miercuri, 27 februarie 2013

FICATUL FIEREA ŞI BILA



AU FICATUL
Ficatul este un organ extrem de important în organism şi are un rol esenţial în digestie şi în asigurarea nutrienţilor către celulele corpului, dar şi în detoxifiere, curăţarea sângelui de toxine, metale grele, viruşi, paraziţi, etc.
Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele în exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse în semipreparate sau chiar în alimente proaspete. De asemenea metabolizează şi alcoolul introdus în organism.
Ficatul are control direct asupra creşterii şi funcţionării fiecărei celule din corpul uman.
Dacă ficatul nu mai funcţionează normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o cantitate suficientă de nutrienţi, nu vor elimina deşeurile produse, toxinele, şi nu vor comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.
Chiar şi dacă numai 40% din ficat funcţionează normal, analizele pot ieşi bune. Dar, apar tot felul de boli în organism.
Cum funcţionează ficatul ?
Ficatul are doi lobi şi arată că doi copaci cu ramurile goale pe dinăuntru. Pe lângă rolul de procesare a nutrienţilor, de metabolizare şi anulare a substanţelor toxice, precum alcoolul, fiecare celulă preia din sânge şi toxinele, pe care le elimina împreună cu bilă în canalele acestea mici ce străbat întreg ficatul. Toate aceste rămurele goale pe dinăuntru se unesc în canale mai mari, apoi se unesc în două canale principale, ce vin de la fiecare lob al ficatului şi apoi se unesc într-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun, conduce bila către fiere (colecist), care este o pungă sub ficat.. Bila, este ca un gel uleios galben-verzui, care curge încet de la fiecare celulă şi se scurge până jos în fiere. Bila are rolul de a ajuta în procesarea hranei. În momentul în care hrana ajunge în stomac, imediat, fierea se contractă şi aruncă toată bila în restul de canal biliar comun (circa 10 centimetri), şi apoi ajunge în intestinul subţire. În momentul în care hrana ajunge în intestinul subţire, bila trebuie să fie prezentă, altfel nu va fi procesată şi va fi eliminată fără ca organismul să reţină nutrienţii necesari. Ficatul secretă cam un litru şi jumătate de bila pe zi. Această substanţă este atât de preţioasă pentru organism încât nu este eliminată, ci o mare parte din ea este absorbită în intestinul gros şi adusă din nou în ficat (mă rog, o parte din substanţele care o compun).
Colesterolul
Acum, o mare parte din nutrienţii ce sosesc din mâncarea procesată, o constituie cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de bază în construcţia tuturor ţesuturilor. Colesterolul e prezent în orice muşchi, în pereţii organelor, etc. Dar, colesterolul în exces, este procesat de ficat, din sânge şi eliminat prin canalele biliare. Numai că aceste cristale de colesterol, au tendinţa să se lipească unele de altele, mai ales că bila este ca un gel uleios. Astfel că formează mici pietricele, care în timp atrag tot mai multe alte cristale de colesterol şi se măresc.. Majoritatea pietrelor şi pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanţă care e prezentă în majoritatea organelor şi muşchilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat, aceste formaţiuni încep să blocheze canalele biliare (întâi pe cele mai mici şi apoi şi pe cele mai mari, putând chiar să blocheze un întreg lob al ficatului). Medicul pune diagnosticul de ficat gras sau mărit şi nu are nici o soluţie. Ficatul se poate mări cu până la 5-10 centimetri în acest fel. În timp, la aceste formaţiuni grase adera metale grele, calciu, diverse săruri, şi se calcifiază. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, până nu se calcifiază, nu sunt vizibile la ecograf. Se văd doar structuri “grase” în ficat.
Canalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.
Bila
În momentul în care ficatul e aproape plin de pietre, încep să mai cadă din ele şi acestea ajung în fiere. După o masă mai grasă sau cu substanţe mai greu de procesat de organism, fierea se contractă mai puternic şi aruncă aceste pietre în canalul biliar comun. Numai că aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile în partea dreaptă, sau în capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de stomac, deoarece apar imediat după masă. După ce piatra reuşeşte să iasă complet, durerea încetează. Dacă piatra se blochează total, bila nu mai poate ieşi, aceasta ajunge în sânge şi omul se îngălbeneşte tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar înainte să iasă în intestinul subţire, se uneşte cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Dacă piatra se blochează aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminaţi din pancreas şi se ajunge la pancreatita, care este o afecţiune foarte gravă. Oricum, în ambele afecţiuni, durerea este atât de mare şi de acută, că nu se poate sta acasă. De obicei se poate sta maxim 3 zile cu această afecţiune, după care, e necesară operaţia. E o urgenţă şi medicină are un singur remediu – operaţia. Totuşi, astfel de pietre pot fi eliminate uşor şi rapid, dacă se dilată canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.
Eliminarea pietrelor
Dacă se dizolvă 30 grame de sare amară (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ puternic – foarte ieftin) într-un pahar de apă şi se bea, canalul biliar comun se dilată până la aproape 3 centimetri lăţime. Eu zic, că e suficient să iasă orice piatră. De asemenea, căldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina tradiţională, imediat cum observă o piatră în fiere sau canalul biliar, are o singură soluţie – operaţia. Dar, în cazul în care fierea este eliminată chirurgical, bila curge în continuu, picătură cu picătură în intestinul subţire. Amestecată cu hrana, este bine tolerată de organism, dar în lipsa acesteia ea roade intestinul subţire, căci pică, exact în acelaşi loc, şi duce în timp la iritaţii, ulceraţii, cancer, etc. În plus, în momentul în care hrana ajunge în intestinul subţire, ea nu mai întâlneşte suficientă bila şi atunci nu mai este procesată şi omul mănâncă aproape degeaba, plus că apar balonări, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari sub formă de pastile, după masa – pentru tot restul vieţii.
Deci, în timp, în ficat se pot strânge pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, în momentul în care ficatul nu mai funcţionează la capacitate normală nici nu îşi mai îndeplineşte funcţiile cum trebuie. Pe lângă faptul că organele şi celulele nu îşi vor mai primi nutrienţii necesari, sângele nu va mai fi detoxificat. O grămadă de toxine, metale grele, viruşi, bacterii nu vor mai fi procesate şi eliminate din sânge. Aşa că organismul găseşte alte soluţii pentru a scăpa temporar de acestea până când ficatul îşi va reveni şi le va elimina total din sânge. Întâi va încerca să le elimine prin alte organe de excreţie (rinichi, piele, respiraţie). Dacă nici acest lucru nu este posibil, organismul le depozitează în diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de formaţiuni grase de colesterol, şi care nu mai funcţionează normal, începe să depoziteze toxinele în diverse zone sau organe din corp.
Exemple:
În prima fază, apar probleme în celelalte organe de excreţie (rinichi, piele, plămâni), care se confruntă cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar probleme complexe în organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentării cu nutrienţi a celulelor sau organelor.
Dacă toxinele se acumulează în articulaţii, rezultă boli ale articulaţiilor.
Una din funcţiile ficatului e să sintetizeze zahărul în glucoză (principala hrană a creierului). Un ficat afectat nu mai hrăneşte corespunzător creierul, rezultând oboseala, depresie, şi se poate ajunge în timp la boli grave ca dementă, Alzheimer, Parkinson, Scleroza multiplă etc. Dacă metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezultă Alzheimer.
Dacă ficatul nu procesează toate proteinele din sânge, corpul încearcă să le depoziteze în sânge şi în pereţii vaselor de sânge. Creşte numărul globulelor roşii. Creşte nivelul de hemoglobină. Sângele devine mai gros şi formează cheaguri care se pot bloca pe artere, vene, etc.. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate în pereţii vaselor de sânge, formează ţesuturi groase de colagen şi blochează circulaţia.
Dacă colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el rămâne în vasele de sânge şi se depune pe pereţii acestora, îngroşându-I sau blocându-i. Rezultă infarct, etc.
Sângele îngroşat încetineşte transportul de hormoni, rezultând o activitate foarte crescută a glandelor şi o dereglare a acestora. Rezultă probleme cu tiroida, etc.
Dacă ficatul se umfla, sângele trece mai greu prin ficat. Asta înseamnă un efort mult mai mare pentru inima, dereglaj în tensiune, puls, etc.
Dacă ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru în retenţia de apă şi sare şi ţesuturile încep să se umfle.
Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatită, etc.
Lipsa bilei în sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb cum trebuie grăsimile, calciul şi vitamina K. De aici o mulţime de probleme.
Deşi e normal că ficatul să secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai puţină bila eliberată de ficat, înseamnă ca intestinul subţire nu mai digeră mâncarea cum trebuie. Rezultă probleme în alimentaţie, balonări, infecţii, dereglări în flora intestinală, constipaţie, iritaţie, cancer, etc.
Când celulele din oase nu mai primesc suficientă hrană, apar problemele osoase.

