Afgan I Stan

Pe vremuri, pe când în Afganistan Rambo câștiga la trap concursurile tradiționale din taberele talibanilor iar rușii erau oaia neagră  a cărei blană o căuta Rambo, se spunea că rușii au făcut și ei un film in genul Stan și Bran. Filmul se numea Afgan i Stan. Mai nou, datorită succesului de casă, americanii au cumpărat drepturile de autor și acuma prezintă noi seriale demne de predecesorii arhicunoscuți. Ce se întâmplă acuma prin zonă ar fi comic dacă nu ar fi tragic.  Este comic pentru spectatori dar tragic pentru cei implicați.Mie ca român , nu imi vine să râd pentru că prieteni și foști colegi de ai mei sunt figuranți în filmul acesta.

Sute de civili nevinovați au fost omorâți în Afganistan de trupele NATO  în  raidurile aeriene dar si atacurile de la sol ale trupelor americane. Numai in ultimele zile, au fost uciși ”din greșeală” peste 30 de civili, din care 22 de civili si polițiști în provincia Nurisan și 14, din care 12 copii, în districtul Nawzad. Dacă la aceștia adăugăm soldații NATO uciși, comparând cu pierderile din rândurile forțelor oponente, rezultă că pierderile sunt mai mari în partea forțelor de coaliție. Și atunci se pune întrebarea cui folosește acest război. Președintele afgan  Hamid Karzai, ca și marea majoritate a populației s-a cam săturat de binefacerile trupelor NATO care ”lupta împotriva terorismului” și începe să ia atitudine din ce în ce mai fermă împotriva unor acțiuni arbitrare, care nu au nici o legătură cu misiunea trupelor NATO în Afganistan. Dacă președintele afgan, așezat acolo de pretinii americani, deci un pro american, ajunge sa spună verde în față că ”daca vor continua în acest mod trupele NATO vor fi percepute ca trupe de ocupație si tratate ca atare, înseamnă ca situația este nu gravă ci tragică. Așa se explică și înmulțirea atacurilor la adresa forțelor NATO inclusiv din rândul militarilor români. Să nu uităm că datorăm prezenta trupelor noastre în Afganistan, unui astfel de atac, prin August 2002, când colegii americani au binevoit sa bombardeze tabăra unui batalion canadian tot din greșeală omorând-și colegii de coaliție. Această lovitură de o precizie chirurgicală cum le place colegilor americani să spună, a dus la retragerea trupelor canadiene din Afganistan și singura țară dispusă sa verifice precizia rachetelor americane a fost România. Ei bine, astfel de scăpări au mai avut loc, cei care au fost în teatru o știu, dar fără victime din fericire.

Nu știu când se va sătura președintele României de pupat funduri de cowboy, dar Hamid Karzai s-a cam plictisit. Iată ce spune acesta: “NATO and American forces have been warned repeatedly that their arbitrary and improper operations are the causes of killing of innocent people.” http://www.nytimes.com/2011/05/30/world/asia/30afghanistan.html?_r=1&partner=rss&emc=rss

 ”President Hamid Karzai ordered the Defense Ministry to prevent foreign troops from uncoordinated and arbitrary operations and bring night raids under its control," a government statement said. http://www.presstv.ir/detail/182287.html.

Pe românește, sătul de ”greșelile regretabile” ale celei mai dotate armate a tuturor timpurilor, președintele afgan cere primitivei armate afgane să preia controlul operațiunilor de noapte ale colegilor, pentru a evita transformarea războiului împotriva terorismului într-un război de eliberare de sub ocupația ”prietenilor”. Modelul este vechi, noi îl cunoaștem și in ciuda părerii generale, se pare că și americanii mai învață câte ceva de la ruși.  

Americanii au mai omorât 20 de ofițeri afgani in provincia Nurisan într-o acțiune de toată frumusețea. O forță combinată americano-afgană intervine pentru a goni niște insurgenți dintr-o localitate. Sute de insurgenți sunt puși pe fugă, 10 dintre ei sunt uciși (așa spun americanii) dar sunt uciși ”din greșeală” și 20 de soldați afgani care se întorceau la bază. Americanii se disculpă spunând ca au fost confundați cu insurgenții pentru ca erau îmbrăcați civil. Să nu iți vină să râzi cu tot tragicul situației ? Eu cred ca au fost omorâți pentru ca ei de fapt erau singurii care nu alergau și erau ținte mai ușoare decât insurgenții care fugeau iar americanii nu se puteau întoarce la bază daca nu raportau misiune îndeplinită și cel puțin câteva zeci de inamici doborâți, ca in filmele cu Rambo. Așa că stimați militari care acționați alături de unchiul Sam prin teatrele de operații, nu uitați câteva  lucruri:

1.      să fugiți cât puteți de repede de ei, că se plictisesc încercând să vă nimerească și vor trage în ce e mai aproape și mai la îndemână;

2.       să purtați uniforme americane, ca să fiți siguri că nu trag in voi.  Orice altă ținută este considerată ostilă;

3. să aveți armament la voi. Americanii nu trag în oameni înarmați decât dacă primesc ordin expres. . Am văzut eu și  în filmele americane cu Bruce Willis  și alte filme, că așteptau până în ultima secundă să primească ordin să deschidă focul asupra țintelor considerate inamice sau teroristilor. În rest, foc de voie.

