duminică, 4 septembrie 2011

CINE EȘTI DUMNEATA SĂ MĂ ÎNTREBI ?

Băsescu intre neica - nimeni și regalitate.
                     Am văzut la tv o încercare de baie de mulțime a lui Popey, așa cum îi spunea un coleg de partid. Nu rețin pe ce post , nu știu unde era filmat, probabil undeva prin Canada, sau mă rog, pe lângă canadieni. De regulă nu îi urmăresc discursurile pentru că nu am bani să îmi iau alt televizor, mai ales că nevastă-mea ar vrea acum o plasmă. Dar așa între două posturi timp de câteva zeci de secunde am rămas pe acele imagini. Ceea ce am văzut mi-a întors stomacul pe dos. Domnul președinte al României, îmbrăcat ”poporal ” sau popular, sau de sezon, sau în fine așa, ca să se creadă mai aproape de oameni intrase prin mulțime crezând că va declanșa explozii de simpatie și manifestări de iubire nemăsurată. Cât de aproape se poate simți înconjurat de gorilele din SPP nu știu, dar el e convins că e iubit și că cei care întind mana spre el îl adoră, că cei care ii spun ”domnul președinte” sunt oameni din popor și îl respectă. Săracul de el, este mințit ca și prietenul dictator din anii de tot mai deasă evocare, nu știe că unii membri de partid cu grija selecționați primesc sarcină de partid să meargă, să îi strângă mâna și să îl felicite, ca și tovarășa de la Iași care de 4 ani tot dansa lângă el în toate horele, ca să se simtă și el iubit de popol.
Cine spune că Ceaușescu a fost dictator, e naiv, nu cunoaște noțiunea. Păi dacă Ceaușescu a fost dictator, Băsescu ce mai e ? Satrap e puțin spus. Tiran este alint. Au fost în istorie tirani luminați, au fost și satrapi care și-au condus țările spre prosperitate. Orice cuvânt ai folosi legat de Băsescu, este prea mic, pălește, este incomplet, orice apropiere a lui Băsescu de o altă persoană sau noțiune, îi schimbă caracteristicile, îi aduce grave prejudicii (noțiunii, nu lui Băsescu). Asta este concluzia la care am ajuns privindu-l ieri pe acest autointitulat ”președinte ju(de)cător ” care este convins că deține adevărul absolut, că numai ce spune și știe el și cine spune altceva e bun de trimis în pușcărie. Pentru că așa vrea el. L-am auzit pe marele judecător discutând cu un cetățean, probabil plătit și adus acolo de moguli, de USD, de dușmanii poporului, sau mai știu eu cine, care îi reproșa că a dus țara în prăpastie. Ce credeți că i-a răspuns președintele României ? ”Dar cine ești dumneata să mă judeci pe mine” ? Sublimă întrebare. Cine se cred românii ăștia să îi ceară socoteală președintelui lor ? Dar ce ei l-au ales ? Băgați-vă mințile în cap românilor, dacă aveți cumva impresia că voi l-ați făcut președinte , vă înșelați. S-a făcut președinte singur. Cu numărări a la Roberta, cu buletine de vot introduse în urnă pe sub mână, cu liste completate prin cartiere colorate după ora stingerii, cu autobuze cu oameni aduși la completare, cu ambasade fidele, cu membri ai comisiilor de numărare a voturilor cumpărați, cu plase cu ulei și zahăr, si câte și mai câte. Așa că luați pe loc repaus și nu va mai tot izmeniși atâta, că tovarășul Băsescu nu vă datorează nimic și nu aveți nici un drept să îl întrebați ce a făcut. În ultimă instanță, chiar dacă ar fi să vă datoreze un răspuns ce ii puteți reproșa ? S-a ținut de cuvânt cu tot ce a promis în campanie . A spus el ”să trăiți bine ” ? A spus ! Cui ? Nu a spus să trăiți bine românilor, sau amărăștenilor, sau gugustruților. Nu ! A spus doar ”să trăiți bine” și cei la care s-a gândit și s-a uitat trăiesc foarte bine. Vi s-a părut cumva că s-a referit sau uitat la noi , pălmașii ? Greșeală de percepție. La noi s-a uitat și referit când a spus ”i-am ciuruit”. Și nu puteți să spuneți că nu s-a ținut de cuvânt.