Curios că putem introduce camere de luat vederi în organism, am reuşit să facem chiar şi nano boţi de mărimi extrem de mici, dar aproape toţi medicii, se fac că nu ştiu cum funcţionează organismul nostru.
Cum să eliminaţi fără durere, pietrele din fiere sau ficat
Timp de 6 zile, se bea suc de mere, câte 1 litru pe zi. (Se bea înainte de mese sau la 2 ore după mese). În această săptămână să se evite mâncăruri sau băuturi reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie să se consume în special mâncare şi băuturi călduţe sau la temperatura camerei. Să nu se consume nimic prăjit şi să se evite, pe cât posibil, produsele de origine animală (Să se ţină post). Să se evite pe cât posibil, orice medicamente în ziua a 6-a. Dacă sunteţi răcit său apare o afecţiune acută trecătoare, amânaţi cura.
ZIUA a-6-a:
Se mănâncă de post (Să se evite orice fel de alimente de origine animală – carne, lapte, brânză, unt şi orice e prăjit – sau vă puteţi simţi rău în timpul eliminării pietrelor).
După ORA 14:00 nu se mai mănâncă nimic. Doar se mai poate bea apă, în restul zilei.
ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apă (aproximativ un pahar) în care s-a amestecat bine, o lingură (aproximativ 20 g) de sare amară (sulfat de magneziu). Sarea amară e un purgativ şi acţiunea sa principală e să dilate canalele biliare, pregătindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel încât pietrele, atunci când încearcă să iasă, nu se lovesc de mâncare sau alte reziduuri şi pot fi eliminate uşor.
ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apă cu sare amară (200 mililitri apa – în care s-a amestecat bine, o lingură (aproximativ 20 grame) de sare amară (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 – Dacă nu aţi avut scaun până acum, e bine să vă duceţi la toaletă sau opţional puteţi face o clismă cu apă călduţă.
ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de măsline (aproximativ o jumătate de pahar) şi se amestecă cu 100 mililitri suc de lămâi (aproximativ jumătate de pahar). Sucul să fie cât mai pur, fără pulpa. Ingredientele se pot amesteca într-un borcan închis (se clătină de 20 de ori). Se amestecă 2 astfel de porţii. În mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 şi ora 22:20. Dar, dacă simţiţi nevoia să vă mai duceţi la toaletă, puteţi amâna cu încă 10 minute.
ORA 21:45 – Se aplică pe partea dreaptă, în zona ficatului (de la buric, până la prima coastă şi cât mai în dreaptă spre coloana) o mămăligă fierbinte, învelită într-un prosop. Să se evite contactul direct cu pielea. Mămăligă se face din 1 kilogram de mălai.
ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de măsline şi 100 mililitri suc lămâie. Acest amestec se bea în picioare. E bine să fie băut tot odată, deoarece, imediat cum ajunge în stomac prima înghiţitură, începe eliminarea pietrelor.
AŞEZAŢI-VĂ CULCAT ÎN PAT IMEDIAT! E esenţial pentru eliminarea pietrelor. Poziţia trebuie să fie culcat pe spate, cu o pernă sub cap. Dacă e o poziţie incomodă, se poate sta pe partea dreaptă cu genunchii traşi spre piept. STAŢI COMPLET NEMIŞCAT, CEL PUŢIN 20 MINUTE ŞI ÎNCERCAŢI SĂ NU VORBIŢI! Pietrele vor fi eliminate fără durere, deoarece se secretă multă bila (care este uleioasă), iar canalele biliare sunt ţinute larg dilatate de magneziul din sarea amară şi de căldura mămăligii ce are rol dilatator.
ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de măsline şi 100 mililitri suc lămâie.
În cazul în care se doreşte eliminarea mai multor pietre, opţional se mai poate bea şi al treilea amestec de 100 mililitri ulei de măsline şi 100 mililitri suc lămâie, la ora 22:40.
ORA 22:45 – Se aplică pe partea dreaptă, în zona ficatului (de la buric până la prima coastă) a doua mămăligă fierbinte, învelită într-un prosop. Să se evite contactul direct cu pielea.
A DOUA ZI DIMINEAŢĂ:
ORA 06:00 dimineaţa – Se bea al treilea pahar de apă cu sare amară (200 mililitri apa – în care s-a amestecat bine, o lingură (aproximativ 20 g) de sare amară (sulfat de magneziu).
ORA 08:00 dimineaţa se bea al patrulea pahar de apă cu sare amară (200 mililitri apa – în care s-a amestecat bine, o lingură (aproximativ 20 g) de sare amară (sulfat de magneziu).
ORA 10:00 dimineaţa – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.
ORA 11:00 dimineaţa – Se poate începe să se mănânce mâncare de post. Seară sau în următoarea zi se poate reveni la mâncarea obişnuită. În următoarele două zile este recomandat să se efectueze o clismă, deoarece pietrele pot rămâne în intestinul gros şi sunt foarte toxice, putând crea o stare de rău.
În caz că mai sunt pietre, cura se poate relua o dată pe lună. După 6-12 cure, sunt eliminate toate.

O altă reţetă :
Eliminarea pietrelor de la bila si ficat
- Prima zi : se ia masa de pranz, cina nu. Inainte de culcare se ia un amestec
de 100 gr ulei masline cu 100 gr suc proaspat de lamaie si se sta pe partea
dreapta 20-30 minute.
- A doua zi: dimineata se face clisma. In timpul zilei se bea numai apa fiarta putin
indulcita cu miere si cu un adaus de suc de lamaie. Seara se face din nou clisma.
- A treia zi: dimineata se face clisma. Ziua se consuma legume fierte si fructe.
Dupa una din clisme vor aparea pietrele. Daca dupa ultima clisma nu vor aparea
pietre, atunci procedura se repeta peste cinci zile. Procedura se mai repeta o
data peste doua saptamani.
Eliminarea pietrelor de la bila
1 kg de radacina de patrunjel se fierbe in 2 litri de apa pana scade la 1 litru.
Se beau 150 ml dimineata si seara pe nemancate si se sta apoi pe partea
dreapta 20 minute.Tratamentul poate dura 3-4 luni.
Surse:
http://www.tribuna.ro/stiri/timp-liber/cum-se-elimina-fara-durere-pietrele-din-fiere-sau-ficat-83461.html
http://rapcea.ro/2012/12/19/reteta-completa-de-eliminare-a-pietrelor-de-la-bila/
http://leacuri-babesti.com/leacuri-babesti-pentru-eliminare-pietre-de-la-bila-si-ficat/