4. Să nu ridicați mâinile și să nu strigati către ei ”pliznău!”. Asta este considerată o mare ofensă la adresa poporului american si pedepsită pe loc, fără judecată;

Acum, situația mai are și alt aspect, cel politico-strategic. Populația s-a cam săturat de prezența străină pe acele meleaguri, de copii nevinovați uciși de ”friendly fire”.Intervenția americană în zonă nu numai că nu este dorită, dar este chiar blamată de majoritatea populației iar președintele și guvernul afgan trebuie să țină cont de asta.

Într-un interviu acordat de către Michael Maloof, un fost ofițer al Pentagonului, acesta sublinia  printre altele, două aspecte: http://www.presstv.ir/detail/182280.html

1.      Președintele afgan își pierde popularitatea datorită apropierii de guvernul american și a înmulțirii pierderilor în rândul civililor;

2.      Majoritatea afganilor îi sprijină pe talibani și atunci se pune problema ce mai caută americanii prin zonă. Domnul Maloof recunoscând acest aspect, propunea reevaluarea scopului strategic al misiunii și transformarea acestuia din lupta împotriva talibanilor, in lupta împotriva Al Qaeda. Maloof admite că Al Qaeda și talibanii sunt două concepte diferite, chiar dacă unii talibani sunt simpatizanți Al Qaeda.

Cu alte cuvinte, deși misiunea în sine face mai multe victime inocente decât în rândul talibanilor, este din ce in ce mai puțin dorită și nu își mai are rostul,  trupele trebuie să rămână, cu un scop reevaluat, împotriva dorinței populației din zonă dar in numele unei democrații impuse și a unor interese militare strategice, economice și mai ales oculte care nu țin cont de nimic. De altfel,așa cum spunea domnul Maloof, talibanii nu pot fi înfrânți și cam la asta se referea  și președintele Karzai când vorbea de transformarea războiului în unul de eliberare,  ”și cred că toată lumea știe cum luptă afganii pentru eliberare”.De aceea președintele afgan, a decis să rămână fidel oamenilor care l-au ales chiar daca pentru asta trebuie să se ridice împotriva celor care l-au susținut din afară. La Cotroceni se aude ?

Ce va urma, nu este greu de prevăzut.

Intensificarea atacurilor la adresa forțelor din Afganistan.

Iritare și antipatie față aceste forțe, din partea populației civile.

Înmulțirea atacurilor teroriste asupra țărilor care au trupe în zonă.

Pierderea credibilității forțelor NATO.

Așadar ce se întâmplă acum în Afganistan trebuie să fie un semnal de alarmă pentru toți cei ce se reped să accepte militari americani pe teritoriul propriu.

Deveselu,Kogălniceanu,  se aude ?

PS. Menționez că datele mai bine zis cifrele privind pierderile din provincia Nawzad provin din surse afgane. Din spirit de fair play, si echidistanță menționez ca sursele NATO dau cifra ca fiind mult umflată ei credeau ca au omorât doar nouă persoane, nu 14 și nu îi interesa câți dintre ei au fost copii sau femei.

RIVOLUŢIA LA ROMÂNI

ANUNŢUL

Una caldă, una rece. După întâmplarea cu colegii şi tuburile, o să mă opresc la ceva mai serios şi oarecum încă neelucidat din perioada revoluţiei, un scurt anunt apărut în ziarul Scânteia Tineretului pe 18 Decembrie 1989. Unii deja îl ştiu, alţii s-au săturat de el, dar probabil sunt si oameni, în special cei mai tineri, care nu cunosc povestea acestui anunţ, nici împrejurarile în care a fost dat şi nici ce .. efecte a avut.

Ne aflăm la începuturile miscărilor sociale, când în România nu se stiau prea multe despre ce se întâmplă în Timişoara, unitaţile militare erau în stare de alarmă, toate cadrele în unitate, avînd – cel puţin până la un anumit nivel  să zicem tactic, doar informaţiile oficiale care-culmea culmilor – se dovedesc cu fiecare zi  ce trece că au fost reale, cum că „ agenturili straine” au pus la cale o provocare. Ceea ce ni s-a spus dupa 25 Decembrie, şi anume că acestea erau aberaţii de ale lui Ceauşescu, s-a dovedit a fi de fapt minciună, şi din ce în ce mai multă lume nu numai că vede, dar şi recunoaşte adevărul.

În fine, trecând peste aceste comentarii, incercaţi să vă inchipuiţi o unitate militară, în stare de alarma de luptă, cu informaţii trunchiate, cu ştiri auzite de unul sau altul la radio şanţ, unii de pe la sârbi, alţii de pe la bulgari. Pe vremea aceea nu existau nici internetul, nici telefoannele mobile, nici măcat pagerele. Radioul se asculta doar organizat in unitaăţi, nu prea aveai voie să porţi tranzistoare prin unitate. Ei bine, cum mijloacele de informare erau limitate la cele ofciale, in unul din ziarele  oficiale, apare, pe 18 Decembrie în plin haos informaţional, un mic anunţ aparent fără importanţă, poate o glumă., poate o scăpare, poate ceva ce nu era adresat oricui, poate un mesaj codificat.

