat dacă domnul Dogaru realizează ce spune şi mă rugam lui Dumnezeu să nu se sesizeze gogomănia pe care a spus-o în încercrea de a brava şi de a arăta lumii, ca de obicei,  cine este domnia sa şi cum ştie tot şi coordonează tot. Nu m-am întrebat dacă ştie care este deosebirea dintre părăsirea garnizoanei fără aprobare - să zicem -  şi apartenenţa la o organizaţie care nu există, dânsul nu ştie nici ce conţine statutul sindicatului pe care l-a înfiinţat, dar să faci afirmaţii de genul ăsta în public este o gafă mai mare decât ghicitoarea lui Băsescu   şi cred că demisia ar fi potrivită pentru un şef de sindicat iresponsabil. Bineînţeles că presa a sesizat afirmaţia domnului Dogaru şi locotenentul a fost întrebat despre ceea ce a spus domnul Dogaru. Bineînţeles că Locotenentul a negat apartenenţa la orice  grup şi a avut delicateţea să nu spună că domnul Dogaru fabulează.  

5.       După demostraţie  s-a plecat în marş spre televiziune. Şi pentru că nu avuseseră loc incidente iar televiziunile nu aveau nimic extraordinar de prezentat, s-au gândit cei de la TVR preluaţi de alte televiziuni avide de senzaţional, să fabrice violenţe. Uite aşa s-a lansat zvonul că sindicaliştii forţează intrarea în televiziune şi mai aveam puţin şi erau chemate tancurile. Mi-am adus aminte de apelurile disperate din 89:
 “să vină populaţia, armata, să apere televiziunea, suntem atacaţi !”Atât a mai lipsit, în rest scenariul era gata. Bineînţeles, ca în orice manipulare, în timp ce se raportau aceste incidente, televiziunea prezenta alte imagini, nicidecum cum este forţată intrarea în televiziune şi cum “criminalii” încercau să ocupe televiziunea doamnei Culcer . Ce m-a mirat  a fost că toate celelalte televiziuni au preluat ştirea, deşi aveau propriile camere  care filmau,dar nu au prezentat imagini de la “incident.”

6.        Ce s-a întâmplat de fapt ? După intrarea unei delegaţii formate de 4 oameni care doreau să ducă un mesaj şi să discute  cu conducerea televiziunii, un grup  de “revoluţionari” a încercat să intre după acea delegaţie. Nu pot spune dacă erau oamenii domnului Maior sau nu, dar pretindeau că sunt revoluţionari. Jandarmii nu le-au permis accesul iar aceştia vociferau. În acel moment, preşedintele filialei Craiova, Col(r) Naon Mişu a luat porta - vocea şi a făcut apel la calmarea spiritelor,  cerând  colegilor să păstreze ordinea  şi somându-i pe cei din primele rânduri să facă 3 paşi înapoi. Toată lumea s-a conformat chiar şi acei revoluţionari care au încercat să rămână pe loc. Asta a fost marea ofensivă asupra televiziunii române. După un timp, a apărut un individ îmbrăcat civil care încerca să intre în televiziune, ceva gen Gogu de la Jandarmerie. Domnul Naon l-a întrebat cine este şi ce doreşte şi acesta a afirmat că este .. Generalul M de la jandarmerie şi că răspunde de jandarmii din televiziune. Domnul Naon Mişu l-a întrebat de ce nu poartă uniforma şi încearcă să intre civil, dacă nu cumva îi e ruşine să o poarte, la care domnul General a răspuns cum a răspuns şi purtătorul de cuvânt al jandarmeriei cu privire la prezenţa domnului Gogu la sediul PDL. În fine, a intrat în dispozitiv şi cu asta totul a fost .. clar. Televiziunea  fusese salvată. Când s-a zvonit că delegaţia iese de la convorbiri, Dl. Naon a sugerat jandarmilor să lase presa să intre pentru a lua interviu într-un spaţiu mai rarefiat şi mai propice acestei activităţi. Jandarmii au cerut acordul şefului şi acesta a acceptat propunerea. Aşa s-a făcut că cei învinuiţi că vor să forţeze intrarea în televiziune de fapt au făcut tot ce le-a stat în puţinţă să păstreze ordinea acolo în ciuda încercărilor unor  infiltraţi de a crea situaţii de conflict.

7.       Ceea ce mă miră (recunosc, nu prea tare) este de ce nici o televiziune nu a prezentat imaginile de la aşa zisul conflict şi de ce nu au prezentat situaţia aşa cum a fost, pentru că se aflau acolo şi au filmat tot. Am spus că nu mă mir prea tare, pentru că am spus mai de mult, televiziunile  fac TOATE jocul cuiva. Unele al lui Băsescu, altele al lui Vântul sau Elan, sau Voiculescu sau Guşă. Nici una nu e independentă. Toate depind  de cineva iar ştirile sunt prezentate în funcţie de interesele  patronilor. Apoi, aşa cum le ştim, le-ar fi prins şi lor bine, ceva ciomăgeală între Jandarmi şi sindicaliştii militari şi mamă doamne ce subiect de presă ar fi avut. Trei  zile ar fi discutat moderatorii despre asta. Ce făcuşi Mişule, le stricaşi  bunătate de subiect !Ooooooooooooooooof! Nu te-ai orientat de loc.

Cam  acesta a fost mitingul. Nu a fost ceva extraordinar, dar nici nimic, pentru că a fost menţionat de domnul Preşedinte  şi asta înseamnă că a luat un pic frica , nu a sindicaliştilor militari neapărat ci a adunării oamenilor în număr mai mare de 100. Dacă nu ar fi fost mitingul PNL şi al SCMD, i-ar fi fost uşor să apară pe post şi să spună că nişte viermi au ieşit pe arătură  şi nici Baconschi nu ar fi fost sacrificat. Dar aşa  a trebuit să îşi pună ceva cenuşă în cap şi  ştiu şi eu ce nasol e când nu ai acoperiş pe casă şi bate vântul. Acum are cel mai hulit dintre pământeni un motiv în plus  să urască armata asta de ofiţeri de paie care mergeau la cules de porumb în timp ce domnia sa cumpăra sticle de whisky de prin Anvers şi le trimitea în ţară învelite în note informative ca să nu le verifice  cei de la vamă.