FICATUL FIEREA ŞI BILA

joi, 21 februarie 2013

Papa, Illuminaţii, Banca Vaticanului şi Profeţiile lui Malachi


Papa Peter al 2-lea

După anunţul făcut de actualul papă privind demisia, apar tot mai multe zvonuri privind motivele demisiei. Se vorbeşte de boală, de probleme interne, de disensiuni între papă şi cardinali, de influenţa Illuminaţilor, de probleme financiare şi o chemare a Papei la discuţii cu privire la modul în care a fost gestionată Banca Vaticanului. Nu ştiu ce este adevărat din toate, poate câte puţin din fiecare, dar cea mai interesantă este varianta care leagă schimbarea papei de îndeplinirea unei profeţii  ale unui oarecare Malachi, profeţii făcute prin 1140. Acesta ar fi făcut profeţii privind 111 papi care urmau să  conducă destinele Vaticanului începând cu anul 1130. Cel mai interesant este însă faptul că acesta a prorocit că un papă  va distruge Roma. Interesant este că se vorbeşte acum că printre  principalii candidaţi la scaunul Papal ar fi doi africani, un nigerian şi un ganez. Să reţinem că pe ganez îl cheamă Peter Turkson. Este important numele, pentru că acesta se leagă de profeţia lui Malachi .Este interesanta culoarea pentru că se leagă de o profeţie a lui Nostradamus.
Ce va aduce alegerea Cardinalilor? Se va considera că Peter „testiculos habet et bene pendentes”încât să ajungă Papă şi să împlinească profeţia ? Vom vedea. Dacă înaltele feţe bisericeşti ar vrea să nu îndeplinească profeţia, ar trebui să nici nu ia în calcul candidatura vreunui african, dar dacă aşa e scris şi e voia Domnului, nimeni şi nimic nu o poate evita.
Dacă ne întoarcem la profeţii trebuie să spuneam că acestea nu sunt profeţii propriu-zise, deşi unele din ele fac referiri la fapte care s-au întâmplat aievea aşa cum au fost descrise. Este vorba mai degrabă de o înşiruire de nume de papă care urmau să ocupe scaunul papal, nume legate de evenimente sau date din viaţa acelor papi. În 1968 s-a publicat la Paris cartea  „Les Prophéties des Papes de Malachi“ (Profeţiile despre Papi ale lui Malachi). Această profeţie datează din Evul Mediu, cuprinzând de fapt o listă de scurte sentinţe profetice despre o înşiruire de 111 Papi, care urmau să ocupe începând cu anul 1130 scaunul Sfântului Petru, şi, în final, descrierea ultimului Papă, care va fi martorul… Apocalipsei.
Erau practic nişte etichete puse celor ce urmau să conducă destinele catolicilor. Cu adevărat extraordinar este faptul că toate etichetele au fost confirmate, cei care au fost papi au avut ceva ce a justificat eticheta pusă de Malachi. Deşi  prorocirile lui au fost făcute publice abia 400 de ani după ce le-a făcut, deşi oficial Vaticanul nu le recunoaşte toată lumea ştie acum de ele şi s-ar putea spune chiar că s-au făcut încercări pentru a fi împlinite atunci când a fost posibil . Spre exemplu, în 1958, în timpul conclavului care urma să-l aleagă pe cel de-al 107-lea Papă anunţat ca „Păstor şi marinar“, cardinalul de New York, Francis Spellman, s-a grăbit în mod ridicol să închirieze un vapor şi să-şi petreacă timpul urcând şi coborând pe fluviul Tibru care desparte Roma în două, pentru a se potrivi cu profeţia lui Malachi! Dar a fost ales arhiepiscopul de Veneţia, păstor şi marinar cu mult înainte de acel conclav.
Iată ce spune, în mod foarte semnificativ, profeţia despre un Papă care a fost ales în 1978 şi care a avut neşansa de a fi „chemat de Domnul“ la o lună după alegerea sa ca reprezentant pe Pământ al lui Dumnezeu! Aşadar, Malachia l-a desemnat pe Papa Ioan Paul I prin sentinţa „De medietate lunae“ (De la jumătatea lunii). Aceasta descria o fatalitate: cardinalul Albino Luciani a fost găsit mort la câteva săptămâni după ce a preluat investitura. La acea vreme, moartea sa suspectă a făcut senzaţie şi presa si întreaga lume s-a repezit la profeţiile lui Malachi pentru a verifica dacă există concordanţă.
Ioan Paul I, născut în dioceza Belluno (lună frumoasă!) a fost ales la jumătatea unei luni (25 august), a domnit cam o lună şi a murit în timpul celeilalte jumătăţi (28 septembrie), iar calendarul lunar din 1978 dovedeşte acest lucru. Cât despre colaboratorul său apropiat, cardinalul Villor, acesta s-a născut, şi nu este un lucru inventat, la periferia Lyonului numită Tassin la Demie-lune! De altfel, Villor a asigurat interimatul până la alegerea lui Ioan Paul al II-lea… Daniel Réju, istoric specialist în Malachi, a descris astfel evenimentul care a produs uimirea lumii creştine de la acea vreme:
«În acea dimineaţă de 29 septembrie 1978, spre orele 5:30, secretarul personal al Papei, părintele Magee, a intrat în dormitorul Papei Ioan Paul I. Negăsindu-l în capelă ca de obicei, l-a căutat în camera sa şi l-a găsit mort în pat, cu lumina aprinsă, ca şi cum ar fi citit. Medicul, care a venit imediat, a constatat decesul, survenit probabil către orele 23, pe 28 septembrie, prin moarte subită, datorită unui infarct miocardic.
Interesant este şi faptul că în timpul ultimului conclav din 2005,  cardinalii au consultat lista lui Malachi înainte de a merge la Roma, pentru a verifica dacă aveau vreo şansă. Astfel, presa italiană a relatat că toţi cardinalii râdeau în mantii atunci când cei doi candidaţi principali, cardinalul Ratzinger şi cardinalul Martini, n-au putut fi departajaţi. De fapt, „Gloria măslinului“ i se potrivea destul de bine lui Martini şi mulţi au votat pentru el tocmai din acest motiv. Dar Conştiinţa Superioară veghea…
Sentinţa cu numărul 110, corespunzătoare lui Ioan Paul al II-lea, este uimitoare, „De labore Solis“ (De eclipsă solară, sau Lucrarea Soarelui). Malachia, care a trăit în timpurile aşa-zis întunecate ale Evului Mediu, nu avea de unde să ştie, altfel decât prin revelaţie Dumnezeiască, despre foarte solarul cardinal Woytila că avea să vină pe lume într-o zi cu eclipsă de Soare, pe 18 mai 1920 (arhivele NASA precizează chiar că această eclipsă a fost una dintre cele mai puternice eclipse ale secolului, cu o magnitudine de 0,9734) şi că va fi şi înmormântat în timpul unei eclipse de Soare. Asemenea lucruri nu pot fi scornite. El nu putea doar să îşi imagineze lucruri atât de precise şi cu atâtea secole înainte. Era el un mesager divin, care s-a supus Proniei Cereşti? Putem să fim încredinţaţi de acest lucru şi datorită descrierii sale “Religio depopulata” pentru Papa din timpul Primului Război Mondial, Benedict al XV-lea (1914-1922). Această ultimă sentinţă profetică este dovada, dacă mai era necesar, a geniului său vizionar, chiar dacă Sfântul Malachi s-a mulţumit să atribuie doar o simplă frază în latină, un sui generis motto, fiecărui Papă.
Singurul care a beneficiat de mai multe rânduri este cel care va domni în vremurile din urmă: „In persecutione extrema Sacrae Romanae Ecclesia sedebit Petrus Romanus qui pascet oves in multis tribulationibus; quibus transactis, civitas septicollis diruetur; et Judex tremendus judicabit populum.“ În traducere românească: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.“
Mai există şi alte profeţii în afară de cele ale lui Malachi, profeţii care culmea, se pare că completează ceea ce a spus acesta. Una din ele a fost făcută unei fetiţe (Conchita Gonzales) de Fecioara Maria în 1962 în Spania, la Garabandal. Profeţia este uimitoare pentru că ea a prevăzut cu 16 ani înainte evenimentele la care se referă: „După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi Sfârşitul Lumii“. Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Aceasta arată că din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Ioan Paul al II-lea a fost ultimul Papă catolic în sensul propriu al cuvântului, iar cu Benedict al XVI-lea încep vremurile din urmă. Benedict al XVI-lea ar corespunde, deci, din acest punct de vedere, lui „Petrus Romanus“ din lista Sfântului Malachia!
Daniel Réju, autorul lucrării „Moartea papilor şi Apocalipsa“, remarca deja acum 30 de ani că Malachi cântăreşte foarte greu în balanţa pontificală, chiar dacă numele său nu era niciodată pronunţat oficial: „Trebuie să avem în vedere un obicei curios al Bisericii, de teamă, superstiţie, respect pentru o tradiţie al cărei sens este uitat, sau ascuns în mod intenţionat: niciun suveran pontif nu şi-a ales numele de Petru după ce a urcat pe scaunul pontifical. Se presupune chiar că a fost prevăzută adoptarea unui prenume pontifical pentru a se evita ca un prelat cu numele de Petru, care ar fi ajuns pe scaunul pontifical, să trebuiască să poarte acest prenume. Or, este totuşi vorba de scaunul lui Petru, ucenicul lui Hristos, fondatorul Bisericii Apusene. În mod logic, noul ales ar fi trebuit să se bucure că se află sub un asemenea patronaj. Totuşi, acest lucru nu s-a petrecut niciodată: niciun prelat nu şi-a ales numele de Petru ca prenume pontifical. Ce tabu misterios poate fi atât de puternic, pentru a fi respectat atât de scrupulos? Ce interdicţie înconjoară cu atâta rigoare prenumele de Petru, pentru a întreţine o teamă aproape supranaturală?“
Se pare că feţele bisericeşti sunt mai superstiţioase decât lasă să se vadă oficial, sau sunt cumva mai bine informaţi decât noi şi nu spun la nimeni ? Ce secrete ascunde Vaticanul ?
Să nu uităm Profeţiile lui Nostradamus, pentru anul 2013, aşa cum au fost interpretate de unul din mulţii săi “traducători” mai mult sau mai puţin inspiraţi:
Iata profetiile lui pentru anul 2013:
Profetia 1: Vor avea loc distrugeri masive in zona San Francisco-Los Angeles-San Diego din SUA. De asemenea, vor fi afectate masiv si alte zone ale lumii, ca Chile, Australia, Japonia, Alaska si Coasta vestica a Europei.
Profetia nr.2: Lumea se afla in pericolul izbucnirii unui razboi mondial, mai mare decat al doilea, totul depinde de deciziie corecte ce ar putea fi luate in timp.
Profetia nr.3: Activitatea solara ar putea ajunge la un nivel care n-a mai fost atinsa niciodata in istoria sa.
Profetia nr.4: Vor fi foarte multe cutremure, ca si in anii anteriori, unele din acestea putand atinge intensitati incredibil de mari.
Profetia nr.5: Papa Benedict al XVI-lea va muri sau va fi indepartat. Asfel profetia Sf.Malachie va deveni adevarata, iar urmatorul papa si ULTIMUL va fi un papa negru
După cum se vede cea de-a 5-a profeţie a sa ar completa-o pe cea a lui Malachi şi pare să fie confirmată de situaţia candidaţilor la această oră.
Iată care sunt profeţiile vizavi de toţi cei 111 Papi:
LISTA PAPILOR(Profetia lui Malachy)
* 1 – Ex Castro Tiberi – (Din Castel de pe Tevere) Celestin al II-lea (8 oct. 1143 – 8 mart. 1144)
Mottoul se referă la locul natal al acestui papă: Guido din Castello, nativ din Castello di S.Felicita al Tiferno în Toscana, în acele vremuri un mic târg situat pe malul fluviului Tevere.
* 2 – Inimicus expulsus – Luciu al II-lea (12 mart. 1144 – 15 feb. 1145)
Acest mottou prezintă două explicații posibile: termenul “inimicus” ar fi o aluzie clară la numele de mirean al acestui papă, bologhezul Gerardo Caccianemici, iar termenul “expulsus” s-ar referi la pontificatul său zbuciumat: constituirea unei republici democratice pe teritoriul roman a dus la îndepărtarea puterii civile de curtea pontificală de la Roma. Într-adevăr, aorifeii acestei republici l-au detronizat pe papă de puterea temporală și l-au izgonit din Roma. În felul acesta mottoul s-ar referti și la sfârșitul brutal al acestui papă, care a murit lovit cu o piatră în timp ce era expulzat din Campidoglio.