După atâţia ani, din cate cunosc eu a aparut odată prin presă prin 2009  un articol, si s-a mai discutat ceva prin 90, si atât. Cei care stiu nu spun , cei care spun, spun ca nu stiu. Ce e atât de ciudat cu el? Hai să vedem :

„Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare

•        Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute - când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul.

•        Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime.

•        Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5.30 şi 7.30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile.

•        Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile de soare, librăriile de pe litoral va oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect.

•        Şi încă ceva - dacă aceste “sfaturi” v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea. (S.P.)”

Acesta este textul. Unii vor spune că e o glumă proastă, să dai indicaţii pentru cei ce merg la mare iarna, dar dacă ne gandim că pe vremea lui Ceaşcă nimeni nu îşi permitea să facă glume în presa partidului, parcă nu mai seamănă a glumă. Azi un astfel de anunţ ar trece complet neobservat chiar şi de cei care l-ar aştepta.

Ce e curios la acest anunt ? 

1. In primul rând, continutul .

2. Faptul ca a apărut prin unităţi  ca şi prin mediu civil, pe foi xeroxate. Menţionez pentru cei ce au uitat ca şi pentru cei ce nu ştiu, că la acea vreme  nu exista xerox pe toate drumurile, mulţi habar nu aveau ce este ăla , copiile se făceau la indigou, aparatuta de gen xerox era cvasinecunoscuta marii mase a populaţiei. Cine avea pe vremea aia xerox ? Doar „organele abilitate„ sau tipografiile de partid si de stat.

3. Faptul că a fost împrăştiat iar cei ce l-au avut, nu au paţit nimic. Mie la vremea aia mi-a fost teamă şi să îl citesc. După ce l-am citit am intrebat de unde îl are si cum pot face şi eu rost de ziar. Reamintesc că eram încazarmaţi iar presa o primeam prin unitate.

4.Textul a aparut pe rubrica «Zîmbete pe jumătate».a ziarului, dar titlul rubricii nu a aparut, deci parctic anuntul putea fi interpretat sau nu ca o glumă.

5. Din redactia ziarului, la verificările ulterioare, a dispărut originalul, sau cum spun ziariştii,  foaia-martor cu semnături şi corecturi.

Autorul articolului, Sorin Preda, sustine că a făcut articolul „la mişto”  ca o satiră la adresa posibilităţilor limitate ale studenţilor  de a se distra iarna. Să am pardon domnule Preda, asemenea „satire” nu se făceau in 89. Asta ar fi insemnat arestarea dumitale imediată, şi nu cred ca ai fi riscat aşa de dragul glumei.

6.Au apărut mai multe variante de „decodare a mesajului” unele variante care sprijineau ideea ca era adresat luptătirilor anticeauşişti, altele că s-ar fi adresat teroriştilor, sau cum vreţi să le spuneţi celor care au montat simulatoarele, sau au atacat unele obiective, „turiştilor” veniţi din diferite ţari vecine „pretine”chemaţi de tovarăşul Ilici. Toate variantele insă acreditează ideea că este un mesaj codificat. Doar destinatarul diferă de la o variantă la alta. Singurii care suţin că este un simplu articol fără nici un mesaj ascuns sunt cei care l-au postat şi cei care l-au comandat.

Nici până în ziua de azi nu se ştie oficial mai mult decăt am spus aici şi nimeni nu e interesat sa spună.

  

Români şi români

Din nou despre români

Am primit prin mail de la un cititor Ziua Veche care nu a dorit să îşi declide identitatea de comentator, adresa unui site cu indicaţia de a citi un material şi a scrie un articol . Mărturisesc că o secundă am crezut că e vorba de ceva neserios dar intrând pe adresa respectivă http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/07/regatul-valahiei-cum-sa-faci-un-brand.html#links, pe care o dau aici pentru informare completa asupra subiectului, am relizat că intentiile amicului au fost laudabile si subiectul merită atenţie.

Este o scurtă istorie a unor români plecaţi acum căteva sute de ani din Transilvania şi stabiliţi în Cehia. Habar nu am şi nici materialul nu spune dacă mai vorbesc limba română, dacă şi-au păstrat tradiţiile, dacă mai sunt conştienţi de originile lor, dacă se mândresc cu asta, dacă mai ţin legătura cu neamurile din România, daca mai simt ceva pentru România măcar. Ceea ce este demn de remarcat este ce au reuşit nişte oameni intreprinzatori să facă, plecand de la o glumă, de la o situatie mai aparte a originii, de la specificul local şi profitând de aviditatea presei, a lumii în general pentru senzaţional.