Și mi-a mai provocat greață domnul preș(e) minte și când încercând să îl ridiculizeze, îl întreba pe cetățean cine e și ce a fost sau pe unde s-a ”împlimbat” el. Ce mentalitate de bădăran infantil. De parcă asta ar conta, sau asta ar fi fost important, cine s-a plimbat mai mult sau ce bani a avut înainte și după revoluție. Și ca să își demonstreze superioritatea, într-un monolog cu care ne-a obișnuit monolog al dictatorului indiferent la tot ce se întâmplă pe lângă el, se apucă să spună că el, domnul preș( am să folosesc prescurtarea de acum înainte, așa cum se spune și tov în loc de tovarășe, sau dr. în loc de doctor, din cauză de lipsă de spațiu de caractere, pentru că îmi este impus de editori un anumit număr de caractere și vreau să economisesc în felul acesta spațiul și să scriu mai mult)deci domnul preș. îi dă cu tifla celui cu care se făcea că vorbește, spunându-i că domnia sa a avut bani mulți și înainte de 89, ( făcuți din bișnița de rigoare, ca mare căpitan de vas, deci la nivel macro, că doar nu era un pârlit de mus frecător de podele nu ?) și că s-a plimbat prin lume, și înainte de a se isprăvnici și cocoța pe scaunul de preș. Și ca să nu fie dubiu, să nu creadă cineva că s-a plimbat ca informator al securității, cum spun documentele pe care le crede ascunse și dispărute definitiv, și despre care vorbeau cândva dușmanii de clasă, tov. preș. menționează că s-a plimbat cu brevetul de chilot, cum ar spune un moldovean. Și crezând că așa l-a încuiat pe bietul om, tov. preș. se uita zâmbind sau de fapt rânjind, pentru că acela nu era zâmbet, la una din camere, nu știu la care.
Este incalificabil ca un om în poziția pe care o deține să se exprime în acest fel, să răspundă astfel cetățenilor care își manifestă dreptul constituțional de a se adresa civilizat chiar dacă neplăcut celui ce le conduce țara. În loc să răspundă cetățeanului de ce a ajuns această țară acolo unde a ajuns, tov. Băsescu îl întreabă cu ce drept îl ia pe el la întrebări. Dacă nu erau SPP-iștii prin zonă, cred că îl și bătea pe bietul om și în mod cert îl lua prin surprindere, ca și pe bietul copil pe care nu l-a lovit cu pumnul. Din câte am apucat să văd in scurta perioadă cât am putut suporta să îi accept imaginea pe retină, erau mai mulți oameni care îl interpelau și bănuiesc că răspunsul a fost dat tuturor celor care i se adresau și tuturor românilor care vor să îl întrebe ceva. Deci răspunsul este pentru toți ” dar cine ești tu să mă întrebi ?” Și așa tov. Băsescu a decretat că în țara asta, dacă nu ești cineva, dacă nu ai bani și nu te-ai plimbat ca el, nu ai dreptul să vorbești.
PS Recent emisiunile de știri ne-au adus în fața ochilor tabăra de vară-toamnă a PDL. Trecând peste mesajele care mai de care le-au vărsat acolo unii și alții care mai de care mai ghiocel față de preș. pe mine mă uimește faptul că există tineri care se pot lăsa aburiți, îmbrobodiți și penetrați de cuvintele unor propagandiști care nu dau doi bani pe cei care se lasă prostiți de vorbe goale. Cum poți să crezi în cineva care plânge și râde la comandă nu reușesc să înțeleg. Cine sunt acei copii ? Părinții lor știu ce fac ei? Știu că merg la întâlnire cu infractori de drept comun și se lasă atrași în activități anticonstituționale? Știu ei oare că copii lor aplaudă pe cel ce s-a dovedit a fi cel mai neconstituțional prim ministru, cu senatoarea care nu știe să numere și cu preșul care bate copii ? Ce fac părinții ăștia? Uite așa ne trezim că copii noștri devin mafioți și forțează lumea să plătească taxe de șmecher, sau voteze cu mai știu eu cine. Cine sunt acești copii ? Să fie copii celor întrebați ”cine ești tu”, sau sunt cumva copii celor ce luau cuvântul și ai primarilor din Deta? Regret că televiziunile nu au prezentat imagini și din sală, să vedem și noi cine sunt entuziaștii susținători ai preșului, viitorii conducători ai României căci nu e așa, copii șefilor noștri sunt viitorii șefi ai copiilor noștri și merită cunoscuți.
PS2 Am auzit ca prințul Dudă a răspuns în sfârșit atacului Băsescian asupra lui Mihai, fostul rege al României. Răspunsul său m-a convins că Duda este un cuvânt românesc și la fel și posesorul, pentru că și răspunsul sau este 100% românesc. În loc să contrazică afirmația lui Băsescu cu argumente sau dovezi irefutabile, domnul Duda face caracterizarea lui Băsescu. De parcă asta era in discuție. Este adevărat tot ce a spus despre Băsescu,dar altul era subiectul și răspunsul nu este al unui prinț al României ci al unui prinț al dudelor. Se pare ca totuși până la urmă amândoi au dreptate.
Și în final, să vedem ce spune un personaj deja celebru și fin cunoscător al politicii românești, despre acest conflict.