* 3 – Ex magnitude montis – Eugen al III-lea (1145-1153)
Pietro Pignatelli, ales papă în aceeași zi în care a murit Lucio al II-lea, era nativ dintr-un mic sătuc din preajma orașului Pisa, Montemagno. Astfel, mottoul se referă explicit la orginile acestui papă.
* 4 – Abbas Suburranus – Anastaziu al IV-lea (1153-1154)
Papa Anastasiu al IV-lea, care avea nume ca mirean Corrado Suburri, în plus, a fost mult timp abatele mănăstirii Sfântul Rudo.
* 5 – De ruro albo – Adrian al IV-lea (1154-1159)
Adrian al IV-lea, cu numele de mirean Niccolò Breaksper, născut în Anglia, la Sant’Albano, a murit la Anagni. Mottoul, de altefl foarte obscur, ar face aluzie la originile sale britanice.
* 6 – Ex tetro carcere – Victor al IV-lea (antipapă)
Gregorio Conti a fost Cardinal de S. Vittore, renumit carcerier roman.
 * 7 – Ex ansere custode – Alexandru al III-lea (1159-1181)
Rolando (Orlando) Papero Bandinelli, tatăl său se numea Ranuccio. Majoritatea interpreților afirmă simplu că până în prezent nu s-au găsit explicații plauzibile acestui motto; aluzia însă pare a fi legată de nume: Papero (rață), în latină „anser”: astfel pare să aibă unul din următoarele două sensuri: „din rață paznic” sau, legat de numele tatălui (broscuță) (=cele din paza raței).
* 8 – De via Transtibertina – Pascal al III-lea (antipapă)
Guido da Crema a fost mult timp Cardinal în S. Maria în Trastevere (Transtibertina).
* 9 – Lux in ostio – Luciu al III-lea (1181-1185)
Ubaldo Allucignoli, era Cardinal de Ostia în momentul când a fost ales papă. Astfel este evident că mottoul cu care este desemnat face aluzie atât la numele lui de mirean (Allucignoli) cât și la numele lui pontifical și, nu în ultimul rând la orașul Ostia, unde fusese Cardinal înainte de a fi ales păapă.
* 10 – De Pannonia Tusciae – Callixt al III-lea (antipapă)
provenea din întinsa regiune cunoscută odinioară cu numele de câmpia Panonică – Ungaria de azi – mulți ani a fost Cardinal de Tuscolo (Tusciae).
* 11 – Sus in cribo – Urban al III-lea (1185-1187)
Uberto Crivelli avea în propria stemă un porc (sus, lat.). Cuvântul „cribo”, face aluzie evidentă la prenumele său de mirean: Crivelli.
* 12 – Ensis Laurentii – Grigore al VIII-lea (1187)
Cuvântul “ensis” face trimitere la stema sa pontificală pe care apare clar o sabie (ensis). Termenul “Laurentii” pare cu toată probabilitatea să se refere la faptul că, mai înainte de a fi ales papă, Alberto de Morra fusese Cardinal de S. Lorenzo in Lucina; sunt însă dubii cu privire la interpretarea corectă a acestui termen.
* 13 – De schola Exiet – Clement al III-lea (1187-1191)
Paul Scolari, Episcop de Palestrina; mottoul, foarte simplu, pare să facă referință explicită la prenumele lui de mirean.
* 14 – De rure bovense – Celestin al III-lea (1191-1198)
Giacinto Orsini din „Casata dei Borbone”, încă nu au fost propuneri acceptabile pentru acest motto: sunt însă și interpreți care, fără să sducă motivații valabile în susținerea tezei lor, consideră că fraza ar face aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decțt un simplu diacon.
* 15 – Comes signatus – Inocențiu al III-lea (1198-1216)
Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident.
* 16 – Canonicus de latere – Honoriu al III-lea (1216-1227)
Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia.
* 17 – Avis Ostiensis – Grigore al IX-lea (1227-1241)
Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care tronează o uriașă acvilă (avis).
* 18 – Leo Sabinus – Celestin al IV-lea (1241)
Goffredo Castiglioni di Milano, Episcop de Sabina: și în acest caz referința este la stema papală: un leu.
* 19 – Comes Laurentius – Inocențiu al IV-lea (1242-1254)
Sinibaldo Fieschi, care venea din familia nobilă a conților (comes) de Fieschi, a fost creat cardinal în San Lorenzo in Lucina (Laurentius), de către papa Grigore al IX-lea. Posibil ca această interpretare să pară puțin forțată, însă tot atât de probabil apare ca singura plauzibilă.
* 20 – Signus Ostiense – Alexandru al IV-lea (1254-1261)  
Rinaldo dei Conti di Segni, înainte de a fi papă a foat cardinal de Ostia.
* 21 – Jerusalem Campaniae – Urban al IV-lea (1261-1264)
Jacques Pantaleon (Giacomo Troyes Pantaleone), nativ din regiunea franceză Champagne în momentul alegerii Patriarh al Ierusalimului; a fost ales papă înainte de a fi fost numit Cardinal.
* 22 – Drago depressus – Clement al IV-lea (1261-1264)
Guy Folquois (Guido le Gros de Saint Gilles): în stema pontificală a lui Clement al IV-lea, era reprezentată o acvilă care ținea strâns în ghiare un dragon imens. Interpretarea însă este destul de dubioasă și controversată: dupî părerea multor istoricii, adevărata stemă a acestui papă nu avea decât crini. În acest caz nu mai sunt explicații plauzibile cu privire la semnificația mottoului.
* 23 – Anguineus vir – Grigore al X-lea (1271-1276)
Tebaldo Visconti din Piacenza, este desemnat de profeția lui Malachia ca “omul/bărbatul șarpelui ” (anguineus vir); într-una din stemele pontificale există și una, atribuită papei Grigore al X-lea, care are în prim plan un șarpe. Totuși sunt multe dubii și neclarități cu privirea la aspectul real al stemei acestui pontif. Din această cauză sunt și unii interpreți care consideră că aluzia din mottou ar fi la tergiversata alegere a acestui papă, contrasemnată de trecerea la conclavul actual.
* 24 – Concionator gallus – Inocențiu al V-lea (1276)
Pierre de Tarantasie de origine franceză (gallus), în pofida doar a celor cinci luni de pontificat, Inocențiu al V-lea și-a câștigat renumele de cinstit, coerent „om al bisericii” și un excelent predicator (concionator).
* 25 – Bonus Comes – Adrian al V-lea (1276)
Ca și pentru Inocențiu al IV-lea, termenul “comes”, este considerat ca aluzie la familia natală a lui Ottobono Fieschi, care însă a murit mai înainte de a fi încoronat papă. Unii interpreți consideră că termenul “bonus” cu care este desemnat acest papă este mai degarbă o ironie, ținând cont să până și Dante îl plasează în Infern.
* 26 – Piscator tuscus – Ioan al XXI-lea (1276-1277)
Pietro di Giuliani (Pietro Ispano), medic și filosof de mare renume, înainte de alegere, Cardinal de Tuscolo. În mottoul care-l desemnează este ascuns sensul termenului “piscator”.Într.adevăr, numele lui de botez era Petru, la fel cu acela al faimosului „pescar”, primul papă al Bisericii Catolice.
* 27 – Rosa composita – Nicolae al III-lea (1277-1280)
În stema lui Giovanni Gaetano Orsini (Giangaetano Corsini) trona o rosă (un trandafir). PROFEțIA Îl mai desemnează și “compositus” făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea Creștinismului.
* 28 – Ex telonio liliacei – Martin al IV-lea (1281-1285)
Martinii Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care că mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nici o semnificație precisă, clară.
* 29 – Ex rosa leonina – Honoriu al IV-lea (1285-1287)
Jacopo Savelli avea în stema pontificală doi lei înconjurați de trandafiri.
* 30 – Picus inter escas – Nicolae al IV-lea (1288-1292)
Mottoul relativ la Gerolamo Masci, de la Ascoli Piceno nu este destul de clar. Singura semnificație plauzibilă care i-ar putea fi atribuită este aceea referitoare la orașul său natal: Ascoli Piceno (picus).
* 31 – Ex eremo celsus – Celestin al V-lea (1294)
Acest mottou pare să fie destul de explicit: Pietro da Morrone a fost eremit și fondatorul Ordinului (călugărilor) Celestini.
* 32 – Ex undarum benedictione – Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303)
mottoul se referă la numele de botez al acestui papă: Benedetto Gaetani (benedictione) ca de altfel și la stema sa de pontif pe care sunt reproduse valuri (unde) marine.
* 33 – Concionator patarens – Benedict al XI-lea (1303-1304)
Nicolò Bacca-Sini născut la Patara (patarens), aproape de Treviso și aparținea ordinului religios al predicatorilor (concionator). Termenul de “concionator”, așadar, face aluzie într-un anume fel atât la proveniența sa din Ordinul Predicatorilor cât și la activitatea sa personală de predicator.
* 34 – De fascis aquitanicis – Clement al V-lea (1305-1314)
Termenul “fascis” face trimitere la stema pontificală a lui Bertrand di Goth formată din 7 fâșii paralele. Pe timpul pontificatului său sediul popilor a fost transferat de la Roma, în Franța, la Avignone (aquitanicis).
* 35 – De sutore orseo – Ioan al XXII-lea (1316-1334)
Mottoul pare să fie destul de criptic, pare însă că face trimitere într-un anume fel la originile umile ale lui Jacques-Arnaud d’Eurse, fiul unui modest cizmar.
* 36 – Corvus schismaticus – Nicolae al V-lea (antipapă)
Pietro Rinalducci, originario di Corvaro (sau, Corsaro / corvus), ca antipapă a fost printre cei mai de seamă exponenți ai schismei papale, contribuind cu atitudinea sa la radicalizarea contrastelor din sânul Bisericii (schismaticus).
* 37 – Frigidus abbas – Benedict al XII-lea (1334-1342)
Jacques Fournier, a fost ales papă pe când era abate la mănăstirea de la Fontanafredda (apa rece).
* 38 – Ex rosa atrebatesi – Clement al VI-lea (1342-1352)
Pierre Roger di Beaufort a fost episcop de Arras (atrebatesi); pe stema lui figurau 6 trandafiri (roze).
* 39 – De montibus Pammachii – Inocențiu al VI-lea (1352-1362)
În emblema lui Etienne (Ștefan) Aubert erau reprezentați 6 munți. În momentul alegerii sale ca papă era Cardinal al (sfinților) Santi Giovanni e Paul, la acea vreme titlul avea supranumele de “Pammacchio”.
* 40 – Gallus vicecomes – Urban al V-lea (1362-1370)
Guillaume (Guglielmo) Grimoard era francez (gallus) iar înainte de a deveni papă a fost Nunțiu (comes) la curtea conților Visconti, din Milano.
* 41 – Novus de Virgine fortii – Grigore al XI-lea (1370-1378)
Pierre Roger de Beaufort, nepot al papei Clement al VI-lea, în momentul alegerii era Cardinal de Santa Maria Nuova (Virgine). Mottoul așadar pare să facă trimitere la poziția „forte” a acestui nepot de papă și la ultima reședință înainte de pontificat
* 42 – De cruce apostolica – Clement al VII-lea (antipapă)
Robert de Genevois antipapa Clement al VII-lea, era Cardinal la „Dodici Apostoli” (apostolica), emblema lui reprezenta o mare cruce latină.
* 43 – Luna cosmedina – Benedict al XIII-lea
Pietro de Luna, antipapa Benedict al XIII-lea a fost ales papă pe când ocupa scaunul episcopal și titlul de cardinal de Santa Maria in Cosmedin.
* 44 – Schismo barcinonicum – Clement al VIII/-lea (?) Antipapa
mottoul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se referă. După opinia unora profeția s-ar referi la Clement al VIII-lea, antipapă și canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această opinie însă nu prea are susținere: în primul rând pentru faptul că acest personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca și pentru faptul că termenul “schismo”, în plină perioadă de schsmă avignoneză, nu este semnificativ absolut deloc pentru identificarea unui personaj de atare relevanță.