O zonă cu nimic diferită de restul ţării, doar cu o populaţie diferită, speculând un nume care avea ceva rezonanţe istorice, cuvântul Valah sau Vlah fiind privit cu interes şi aici la noi, in Valahia, ajunge să atragă turişti şi să devină punct de interes turistic dintr-o joacă. Investiţia iniţiatorilor  a constat intr-un trabant „regal” şi ceva hartie pentru „paşapoarte”. Fără frunze, fără investiţii de miliarde, făra procese de paternitate pentru patente şi insemne, fără expozitii în China, fără sportivi de renume cooptatţi pentru a atrage atenţia lumii bune. Numai în România putea sa apară proverbul cu biciul care mai si plezneşte, dar uneori se adevereşte. Unii fac bici din „resturi menajere”, iar altii fac „resturi menajere” din fonduri de miliarde. Tot Români şi unii şi alţii !

De ce a câştigat Galaţiul ?

Galaţiul a câştigat campionatul. Si dupa atîtea atîtea întrebări pe timpul campionatului, încă de pe vremea când Galaţiul avea ceva puncte avans, acuma lumea sportivă, comentatori, „specialişti” presedinţi de cluburi, antrenori, jucători devin cătători de răspunsuri care mai de care mai „interesante”. Unii spun că au fost ajutaţi de arbitrii, alţii spun că Dorinel este un antrenor de valoare, alţii că Marius Stan este artizanul performanţei. Ce atâta mirare şi discuţii nu înţeleg. Dacă privim ultimele campioane, răspunsul vine singur. Au câştigat echipe care au avut stabilitate, in care patronul nu s-a băgat în treburile antrenorului, presa, specialiştii, federaţia nu i-au băgat în seamă, iar antrenorii şi-au propus să căştige meciurile, nu campionatul, şi nici vre-un loc de cupe. Ei au dorit să câstige fiecare meci, nu pentru glorie, nu pentru patroni, nu pentru club, ci pentru că aşa trebuiesc jucate toate meciurile. Şi uşor uşor, încet încet, pas cu pas, cărămidă cu cărămidă  au obţinut punct cu punct fără ca cineva să observe .

Şi acuma toată lumea caută reţeta miraculoasă dar le e frică să pună punctul pe I. Ce a devenit  Unirea Urziceni după ce a căştigat campionatul ăi a plecat Dan Petrescu, cel care i-a pus la muncă pe jucători în fiecare zi ? O echipă umflată, cu pretenţii, plină de vedete care au uitat că munca şi seriozitatea i-a dus pe primul loc, nu fiţele şi nici vreun talent deosebit. Ce au devenit vedetele Unirii după ce au fost luaţi incorpore la o echipă cu pretenţii, dar fără linişte, seriozitate şi constanţă ? Nişte ilustre nulităti.

Ce a devenit Clujul după ce li s-au ridicat osanale şi au început să se ridice pretenţiile şi

aerele de vedete?O echipă de mijlocul clasamentului.

Vina pentru eşecurile care au urmat la fostele campioane aparţine conducerilor cluburilor care s-au văzut dintr-o dată pe prima pagină şi au crezut că au prins pe Dumnezeu

de picior şi pot să facă orice, să declare orice stricând astfel  mentalitatea jucătorilor. Cât va rezista Galaţiul ? Cât va rezista şi atmosfera de seriozitate, muncă şi modestie.

De ce nu mă tem eu  de Sfârșitul Lumii

Citesc prin presa națională( shttp://www.ziuadevest.ro/actualitate/19796-un-panou-publicitar-din-timioara-anun-sfaritul-lumii.html) și străină(  http://nymag.com/daily/intel/2011/05/a_conversation_with_harold_cam.html))

ca prin unele zone din țară și în special în SUA, lumea a intrat în fibrilație, au apărut profeți și profeții care spun că sfârșitul lumii nu mai e în 2012, cum spunea calendarul Mayaș, ci ar începe în 21.05.2011 si ar dura câteva luni, cam până prin Octombrie 2011.

Și imediat ideea a găsit adepți s-au găsit destui care să se înspăimânte suficient încât să dorească să  își pună capăt zilelor. Asta nu înțeleg. Îmi scapă această logică. Dacă ești așa sigur că mori, de ce nu aștepți măcar din curiozitate, să vezi ce se întâmplă? Care e logica? Nu am să înțeleg aceste decizii. Sunt gata să îi înțeleg pe cei care își cheltuiesc ultimele resurse pe distracții, sau sisteme de securitate, sau alimente, sau adăposturi antinucleare sau mai știu eu ce forme de protecție într-un gest disperat de a supraviețui fie și măcar 5 minute celorlalți.