* 45 – De inferno pregnani – Urban al VI-lea (1378-1389)
Bartolomeo Prignano, născut la Napoli, după afirmațiile unor istorici într-o zonă a orașului denumită “inferno”.
* 46 – Cubus de mixtione – Bonifaciu al IX-lea (1389-1404)
Pietro Tommacelli ajuns papă și-a figirat blazonul pontifical cu o diagonală formată din cuburi.
* 47 – De miliore sidere – Inocențiu al VII-lea (1404-1406)
Mottoul se referă la numele de mirean al papei: Cosimo Migliorati, termenul”sidere” face trimitere la stema pontificală reprezentată cu o stea-cometă.
* 48 – Nauta de Ponte Nigro – Grigore al XII-lea (1406-1415)
Expresia „nauta” (marinar / barcagiu) are o semnificație bine precizată și este folosită de Malachia pentru papii care proveneau din Venezia. Într-adevăr, Angelo Corrier era nativ din Venezia și fusese Cardinal de Negroponte.
* 49 – Flagellum solis – Alexandru al V-lea (antipapă)
Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el.
* 50 – Cervus Sirenae – Ioan al XXIII-lea (antipapă)
Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb.
* 51 – Corono veli aurei – Martin al V-lea (1417-1431)
Emblema lui Oddone Colonna era o coloană împodobită cu o coroană de aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreții, mottoul face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea.
* 52 – Lupa coelestina – Eugen al IV-lea (1431-1447)
După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare, simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societății Celestine (coelestina), era era o lupoaică.
* 53 – Amator Crucis – Felix al V-lea (antipapă)
Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât și la controversele aprinse care l-au caracterizat pe acest om și perioada cât el a fost antipapă.
* 54 – De modicitate lunae – Nicolae al V-lea (1447-1455)
Tommaso Parentuccelli, născut la Luni (lunae), aproape de Sarzana. Provenea dintr-o familie foarte săracă și, probabil, expresia “modicitate” tocmai la această umilă proveniență se referă.
* 55 – Bos pascens – Calixt al III-lea (1455-1458)
Pe blazonul lui Alfonso de Borgia este reprezentat un bou la păscut.
* 56 – De capra et albergo – Pius al II-lea (1458-1464)
Enea Silvio Piccolomini (numele de mirean al papei Pius al II-lea) a fost secretarul cardinalilor Capranica și Albergatti.
* 57 – De cervo et leone – Paul al II-lea (1464-1471)
Înainte de a ajunge papă, Pietro Barbo a fost cardinal de San Marco (sf. Marcu, evanghelistul care are drept simbol un leu înnaripat), concomitent era și cardinal comendator al Bazilicii Cervia.
* 58 – Piscator minorita – Sixt al IV-lea (1471-1484)
Francesco della Rovere – călugăr franciscan (membru al Ordinului Fraților Minori), din Celle (Savona), originar era dintr-o familie de pescari: dacâ espresia „minorita” este clar derivată de la originea sa de franciscan minor, termenul „piscator” poate avea două semnificații: prima referitoare la familia de origine; cea de-a doua referitoare la funcția ocupată în Biserică (referitor la cuvintele lui Isus către Petru: „te voi face pescar de oameni”.
* 59 – Praecursor Siciliae – Inocențiu al VIII-lea (1484-1492)
Giovanni Battista Cybo a trăit îndelung la curtea regală a Siciliei. Totuși, termenul “praecursor” încă nu a găsit explicație satisfăcătoare.
* 60 – Bos Albanus in portu – Alexandru al VI-lea (1492-1503)
Blazonul pontifical al lui Rodrigo Borgia – ca de altfel și a celorlalți din această famileie – reprezenta un bou. De precizat și faptul că el fusese episcop și cardinal de Albano și de Porto.
* 61 – De parvo homine – Pius al III-lea (1503)
Mottoul pare că se referă la prenumele matern al lui Francesco Todeschini: Piccolomini (de parvo homine).
* 62 – Fructus Jovis juvabit – Iuliu al II-lea (1503-1513)
Emblema lui Giuliano della Rovere era un stejar, copac care în antichitate era venerat ca fiind „copacul lui Jupiter (Jovis).
* 63 – De craticule Politana – Leon al X-lea (1513-1521)
Mottou foarte dificil de interpretat: numele tatălui lui Giovanni de’ Medici era Lorenzo, sfânt care a fost martirizat pe grătar (nu tatăl, patronimul tatălui). Expresia „Politiana” ar deriva și deci ar trebui să se refere într-un fel oarecare la Angelo Poliziano, căruia Leon al X-lea i-a fost ucenic.
* 64 – Leo florentius – Adrian al VI-lea (1522-1523)
Adrian Florensz (florentius) din Utrecht avea pe blazonul pontifical doi lei.
* 65 – Flos pilae – Clement al VII-lea (1523-1534)
Iuliu de’ Medici, fiorentino (=flos?), avea pe stema pontificală o minge (pala), un glob (pilae) înconjurată de crini (flos).
* 66 – Hyacinthus medicorum – Paul al III-lea (1534-1549)
Alessandro Farnese, cardinal de sfinții Cosma și Damian, avea blazonul papal cu 7 crini. Nu s-a găsit însă o explicație plauzibilă pentru termenul “medicorum”.
* 67 – De corona montana – Iuliu al III-lea (1550-1555)
Giovanni Maria Ciocchi del Monte (montana), avea emblema formată din două coroane.
* 68 – Frumentum floccidum – Marcel al II-lea (1555)
Stema lui Marcello Cervini, născut la Montepulciano, reprezenta un cerb și grâu. Termenul “floccidum” foarte probabil că se referă la durata scurtă a pontificatului său: numai 23 de zile.
* 69 – De fide Petri – Paul al IV-lea (1555-1559)
Acest mottou cunoaște două interpretări. Prima, care apare și cam forțată; Giampietro Carafa (mireanul Paul al IV-lea) a fost promotorul „Sfântului Tribunal pentru doctrina Credinței”, de unde și expresia: „fide”, până aci ambele interpretări sunt de acord, de aci, prima consideră că “petri” ar fi un ecou al numelui de mirean al lui Paul al IV-lea (?); a doua variantă – care pare și cea plauzibilă – consideră că atributul profetic „petri” amintește de piatra pe care a fost zidită Biserica.
* 70 – Aesculapii pharmacum – Pius al IV-lea (1559-1565)
Mottoul care-l desemnează pe Giovanni Angelo de’ Medici, pare că derivă de la numele familiei sale: într-adevăr, Esculap este zeul (păgân) al medicinei și primul medic al omenirii, al istoriei.
* 71 – Angelus nemorosus – Pius al V-lea (1566-1572)
Termenul “angelus” pare foarte probabil de atribuit conduitei morale ale acestui papă (într-adevăr, este printre foarte puțini papi ai acestei perioade recunoscut sfânt); celălalt adjectiv “nemorosus”, (adică tufiș / pădure) indică destul de clar locul nașterii lui Michele Ghisleri: Bosco, în regiunea Alessandria.
* 72 – Medium corpus pilarum – Grigore al XIII-lea (1572-1585)
Ugo Boncompagni ocupă în istorie locul și numelei ideatorului „calendarului gregorian”. Mottoul, de altfel destul de obscur, probabil se referă într-un mod oarecare la acest eveniment care caracterizează pontificatul lui Grigore al XIII-lea. Oricum, încă nu s-a ajuns la o interpretare care să fie acceptată de toți și – cu atât mai puțin – care să fie plauzibilă.
* 73 – Axis in meditate signi – Sixt al V-lea (1585-1590)
Felice Perretti avea pe blazon un leu împărțit ăn două de o diagonală, ca și cum ar fi tăiat în două de o axă (axis). La fel de bine însă acest mottou poate să se refere la intransingența lui față de toți răufăcătorii: fie ei cerșetori sau nobili. Alți interpreți pun mottoul în legătură cu refacerea economică a Statului papal, redus la sărăcie de predecesorul lui Sixt al V-lea.
* 74 – De rori coeli – Urban al VII-lea (1590)
Mottoul ar putea să se refere la faptul că Giovan Battista Castagna a fost Arhiepiscop de Rossano; localitate în care – tradiția spune că s-ar fi coborît mană din cer. Oricum, încă nu s-a putut atribui nici acestui mottou o semnificație univocă și plauzibilă.
[modifică] Profeții posterioare publicării în Lignum vitae
* 75 – De antiquitate urbis – Grigore al XIV-lea (1590-1591)
Nicola Sfrondati provenea din antica cetate Cremona.
* 76 – Pia civitas in bello – Inocențiu al IX-lea (1591).
Mottoul pare să indice perioada răvășită a pontificatului lui Giovanni Antonio Facchinetti: creștinătatea era devastată de sângeroase războaie.
* 77 – Crux romulea – Clement al VIII-lea (1592-1605).
Hipolit Aldobrandini aparținea unei istorice familii romane (romulea), chiar dacă de mai mult timp aceasta se stabilise la Firenze. Pe blazonul papal Clement al VIII-lea avea o cruce romană.
* 78 – Undosus vir – Leon al XI-lea (1605)
Nu sunt interpretări univoce asupra acestui mottou, totuși, cea mai mare parte a interpreților înclină să creadă că este vorba de scurta perioadă de pontificat al lui Alessandro de Medici, abia împlinite 2 săptămâni.
* 79 – Gens perversa – Paul al V-lea (1605-1621)
Camillo Borghese. Sensul mottoului a rămas nepătruns (misterios) până azi, în pofida nenumăratelor interpretări. Într-o singură privință sunt cu toții de acord: acest mottou este cel mai criptic și mai indescifrabil dintre toate profețiile lui Malachia.
* 80 – In tribulatione pacis – Grigore al XV-lea (1621-1623)
Alessandro Ludovisi – fondatorul Congregației “De Propaganda Fide” – toată perioada pintificatului său a fost prins în tratative de pace și în potolirea cauzelor de războaie: în primul rând controversele politice.
* 81 – Lilium et rosa – Urban al VIII-lea (1623-1644)
Pe blazonul lui Maffeo Barberini sunt reprezentate albini care zboară în jurul crinilor și a trandafirilor. Interpretarea corectă a acestui mottou, totuși, este nesigură deoarece, considerând reproducerile stemei din acea vreme, pe blazon nu apar florile de care vorbește profeția.
* 82 – Jacunditas crucis – Inocențiu al X-lea (1644-1655)
Giovanni Battista Panphili (Panphily) a fost proclamat papă chiar în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci. Aluzia este certă.
* 83 – Montium custus – Alexandru al VII-lea (1655-1667)
Emblema pontificală a lui Fabio Chigi era formată din două coline deasupra cărora veghea o stea. Atributul “custus” (o formă medievală a lui „custos”) completează ideea blazonului: „sentinela munților”; deși sunt dintre cercetători care consideră că ar fi o aluzie la prenumele de Chigi. De adăugat și faptul că acest papă a instituit în Roma un „Monte di Pietà”.
* 84 – Sidus olorum – Clement al IX-lea (1667-1669)
Iuliu (Giulio) Rospigliosi a fost ales papă într-o sală deosebită a palatului pontifical, numită sala lebedelor (olorum). Atributul “sidus” până în prezent este fără tălmăcire.
* 85 – De flumine magno – Clement al X-lea (1670-1676)
Emilio Altieri a fost ales papă pe data de 11 mai 1670, zi în care fluviul Tevere atingea cote alarmante (flumine magno).
* 86 – Bellua insatiabilis – Inocențiu al XI-lea (1676-1689)
nu există nici o explicație plauzibilă a acestui mottou, cu atât mai mult cu cât apelativul de „bestie nesătulă” cu greu i se poate atribui lui Benedetto Odescalchi.
* 87 – Poenitentia gloriosa – Alexandru al VIII-lea (1689-1691)
Alegera lui Pietro Ottoboni a avut loc pe 6 octombrie, zi dedicată Sfântului Brunone, sfânt trecut în conștiința istorică ca unul dintre cei mai mari penitenți ai Bisericii.
* 88 – Rastrum in porta – Inocențiu al XII-lea (1691-1700)
Antonio Pignatelli aparținea unei nobile familii napoletane care, în oraș, locuia lângă poarta numită “del rastrello” (rastrum).
* 89 – Flores circumdati – Clement al XI-lea (1700-1721)
Francesco Albani, sfințit preot numai în 1700. Acestui mottou ni i s-a găsit o interpretare adecvată; singura care a fost emisă, dar ne acceptaă ar fi că, lipsit total de tact politic și de îndemânarea practică a administrării a avut de înfruntat situații destul de dure. În acest caz ar fi o subtilă ironie (de genul: de ce trimiți pentru front pe unul pe care nici cu o floare nu trebuie să-l atingi?!).
* 90 – De bona religione – Inocențiu al XIII-lea (1721-1724)
Michelangelo Conti – pontificatul lui este caracterizat de o aspră și continuuă condamnare a oricărei formă de erezie, cu precădere Janzenismul.
* 91 – Miles in bello – Benedict al XIII-lea (1724-1730)
”Soldat în război” – Pier Francesco Orsini a fost papă într-o perioadă în care s-au înregistrat războaie în toată Europa.
* 92 – Columna excelsa – Clement al XII-lea (1730-1740)
Lorenzo Corsini caratterizzň a caracterizat pontificatul său mai ales cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat și susținut în toată Roma. În acest caz mottoul s-ar referi la activitatea sa neobosită de magnat și de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană.
* 93 – Animal rurale – Benedict al XIV-lea (1740-1758)
Nici o explicație plauzibilă în privința acestei profeții care-l privește pe Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Totuși nu lipsesc exegeși care pun mottoul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a încurajat și susținut agricultura prin diminuarea taxelor și promovarea schimbului comercial.
* 94 – Rosa Umbiae – Clement al XIII-lea (1758-1769)
Nenumărate dar și divergente explicații au fost avansate pentru acest mottou care-l privește pe Carlo Rezzonico din Venezia, dar nici una nu se bucură de susținerea specialiștilor. Explicația cea mai avansată de până acum ar fi că pe vremea pontificatului său mulți dintre franciscani divizați în mici institute religioase au fost reuniți în Ordinul Fraților Minori, cu sediul în Umbria..
* 95 – Ursus velox – Clement al XIV-lea (1769-1774)
Cea mai răspândită explicație care poate fi întâlnită cu privire la mottoul care-l desemneazpă pe Lorenzo Ganganelli (numele complet: Giovanni Vincenzo Antonio Ganganelli) este că el ar fi avut (are) în blazonul papal un urs în alergare. Această interpretare nu poate găsi temei din moment ce emblema lui Clement al XIV-lea conține, în partea superioară semnul clasic al franciscanilor (două mâini încrucișate), iar în partea de jos muntele cu trei coline. Prin urmare și acest mottou rămâne fără explicație.
* 96 – Peregrinus Apostolicus – Pius al VI-lea (1774-1799)
Mottoul sintetizează nenumăratele vicisitudini pe care Giovanni Angelo Braschi a fost nevoit să le îndure: într-adevăr, după ce a fost făcut prizonier de către francezi a fost târât mai întâi la Siena, apoi la Bologna și, în sfârșit, la Parma de unde la 29 august 1799 a fost încărcat într-o căruți de țară și transportat în Franța, la Briançon și apoi la Valence, unde a murit prizonier.
* 97 – Aquila rapax – Pius al VII-lea (1800-1823)
Gregorio Barnaba descendent ai familie de conți Chiaramonti a fost fost și el făcut prizonier de Napoleon Bonaparte. Specialiștii cred că mottoul face trimitere la blazonul lui Napoleon, pe care trona o acvilă.
* 98 – Canis et coluber – Leon al XII-lea (1823-1829)
Annibale della Genga a fost descris de colaboratorii săi cei mai intimi caastfel: „fidel cauzei Bisericii precum un câine și, în același timp, prudent în întreprinderile sale precum un șarpe”
* 99 – Vir religiosus – Pius al VIII-lea (1823-1830)
Francesco Saverio dei Castiglioni a întrupat din plin această descriere profetică: prin smerenia și bunătatea sa a restabilit multe relații cu statele moderne (rupte de intransigența predecesorilor săi) și, în plus a obținut mari concesii (de amintit libertaea religioasă pentru catolicii armeni dată de Sultan și ridicarea unei patriarhii pentru păstorirea acestora).
[modifică] – 11 papi înainte de ultimul
* 100 – De balneis Etruriae – Grigore al XVI-lea (1831-1846)
Bartolomeo Alberto Cappellari provenea dintre călugării camaldolenzi, Ordin religios fondat în Toscana (Etruriae). Specialiștii înclină să creadă că pentru atributul “balneis” nu se poate găsi o explicație satisfăcătoare, deși nu lipsesc nici aceia care pun termenul mottoului în legătură cu baia de sânge produsă în Roma de armatele austriece, chemate de acest papă „pentru restabilirea ordinii”. Majoritatea înterpreților, însă consideră termenul ca fiind un fel de întărire a termenului “Etruriae”.
* 101 – Crux de cruce – Pius al IX-lea (1846-1878)
În timpul pontificatului liberalului Giovanni Maria Mastai Ferretti, Roma a devenit capitala Iatliei. Cu această ocazie papa Pius al IX-lea a fost nevoit să suprapună crucea pontificală peste crucea sabaudă (caeea a casei de Savoia).
* 102 – Lumen de coelo – Leon al XIII-lea (1878-1903)
mulți sunt interpreții, care urmând modalitatea de dinainte de 1595 (data publicării textului profețiilor) să se limiteze la stemă: într-adevăr, Vincenzo Gioacchino Pecci avea pe blazon o cometă. Aceasztă explicație nu este ecceptată de toți, cei mai critici dintre specialiști, consideră că este o referință la enciclica acestui papă: Rerum novarum (1891), enciclică care angaja Biserica într-o luptă decisă pentru demnitatea și drepturile muncitorilor. Destinderea relațiilor cu Kulturkamp-ul lui Bismark, citit de unii, nu este aproape deloc luat în seamă.
* 103 – Ignis ardens – Pius al X-lea (1903-1914)
Mottoul se referă explicit la bunătatea și la credința arzătoare a lui Giuseppe Melchiorre Sarto, din Riese (Treviso). Wilhwlm Hunnermann, într-o viață romanțată a acestui papă – intitulată întocmai: „Flacăra vie” (în traducerea românească) – pune bine în evidență această flacără vie interioară care l-a consumat văzându-i din nou pe creștini ucigându-se între ei. Concluzia cărții lui W. Hunnermann este că „s-a stins de durere și de suferință morală”.
* 104 – Religio depopulata – Benedict al XV-lea (1914-1922)
Pontificatul lui Giacomo della Chiesa a fost marcat de evenimentele funeste care au devastat lumea și de plânsul care a urmat acestor triste evenimente. Mottoul se referă la numărul mare de oameni (creștini-necreștini; catolici-necatolici) care au sfârșit pe front și la numărul mai mare al acelora care au căzut victime sistemelor totalitare și atee.
* 105 – Fides intrepida – Pius al XI-lea (1922-1939)
În ciuda reproșurilor aduse acestui papă precum că ar fi tăcut în fața nazismului, totuși specialiștii găsesc cea mai plauzibilă și acceptabilă explicației mottoului care-l privește pe Achille Ratti (papa Pius al XI-lea), care s-a ridicat împotriva nazismului cu enciclica: „Mit brennender Sorge”, în care taxa nazismul ca total anticreștin și-l anatemiza. Aceeași atitudine de condamnare și de anatemizare a avut-o față de toate regimurile totalitare și atee, fie că erau ele în Spania, Portugalia, Rusia, Mexic sau Germania; „credință neclintită”.
* 106 – Pastor angelicus – Pius al XII-lea (1939-1958)
Eugenio Pacelli, a fost păstor al Bisericii în timpul celui de-al doilea război mondial și îndată după. Lui i-a revenit dificila menire de a călăuzi poporul în reluarea vieții și reconstricția postbelică. El este acela care a trebuit să plinească rolul de călăuză morală, spirituală și materială într-o lume devastată de ură și de război.
* 107 – Pastor et nauta – Ioan al XXIII-lea (1958-1963)
Angelo Giuseppe Roncalli a fost Patriarh de Venezia (nauta). Termenul “pastor” se referă la neobosita sa activitate de călăuză, și nu doar spirituală, a tuturor nu numai a Bisericii sau a catolicilor. Exegeții mai exigenți nu acceptă nicidecum o explicație atât de simplistă. Tocmai pentru că au renunțat la faptul de a folosi aceleași mijloace și metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi.
* 108 – Flos florum – Paul al VI-lea (1963-1978)
Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în stema acestui papă sunt trei crini. Și ca explicația să nu se termine prea brusc mai adaugă și faptul că în iconografia creștină crinul este „floarea florilor” (lucru foarte adevărat de altfel, dar nu de aplicat aici, spun alții). Într-adevăr, cercetătorii mai critici și – într-un anumefel – mai curajoși, renunță la principiile ermeneutice anterioare publicării „profețiilor” în „Lignum vitae” (1595) și caută explicații mai plauzibile. Aceștia interpretează mottoul ca făcând referință la grija și la activitatea stăruitoare a acestui papaă pentru afirmarea demnității vieții fiecărei ființe umane (cu enciclica „Humanae vitae”) ca și inflexibilitatea lui în afirmarea „florii florilor” pentru viața clerului (cu enciclica „Sacerdotalis coelibatus”).
* 109 – De meditate Lunae – Ioan Paul I (1978)
Pontificatul lui Albino Lucani a fost de numai 31 de zile; practic timpul unui ciclu lunar (?).
* 110 – De labore solis – Ioan Paul al II-lea (1978 – 2005)
Karol Wojtyła pare că este deja condamnat de istorie să fie reținut ca papa polonez. Mottoul cu care este profetizat el (încă în dezbatere) ar putea să se refere la una din aceste trei evenimente:
* concomitent cu nașterea sa a fost și o eclipsă de soare;
* faptul că provine dintr-o țară din est (levante del sole);
* spune activitatea sa imensă și pelerinajele sale apostolice pe toată fața pământului (întocmai ca soarele).
* 111 – De gloria olivae – Benedict al XVI-lea (2005 – în viață)
Bavarezul Joseph Ratzinger, care a succedat lui Carol este desemnat de profeție ca fiind „de gloria olivae”. Dincolo de faptul că mottoul este destul de obscur, pare și prematur să se lanseze interpretări (se știe, doar că profețiile sunt înțelese abia după plinirea lor). Cu toate acestea iată că sunt și interpreți, care (chiar înainte de moartea lui Ioan Paul al II-lea) au lansat explicații ipotetice (se-nțelege). Iată câteva dintre aceste ipoteze:
* plecând de la faptul că măslinul este simbolul păcii, unii cred (au crezut) că pontificatul succesorului va fi centrat pe pacea universală în numele lui Isus.
* repeziții, că mottoul ar putea să se refere la stema noului papă, „așa cum s-a mai întâmplat și-n trecut”.
* cei mai îndrăzneți, plecând de la faptul că măslinul este simbolul iudeilor (și aceasta în conformitate cu Biblia), au avansat supoziții mult mai îndrăznețe: ….
[modifică] Petrus Romanus
Pentru ultimul papă numele este cât se poate de sugestiv: Petru a fost primul pontif, un alt Petru va fi ultimul pontif. Acestuia “Profeția lui Malachia” nu i-a dedicat doar un simplu motto, dar câteva versuri în limba latină:
In persecutione extrema sacrae romanae ecclesiae sedebit Petrus romanus, qui pascet oves in multis tribulationibus; quibi transactis, civitas septis collis diruetur, ed Judex tremendus judicabit populum suum. Amen.
A căror traducere sună cam așa:
În timpul ultimei persecuții a Sfintei Bisericii Romane, pe scaun va sta Petru, romanul, care-și va păstori turma printre foarte multe suferințe (încercări) tribolazioni; iar când aceste încercări se vor sfârși, orașul celor șapte coline va fi distrus, și judecătorul cel de temut va judeca poporul său. Amin!”