De  fapt zvonul are o singură sursă, Harold Camping(http://en.wikipedia.org/wiki/Harold_Camping), un pastor american care are ceva firme si prin țara noastră și cine mai știe pe unde și care își permite să cheltuiască bani pe panouri publicitare pentru a-și propaga previziunile. De fapt nu e la prima tentativă, a mai avut o prezicere prin 1994, dar nu a căzut la pace cu divinitatea. Ce spun ai lui despre el, puteți vedea aici (http://www.jesus-is-savior.com/Wolves/harold_camping.htm)

Astfel de profeți au existat și vor exista, se poate câștiga un ban cinstit si de pe urma credulilor. Este însă ciudat cât de mare e Grădina Domnului. Unii încercând să fie mai catolici decât Papa, plusează la teoria Fundamentalistului Creștin și aduc alte ”argumente”. Se aduc în discuție păsările moarte prin SUA acum câteva luni, ca semne prevestitoare sau unele evenimente mai noi aparent fără explicație care au avut loc, printre care schimbarea culorii râului Victoria din Canada, în verde pentru câteva ore. E adevărat, pus în fața unor astfel de evenimente ieșite din comun  îți vine mult mai ușor să crezi că e un semn divin decât să găsești explicații logice sau științifice. Și astfel, asistăm la o întoarcere cu fața către divinitate a tot mai mulți oameni. Numai că întoarcerea către Dumnezeu nu se face pe drumul normal, al credinței ci pe cel fals, al disperării și ignoranței. Subiectul acesta ar merita atâta atenție, pentru că este atât de interesant și de complex încât mă tem că ne apucă sfârșitul lumii și nu îl epuizăm.

Curios să văd care e situația râului verde , am intrat pe site-uri Nord Americane  și am aflat că într-adevăr fenomenul a avut loc,( http://news.nationalpost.com/2010/12/31/green-chemical-in-b-c-river-not-toxic-study-confirms/) dar în urma analizei apei a rezultat că motivul colorării apei o constituie o substanță, fluoresceină (FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescenţă devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie şi în farmacie. (< fr. Fluores céine). Și uite așa a dispărut misterul. Acuma este la fel de adevărat că în articolul cu pricina nu se spune cum a ajuns substanța respectivă în râu sau fântână, nici ce cantitate era necesară pentru a colora timp de atâtea ore râul, și nici daca rezorcina  se poate găsi în stare naturală .Am încercat să mă documentez și să aflu de la Gogu ceva despre rezorcină și am aflat doar că are doi izomeri, Pirocatechina și Hidrochinona. Cum deja mă apropiam de domeniul academicienei de renume mondial, cu  formule complicate gen codoi, am renunțat și m-am oprit la termenii aceștia. Deci până la further investigation să ne mulțumim cu ce avem. Cine dorește să exploreze partea mistică e liber să o facă, mie mi-a trecut.

După aceste cercetări sumare m-am liniștit și recomand același lucru tuturor, din următoarele calcule simple:

1.      Celor  care doresc să se pocăiască în ultimele luni, zile, ore,momente, le amintesc că dacă vecinii sau cunoștințele le pot păcăli că s-au făcut băieți de treabă, pe Doamne Doamne  nu au cum așa că să se lase de sporturi extreme. Și așa până la Doamne Doamne îi papă sfințișorii.

2.      Celor care se sperie că e sfârșitul Lumii, și vor muri, le amintesc că dacă e sfârșitul lumii, înseamnă că e sfârșitul lumii, nu al străzii, sau al orașului sau al națiunii, așa că oriunde s-ar ascunde, tot acolo ajung. Să stea frumos la rând, fără panică, fără țipete, fără îmbrânceli, e loc pentru toți.

3.      Celor care cred că vor fi câțiva aleși care vor scăpa și vor repopula Pământul, ca la Potop, le amintesc cu supușenie ca selecția se face sus de tot și nu ii va întreba nimeni, așa că să nu-și facă iluzii că prin mită vor lua locul altora. Cel născut fără de păcat, nu va păcătui mânjindu-se cu câțiva arginți.

4.      Celor care cred că  e mai bine să trăiască decât să moară, le readuc aminte că dacă despre ce va fi după moarte s-a mai scris câte ceva prin anumite cărți mai mult sau mai puțin sfinte, sau unii mai norocoși care s-au uitat după colț chiar au relatat anumite secvențe, dar  despre ce va fi pe pământ după sfârșitul lumii, nu se știe nici o iotă și nu ar fi deloc exclus să fie chiar mai nasol decât in viața de dincolo. Sunt ei oare dispuși să  intre in beznă totală și să se înhame la o muncă silnică pe viață, reconstruind nu un oraș, nu o țară, ci o întreagă omenire, si civilizație? Sunt ei gata să stea precum cârtițele , sub pământ, fără soare, fără televiziune, fără internet, fără prieteni, fără sex, fără distracție? Sincer mă îndoiesc. Și apoi asta e treabă de japonez,de neamț, nu de român. Ce o să facă săracul, ca nu va fi nimic de furat, nimic de păcălit, lume puțină, Doamne Doamne va fi cu ochii pe ei, pe toți cei rămași, să nu greșească proiectul și vai de cine trage chiulul sau cade in păcat. Așa că nu vă înghesuiți la selecție că nu știți unde vă duce și ce vă pune să faceți.

În concluzie stimați concetățeni, colegi întru păcate, hai să așteptăm ii.