Surse:
http://www.normal-paranormal.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=255:profetiilesfantuluimalachia&catid=112:profetii&Itemid=190.

Papa, Illuminaţii, Banca Vaticanului şi Profeţiile lui Malachi

luni, 18 februarie 2013

Capul lui Mihai Viteazu


Am primit prin mail un material despre Mihai Viteazu, material pe care îl prezint iubitorilor de istorie şi de neam.
Să nu uităm!
daţi clic pe clip şi apoi  urmăriţi materialul în timp ce ascultaţi cântecul.


Am cautat sursa şi am descoperit două site-uri  unde a fost publicat  de Radu Olteanu. Dacă domnia sa este autorul, îmi cer scuze că nu l-am putut contacta pentru accept.

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2012/02/craniul-lui-mihai-viteazul/

 1. Mihai Viteazul Costin Petrescu
Mihai Viteazul in catedrala catolica din Alba Iulia. Pictura de Costin Petrescu
Pentru prima oara voi publica si prezenta publicului cateva imagini rarisime adunate in timp, reprezentand capul voievodului ucis langa Turda. Imaginile vor fi insotite de fragmente extrase din cartea “Moartea unui erou” scrisa de istoricul medievist Constantin Rezachevici si V. Speteanu. Povestea asasinarii lui Mihai Viteazu si odiseea capului sau e un subiect extraordinar, demn de un documentar de buna calitate. Odisee, din pacate putin cunoscuta. Dar, iata, blogul Art Historia, va prezinta atat ineditele imagini ale testei eroului de la Calugareni, nevazut de nimeni din 1920, cand a fost reinhumat definitiv, cat si teribila poveste a ultimilor minute ale lui Mihai, a aducerii capului in Muntenia, gratie unor credinciosi in frunte cu paharnicul Turturea, a greutatilor prin care trece de-a lungul secolelor, la calatoria craniului la Iasi  si  Crimeea in timpul Marelui Razboi
  - 2.Blaschke, J - Prinderea lui Mihai viteazu copy 2
O frumoasa gravura ce ilustraza momentul asasinarii lui Mihai Viteazul. Scena mortii a fost descrisa de mai multi martori si a devenit binecunoscuta in epoca.
La aripa dreapta se aflau archebuzierii pedeştri valoni, in frunte cu capitanul Verlin de Liege, care trebuiau sa inconjoare cortul domnitorului pe la flancul stang. Manevra trebuia executata “cu toata graba”, simultan, cat mai pe ascuns  in ceea ce priveşte trupele de la cele doua aripi. Intreaga operatie era condusa de colonelul Pezzen, ale carui trupe au inconjurat într-adevar “cu mare iuteala” cortul domnului.
In acest timp, Mihai Viteazul se pregatea de plecare. Fie in acest scop, cum crede Stavrinos, fie pentru ca aflase ceva din cele ce se urzeau impotriva sa, cum afirma Szamoskozy, el a cerut sa fie adus şi pregatit langa cort calul sau alb. Izvoarele sunt de acord ca domnul avea langa dansul putini oşteni; “oştile lui, ce avea nu erau cu dansul in tabara”; “toata oastea lui Mihai era impraştiata prin tara”. Escorta de calareti sarbi şi romani care-1 aştepta s-a retras şi apoi s-a impraştiat la apropierea imperialilor, crezand probabil, cum mai credea poate şi Mihai, ca au sosit valonii ceruti de domn.
In picioare, Mihai Viteazul a intampinat prin cuvinte de bun sosit: – “Bine ati venit, vitejii mei ostaşi” – grupul de ofiteri valoni, poftindu-1 sa intre in cort, unde se aflau mai multi comandanti de haiduci [un gen de trupe neregulate, specifice Europei centrale si de est, nu haiduci cu sensul de "lotrii"]. Câţiva au intrat, iar capitanul valon Beauri, care era mai aproape de voievod, fără alte cuvinte – o somaţie era de prisos, caci interpretul lui Mihai era în tabara lui Basta -, cu un gest elocvent, a pus mana pe voevod zicand: “eşti prins! Raspunsul lui Mihai a fost la fel de iute: “Ba!” dupa care a întins mâna stângă (caci era stângaci) spre sabia sa, atârnată de stâlpul cortului. In acest moment, Beauri îi înfige vârful ascuţit al halebardei “în mijlocul pieptului” (in meso al petto) – in stomac spun alte izvoare – iar un valon işi descarcă archebuza în mana stangă a voevodului, întinsa spre sabie. [Valonul Iacob de Beauri, cel care a dat lovitura mortală marelui voievod, a fost numit mai apoi capitan al Fagaraşului şi guvernator al Braşovului].
Lovitura de halebarda ii provoaca raoartea. Alte lovituri de săbii, intre care şi cea a capitanului valon Rosini, se indreapta spre trupul eroului. Îndată după aceea, un căpitan de pedestraşi nemţi, foarte apreciat pentru astfel de lovituri, îi taie capul cu un cuţit – dagă (un fel de sabie scurtă, purtată de pedestraşi), iar trupul e despuiat de ucigaşi şi chiar de unii care se aflau in cortul sau (M. Peresith a luat spre “eterna amintire” surguciul de pe căciula voevodului, împodobit cu safire albastre).
În cort, au scapat putini cu viata, intre care Ludovic Rakoczi, capitanul haiducilor unguri ai lui Mihai, ranit la git. În preajma lui rasuna focuri de archebuze: sunt ucişi 16-17 sau chiar mai multi slujitori şi oşteni ai voievodului, care au pus mana pe arme. Dupa relatarea lui W. Bethlen, L. Rakoczi şi Matei Peresith, alt comandant ungur, au fost răniţi, in vreme ce loan Bekeny, comandant de lefegii unguri şi alti slujitori ai voievodului, au fost decapitati. În ciuda ordinului lui Basta, cortul eroului cazut a fost jefuit de ucigaşi (restul bunurilor lui Mihai, cai, bani, corturi etc. au fost luate de Basta), dar scrisorile acestuia au fost salvate. Ele au fost ridicate de colonelul Pezzen predate lui Basta. Pastrate intocmai şi astazi in Arhiva de razboi din Viena (Kriegsarchiv Wien), ele se refera la stapanirea domnului asupra celor trei tari romane şi la tratativele sale cu reprezentantii imparatului
gre
 3. Blaschke, J - Prinderea lui Mihai viteazu
Mihai a murit in urma loviturii de halebarda primita in piept.
Odata cu moartea lui Mihai au fost prinşi, interogati şi apoi executati toti “consilierii” (boierii) domnului, in afara de trei, despre care se vorbea ca vor fi trimişi la imparat pentru explicarea “cazului”. Cei trei erau banul Mihalcea, şi albanezii Aga Leca şi Leca comisul. Ultimii doi, de acelaşi neam cu Basta, au trecut de partea acestuia şi “au marturisit tot ce ştiau despre Mihai Voda”.
Deşi batran – septuagenar -, banul Mihalcea, “cel mai insemnat sfetnic” al lui Mihai in Transilvania, vazand cele petrecute in cortul domnului, a incalecat, refugiindu-se intr-o moara “din sus de Turda”. Urmarit şi prins de valoni, a fost dus de Basta la Alba-Iulia, unde in prima jumatate a lunii septembrie 1601 a fost chinuit indelung şi in cele din urma strangulat intr-un beci, trupul fiindu-i aruncat intr-o groapa de pietre, pe câmpia de lânga cetate. Călăreţii şi pedestraşii imperiali au urmarit de altfel pe toti cei care au incercat sa-şi afle scaparea in afara taberei domneşti.
Uciderea lui Mihai Viteazul a provocat o mare framantare in tabara acestuia, potolita insa de Basta in mai putin de o ora. Faptul a fost posibil deoarece oastea domnului era formata in  exclusivitate din lefegii: putini români, majoritatea acestora fiind unguri (haiduci de peste Tisa şi mercenari din Transilvania), sarbi, cazaci şi poloni. In plus, o buna parte din romani (munteni şi moldoveni) şi sârbii devotaţi domnului erau trimişi, cum am vazut mai sus, la Alba-Iulia şi Fagaraş.
Asasinarea domnului roman a provocat nemultumirea taranilor, care in unele locuri au pus mana pe arme şi a secuilor, care il voiau pe Mihai domn. Chiar o parte.a nobilimii maghiare proimperiale judeca aspru crima ordonata de Basta.
 4. Uciderea Mihai_Viteazul
Pictura lui Lecca, aflata la Muzeul de Arta al Romaniei, nu respecta descrierea de epoca a momentului mortii lui MV, insa a fost des reprodusa in lucrarile romanesti
Dupa asasinat, capul acestuia a fost prezentat lui Basta, şi lasat apoi sa zaca pe calul alb al voievodului, omorat cu prilejul luptelor dinaintea cortului domnesc, autorul asasinatului nepermitand ingroparea rămăşitelor lui Mihai.
Dupa moartea lui Mihai  ”Turturea paharnic, el a furat capul lui şi l-a adus adus in tara, de l-a slujit şi l-a ingropat [la mănăstirea Dealu]cu multa cinste ca pe un domn “.
 5. Craniul Mihai Viteazul H.Trenk
Aceste desene au fost realizate de artistul Carol Isler, trimis de ministerul Instructiunii condus de Odobescu sa deseneze diverse monumente istorice si artefacte afl;ate in patrimoniul bisericilor si manastirilor. Aceeasi misiune au avut-o si Henri Trenck si Szatmary. In caietul lui Isler, pastrat la Bibl Academiei Romane, se afla acest desen. Dupa cunostinta mea, este prima oara cand acest desen este reprodus intr-un loc public (acest blog!)
6. Craniul Mihai Viteazul H.Trenk2 Iata ce spune Letopisetul Cantacuyinesc in legatura cu legamantul facut intre Mihai si paharnicul Turturea: “…şi de sa va prinde lui Mihai vodă sa pieie într-alta ţara, sa nu-i lase oasele acolo, ci să le aducă în Ţara Românească. Iar de se va prinde sa pieie acest postelnic Turturea intr-alta ţară, sa nu-i lase Mihai vodă oasele, ci sa le aduca in Ţara Românească sa le îngroape.
 7. afis Mihai viteazul
Drept aceia, deaca vazu Turturea postclnicu ca tăiara pre Mihai voda, mult s-au nevoit pentru juramantul ca sa aduca oa­sele lui Mihai voda. Ci n-au putut, ci au luat numai capul de 1-au adus in Ţara Romaneasca, şi 1-au ingropat la manastirea Din- deal, de la Targovişte. şi au facut mila mare care au fost lasat Mihai voda sa le dca acei manastiri.”
 8. mihai viteazu papasoglu
Afis editat de D. Papasoglu, fost ofiter, autor al unei Istorii al Bucurestilor si proprietar al caietului cu schite de monumente al lui Carol Isler. Acest afis educativ a fost desenat avand ca baza desenele lui Isler (craniul, manastirea Dealu, vechea piatra de mormant, scrisa in romaneste)
9. Piatra tombala Mihai Viteazul
10. Manastirea dealu szatmary