 Uite  de asta nu îmi e mie teamă de sfârșitul lumii.

decizia Domnului, atunci când se va milostivi să ne-o aducă la cunoștință, cu demnitate, calm si bun simț. Măcar acum, la sfârșit (dacă e să fie ) să arătăm puțină decență, și să ieșim din cursă cu capul sus. Dacă americanii, pastori sau păstori vor să se prostească, să ii lăsăm să se facă de râs singuri. Noi ne-am făcut destul luându-ne după ei sau alții.

 Așa că de asta nu îmi e mie teamă de sfârșitul lumii.

SATUL CU MINUNI

Tăcerea porcului 

 

           La mine la ţara, la moşie ca să îl parafrazez pe cel care era sfătuit cândva să se facă că lucrează, lumea e săracă, mă mir cum supravieţuiesc unii. În special vecinii mei direcţi dacă pot să spun aşa, care trăiesc din nu ştiu ce. Cei din dreapta mea, cum stai cu faţa la stradă care sunt cred vre-o 13 cu copii si 17 -18 cu caini cu tot, trăiesc din furat de pe la alţii şi cum nu prea mai e de furat pe nicăieri, si concurenţa acerbă, nu stiu cum o sa intre in iarnă. Apropo de concurenţă, un bade isi parchează bicicleta in faţa palatului Victoria pe la ora 7.30 dimineata, in parcarea oficiala . Vine un poliţai si ii spune „ Tataie , nu parca bicicleta aici , ca vin ministrii. - Apai nu-i bai, zice ţăranul, că doar o leg cu lanţul!”

Cei din stânga, mai „instăriţi” beneficiază de două salarii tata şi fiu, de câte 6 milioane fiecare. Sunt atât de strâmtoraţi încât în curtea lor nici şoarecii  nu stau, vin toţi la mine în curte unde mai rămâne câte o firimitură din mâncarea câinilor. Bine, că îi ajut şi eu cu ceva „grau roşu,” dar oricum, ar veni ei şi neajutaţi. La vecini în curte, mă mir cum de mai supravieţuiesc un câine şi ceva urme de găini. Am astupat toate găurile din gard ca să nu tenteze găinile vecinei să între în vizită la câinii mei care le cam fac zâmbre prin gard, aşteptând cu drag ziua porţilor deschise la găinile vecinului. Vă daţi seama că ar fi tragedie dacă o asemenea întâlnire ar avea loc, iar relaţiile mele de bună vecinătate ar fi compromise pe veci. Ei bine, asta era părerea mea vizavi de bunăstarea vecinilor, până acum câteva zile când fiul vecinului  m-a lăsat mască. Iesiesem în stradă să curăţ şanţul  şi îl văd pe vecinul al tânăr, un băiat la vre-o 20 de ani cred, jumulind iarba grasă din şanţul de peste drum. Cum şi mie mi s-a întâmplat să dau iarba tăiată din curte, vecinilor cu păsări sau vite, ca să nu o arunc de pomană, cunoscându-i situaţia prosperă, îl întreb „ce faci vecine dai iarbă la păsări?  -Nuuuuuuuuu, -zice el- iau nişte iarbă pentru porc . Al dracu nu vrea să mănânce boabe !” Dublă fractură de falcă ! 

 

    Asta am făcut în momentul acela. Mi-a căzut falcă de două ori. Odată pentru că nu ştiam că vecinii au porc. Mi-au trebuit minute bune să mă dezmeticesc, stăteam ca prostul sprijinit în sapă şi mă întrebam tâmp unde dracu au ei porc, că eu, vecinul lor, gard în gard cu ei nu l-am auzit nici râzând, dar ţipând de foame? De când mama m-a făcut, aşa porc silenţios, tăcut, discret şi cuminte nu am văzut. Am avut şi eu porc la bunici şi eram responsabil cu îngrijirea lui şi a tuturor animalelor . Mai direct spus, eram responsabil cu sectorul zoo. Trebuia să le dau apa, mâncare  şi să le rânesc şi curăţ cocina şi grajdul calului. Ei bine, nu ştiu alţii cum or fi, dar porcul nostru, de câte ori venea tata mare de la CAP seara, se punea pe un zbierat de ziceai că a venit ignatul. Şi tata mare mă întreba invariabil:”Marinica de ce guiţa porcul ăla , i-ai dar să manance” Da, ziceam eu . Dar apa i-ai  dat ? Da, răspundeam eu pentru că îi dădeam mereu înainte de a veni tata mare, special că să nu mai ţipe. Atunci de ce ţipă ? De al dracu ziceam eu în gând, ridicând din umeri înciudat. Du-te şi mai încearcă-l zicea tata mare şi eram nevoit să merg să îi dau iară apă, deşi abia îi dădusem cu 5 minute înainte. Aşa ură aveam pe porcul ăla  încât aşteptăm cu o plăcere diabolică Crăciunul, să îl aud cum scoate ultimul ţipat.  Atunci mă aplecam duios la urechea lui şi îl întrebăm cu satisfacţie : „ce e puiule, îţi e sete? Să îţi aduc un pahar cu apă ?”

 

 

 Ei bine, acuma stăteam şi mă întrebam ofticat, cum au unii noroc de un porc aşa cuminte şi nu i se aude lui guriţa de loc de loc. 

 

     Şi a doua oară, mi-a căzut falca gândindu-mă cât de sătul să fie porcul ăla de nu mai vrea să mănânce boabe. Probabil era balonat, poate ii trebuia activia, poate  i se acrise să mănânce numai boabe de porumb şi voia şi el ceva verde, să simtă că e primăvară. Sau, cine ştie, i-o fi prescris doctorul dietă vegetariană, o avea probleme cu ficatul şi i s-a prescris numai mâncare proaspătă. Una peste alta, am avut cumpănă în ziua aia şi har Domnului că am scăpat cu zile.  Nu scapi prea uşor din dublă fractură de falcă. Acuma, după ce mi-am revenit  încerc să îmi explic cele două fenomene şi .. tot nu reuşesc. Cum au reuşit vecinii mei să facă porcul să tacă atâta timp, nu poci pentru ca  să îmi iesplic.Nici botniţă dacă îi pui nu îl poţi opri să facă vocalize. Şi a doua, cea cu mofturile la grăunţe mi se pare atât de halucinantă încât încă mă ţin cu mână de falcă, să nu îmi cadă la loc. În ignoranţa mea, sunt gata să cred ca a spus aşa numai din mândrie, ca să nu văd eu că sunt atât de strâmtoraţi încât nu au ce da de mâncare la porcovete, dar nu am cum să dovedesc, aşa că trebuie să iau de bună ce a spus vecinul. Şi acuma m-am gândit să pun pe hârtie minunea, cine ştie, poate intrăm şi noi,comuna Mihăiţa în Cartea

Recordurilor şi mă  scot  şi eu  ca vecin,  mă  vede lumea la tv o veni cineva să 

 mă întrebe  ca vecin ce mă aflu, ce ştiu despre godacul vecinilor.Poate apar la ziar.Doamne Ajută!

 Ptiu, uitai  spui, legaţi-vă  fălcile când citiţi. Doamne iartă-mă,  sper  nu făcu careva  fractură de falcă.

PS Sper sa nu ma mai critice vreun comentator mai chichiricios că am profitat de subiectul porc, doar ca să critic sistemul care a adus ţara in pragul subzistenţei. Nu de alta, dar subiectele nu suportă comparaţie. Porcul este complet nevinovat.

 

 

 

 

 

  

OMUL-O SPECIE PE CALE DE DISPARITIE

OAMENII - FIINȚE ILOGICE

 

 Oamenii au moduri diferite de a trece peste greutăţi, supărări, necazuri.Au şi moduri diferite de a înţelege unele aspecte, fenomene situaţii. 

   Au şi moduri diferite de a percepe realitatea, de a vedea culorile, de a simţi gustul alimentelor, de a simţi căldura, frigul, bolile.

 

 Unora le lipsesc unele capacităţi, altora le prisosesc, alţii au capacităţi extrasenzoriale.Unii au o capacitate diferită de a suporta durerea de a se bucură, de a se manifestă , exterioriza. Au temperamente diferite, viteze de reacţie diferite la diferiţi stimuli şi pericole, reacționează în mod diferit, găsesc soluţii diferite, percep răul şi binele,frumosul şi urâtul în mod diferit, au scări ale valorilor diferite. Oamenii gândesc diferit, au gusturi diferite, sunt atraşi sau dezagrează aspecte diferite. Oamenii au amprente digitale,verbale , comportamentale, sanguine,biologice cromozomiale diferite.Practic nu există doi oameni la fel.Nu există nici gemeni identici şi nici clonele nu pot fi identice deşi au anumite amprente comune. Şi atunci se pun două întrebări: Cum de ne înţelegem între noi cei care ne înţelegem şi cum de nu ne înţelegem, cei care nu ne înţelegem. Pare paradoxal dar ambele întrebări, deşi la prima vedere se anulează reciproc, îşi au logica lor.

 

  Este de mirare că la atâta diversitate la atâtea diferenţe existente între  ei, oamenii găsesc totuşi atâtea puncte comune,iar unii dintre ei, dând vina pe sex, găsesc suficiente motive pentru a forma cel puţin la nivel spiritual, declarativ şi în procentaje diferite,un singur trup, o unitate bi-o-logică numită familie.   În afară de spaţiu, interese, mediu, timp, scopuri, idealuri, principii, trecut, prezent, viitor, pericole, sentimente, atracţie, nimic nu ne uneşte, (iar ce ne uneşte uneori ne şi desparte) suntem entităţi diferite, cu structuri interne,convingeri diverse. Şi mai mult decât orice ne desparte egoismul şi înstinctul de conservare, lupta pentru supravieţuire. 

 

 Şi totuşi având în vedere toate greutăţile , pericolele, diferenţele, piedicile, bolile, relele din lume, cum de nu ne înţelegem, cum de nu ne acceptăm, cum de nu ne tolerăm ? 

 

 Pare paradoxal, dar toate aceste diferenţe, toate aceste piedici, ar trebui să ne facă să ne acceptăm, tolerăm şi ajutăm, dacă nu iubi. Pentru  că practic, ţinând cont de diferenţele existente între noi, suntem practic  înconjuraţi de duşmani şi atunci, şansele de supravieţuire ale fiecăruia ca individ ar fi de 1 la 6 miliarde. Având în vedere diferenţele de dotare fizică şi psihică , materială şi spirituală, şansele diferă practic, dar teoretic toţi avem aceleaşi şanse . Şi atunci ? De ce nu înţelegem că pentru a supravieţui suntem nevoiţi să ne acceptăm, tolerăm, înţelegem, ajutăm şi sprijinim unul pe altul?Există un mecanism o lege nescrisă care ne adună împreună aşa cum oile la stâna se strâng una în altă , când apare un pericol, din dorinţa de a se proteja, în speranţa că din marea mulţime lupul nu se va putea hotărâ sau îi va fi teamă  şi nu se va putea concentra asupra uneia anume, dar există şi o stare de inconştienţă, un imbold autodistrugător care ne face ca atunci când ne credem în siguranţă, când nu sunt alte pericole care să ne adune la un loc, să începem să ne facem rău unul altuia şi să încercam să ne mărim sfera de influenţa , spaţiul vital, de parcă nu ne mai ajunge pajiştea. Omul, cea mai fioroasă şi periculoasă formă de viaţă de pe planeta Pământ este singura care se autodistruge cu bună ştiinţă şi care în ciuda unei inteligenţe (autoatribuite de altfel),nu învaţă din greşeli, nu învaţă din istorie, refuză să acumuleze experienţă, păstrează numai ce îi convine vede şi aude numai ce vrea. Facem totul intr-o logică ilogică, ca și cum am purta in noi sâmburele autodistrugerii sau un blestem suprem de care nu putem scăpa.

 

 

Coincidente

Regele a murit, trăiască regele !

De când lumea şi pământul întotdeauna evenimentele deosebite au fost însoţite de semne sau coincidenţe care le-au sporit farmecul sau mărit popularitatea.

Asasinarea lui JFK şi a lui Licoln sunt pline de coincidenţe stranii. Intervenţia americană în Panama în 89 a coincis cu revoluţia romană, şi astfel a trecut neobservată şi nepuricată de lumea internaţională la vremea respectivă. Când s-au trezit oamenii, faptul era împlinit, nu mai merita nici comentat pe lângă cei 60000 de morţi „ planificaţi” în România. Astea sunt numai două din evenimentele care coincid fericit pentru unii. Acuma, nici nu a căzut bine bomba cu ultimele asasinate din Libia,( pentru că orice ar spune lumea bombardarea unei proprietăţi private indiferent cui aparţine, este asasinat şi nu război sau acţiune de salvare a poporului Libian), că uite că altă ştire de senzaţie cade tot ca o bombă. Bombardarea casei lui Gaddafi într-o încercare nereuşită de a-l suprima şi uciderea unor membri ai familei este un act la fel de just şi de drept ca şi atacul de la 11 Septembrie. Se poate supăra întreaga lume, acesta este un adevăr care nu poate fi contestat. Şi coincidenţă, exact când lumea se pregătea să comenteze, unii chiar să blameze această acţiune, vine brusc ştirea bombă că a fost ucis Osama Bin Laden. Asta da ştire, pe lângă care asasinarea lui Seif al-Arab, şi a trei dintre copiii săi trece neobservată. Trebuia ceva de forţă ca să contrabalanseze interesul lumii sau mai bine zis să îl deturneze de la odioasa crimă planificată şi executată de fraţii de peste ocean. Şi a apărut la timp. Cui îi mai arde acuma de vieţile unor amărâţi de copii arabi ? Şi cui îi mai arde acuma de urmările acestei crime şi atentatele care au început şi vor continua ca represalii ? Nimănui. Ce mai contează nişte atentate cu bombe pe la ambasadele unor ţări şi eventualele victime colaterale? Vor fi toţi declaraţi eroi ai neamului, iar moartea lor va justifica ceea ce va urma şi contramăsurile civilizatilor. A dispărut un monstru. Nici o problemă, este altul care să ţină capul de afiş al războaielor sfinte. America nu a dus niciodată lipsă de un Bau a€“Bau asupra căruia să fie aţintit interesul gugulanilor şi al industriei de armament, fie că s-a numit Hitler, Stalin, Castro, Hussein, Bin Laden, sau Gaddafi. Pericole la adresa măreţei naţiuni civilizatoare vor exista întotdeauna şi aşa cum spunea şi Sorescu, trebuie să poarte un nume.
Intrebare: unde sunt pozele cu Osama ucis? Că atunci cand l-au prins pe Sadam au şi apărut pozele cu el prins. Acuma de ce nu a fost insoţit anunţul ş de pozele doveditoare?
Si inca o intrebare?De ce agenţiile de presa anunţă „Osama Bin Laden is dead”şi nu Osama Ben Laden has been killed?” E o chestie de nuanţă foarte importantă. Anunţul că fost ucis a fost făcut de cei care au atacat vizuina si spun ca l-au recunoscut ca ar fi el. Regele a murit, trăiască regele!