O rară imagine a fotografului şi pictorului Carol Pop de Szathmary, prima în care apar craniile voievozilor din biserica mănăstirii Dealu.













Craniul voievodului este depus in biserica manastirii, şi intr- un timp nedeterminat, Radu Buzescu pune piatra mormantala cu textul scris in romaneşte in care precizeaza cine se afla sub lespede.
Odihna capului voievodului este tulburata de hoti princiari (Gabriel Bathory in 1610), hoti imperiali (1690, 1738), hoti otomani (1738); de înstrăinarea lăcaşului (1630); de cutremur (1802), de nepasarea oamenilor, de ruinarea şi degradarea bisericii.
 11.Dealu szatmary viteazul
La mănăstirea Dealu se păstrau două cranii voievodale: a lui Mihai Viteazul si alui Radu cel Mare
 12. bibescu
Gheorghe Bibescu (1842-1848) s-a incoronat in februarie 1843 la biserica de la Curtea veche din Bucureşti, imbracat intr-un costum care imita pe al lui Mihai Viteazul. Impodobit la fel, a venit şi la manastirea Dealu sa se inchine şi sa se reculeaga la moaştele Eroului. Prin 1845 au inceput lucrarile de restaurare ale manastirii, prilej cu care in 1847 s-au deschis mormintele lui Radu cel Mare şi Mihai Viteazul, iar craniile celor doi voievozi au fost aşezate in doua răcliţe de sticla, pentru a satisface curiozitatea morbidă a vizitatorilor şi pelerinilor.
 13. mihai voda biserica
Biserica Mihai Vodă aşa cum arăta la 1900, inainte de refacerea cupolelor.
 14. Mihai Voda
Mănăstirea Mihai vodă, după restaurarea din perioada interbelică, locul unde Bolintineanu şi alţi patrioţi din sec. al 19-lea doreau să construiască un mausoleu pentru craniul lui Mihai Viteazul şi un azil pentru militarii bătrâni şi invalizi (foto din anii 30)
In 1864 Dimitrie Bolintineanu, ministrul Cultelor şi Instructiunii Publice, se adreseaza printr-un referat Consiliului de miniştri, prin care cere sa fie autorizat a solicita Domnitorului Al. I. Cuza dreptul de a prezenta Adunarii un proiect de lege. Se dorea ridicarea unui monument dedicat lui Mihai Viteazul, in chiar incinta manastirii ctitorita de acesta la Bucuresti
Monumentul de la manăstirea Mihai Voda din Bucureşti care va confine craniul sau, va fi ridicat pe patru tevi mari de tunuri luate de la cetaţile Braila sau Giurgiu. Va fi din marmura neagra, cu patru suprafete cu inscriptii incrustate cu litere de argint precizand datele şi locurile bataliilor, generalii, consilierii, data şi locul morţii etc. ţDeasupra va fi pusă o placa tot de marmura neagra care va avea la cele patru colturi cate un leu cizelat in argint. Pe aceasta platforma (masa) va fi urna din aur care va contine craniul aşezat pe o perna triunghiulara de catifea violeta care va avea colfurile brodate cu emblemele Tarii Romaneşti, Transilvaniei şi Moldovei. Deasupra urnei, va strajui vulturul Ţarii cu crucea-n cioc, cu arme şi fulgere in ghiare. Monumentul va fi inconjurat cu stalpi de marmura alba, cu lanfuri din zale groase vopsite in negru lucitor intre aceştia. In stanga monumentului va fi fanarul cu flacara veşnic aprinsa, iar in dreapta va sta santinela.
Tot monumentul va fi acoperit de sticla alba pe care se va afla coroana princiara sau gugiumanul lui Mihai aşezat pe o perniţă.
 15. demolarea mihai voda
La finele anilor 80, manastirea ctitorita de Mihai Viteazul, dispare de pe fata pamantului, odata cu deal;ul pe care fusese ridicata. Ceausescu nu avea nevoie de concurenta. In afara de biserica si turnul principal de intrare, translate cateva sute de metri spre sud si ascunse azi dupa blocuri, nimic nu mai aminteste azi de vechiul loc al manastirii.
Tot la manastirea Mihai Voda,  dupa restaurarea sa urma a fi construita o Citadela de Invalizi. Chiliile şi anexele vor fi demolate, iar biserica va fi amenajata in stil bizantin; in dreapta intrarii, intr-un loc spatios, va fi monumentul craniului lui Mihai.  Dealul Mihai Voda, va fi imprejmuit cu zid, ca o citadela, avand la colturi tumulete rotunde care vor servi de adapost strajilor. Poarta spre oraş, va avea deasupra turn cu ceas, prevazut cu paratraznet şi cu catarg pentru arborarea drapelului na|inal. Celelalte trei laturi vor fi strajuite de cate un tun, aşadar trei tunuri, care vor celebra serbarile nationale prin salve.
In curte se va construi o cazarma cu 100 de paturi pentru invalizi, militari batrani saraciti. Comanda va fi formata din ofiteri superiori batrani, care vor comanda 100 militari batrani imparfiti in doua plutoane care vor fi efectivele totale ale citadelei. Uniforma lor, va fi cea veche romanesca a primei oştiri de la 1830, iar armele şi regulamentele din aceeaşi perioada.
Cortegiul insotitor al moaştelor Eroului pe traseul de la Dealu la Bucureşti, era un proiect elaborat minutios in 40 de puncte, a carui descriere ar devia subiectul propus. La 1 aprilie 1864 (ce zi neserioasa!) preşedintele Consiliului comunica ca proiectul de lege s-a aprobat, iar textul legii suna aşa:
Art. 2. Acest cap este mai cu osebire încredinţat guardei oştirii romane.
President Lascar Catargiu
 16. demolare mihai voda
Biserica si turnul gata pentru translare
 Este posibil ca proiectele lui Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Dimitrie Pappasoglu şi ale altora sa nu fi fost viabile. Nici unul din acestea nu a fost realizat.
Cativa ani mai tarziu, in 1874, in centrul Capitalei in fata Universitatii ridicate cu putin timp inainte, a fost amplasata şi dupa indelungi tergiversari inaugurate, statuia lui Mihai Vi- teazul. De la aceasta data, marile sarbatori nationale au avut ca loc de desfaşurare monumentul Eroului.
 Cu banii adunati timp de trei ani, in 1904, societatea Tinerimea Universitara sub indrumarea arheologului Grigore Tocilescu, a inlocuit răcliţa de sticla care prezenta craniul Eroului vizitatorilor, cu un relicvariu din bronz in forma de capelă. Acesta are o inaltime de 76 cm, latimea de 42 cm, profimzimea de 32 cm. Decoratia faţadei are motive variate, florale şi geometrice. Deschiderea capelei care continea craniul voievodului, are cate doua colonete laterale.
Postamentul din marmora are inscriptia: Eroului Creştinatatii lui Mihai Voda Viteazul Domnul Tarii Romaneşti, Ardealului şi Moldovei.
Nicolae Iorga considera nedemn obiectul pentru a sluji drept loc de veci voievodului martir, a propus lui Nicolae Filipescu, ministrul de razboi, sculptura unui sarcofag de marmura. Sculptorul Carol Storck a realizat doua splendide sarcofage de marmura alba pentru odihna ramaşiţelor pământeşti ale voievozilor Radu cel Mare şi Mihai Viteazul.
In 1908, la împlinirea a 400 de ani de la moarte, resturile umane ale lui Radu cel Mare au fost depuse definitiv in sarcofagul plasat in pronaosul bisericii manastirii Dealu, in stanga cum priveşti spre altar.
Sarcofagul lui Mihai nu fusese terminat. Capul Viteazului a ramas in continuare in chivotul lui Tocilescu. La 1912, monumentul funerar era gata, dar imprejurari adverse n-au ingaduit odihna de veci a craniului.
 17. portrete mihai viteazul
Mihai Viteazul a fost o personalitate de talie europeană, foarte cunoscută la vremea sa. Dovadă sunt şi portretele sale, Mihai fiind unul din cei mai portretizaţi voievozi valahi (daca nu chiar cel mai)…
In timpul Marelui Razboi, craniul lui Mihai are o nouă si indelungata odisee.
Dupa sfatul şi cu sprijinul lui N. Iorga, Alexandru Dolinescu (1886-1947), preotul liceului militar de la manastirea Dealu a luat teasta lui Mihai Viteazul, şi a dus-o la mitropolia din Iaşi.
In arhiva Mitropoliei Moldovei şi Sucevei din Iaşi, se gaseşte fila de jurnal cu nr. 3512 semnata de mitropolitul Pimen, preotul Alexandru Dolinescu, marele eclesiarh Policarp Luca şi profesorul Teodor Naum. Textul este urmatorul:
“Se constata de Noi prin acest jurnal ca astazi, Duminica 16 octombrie 1916, ora 3 dupa amiaza, a sosit la Iaşi parintele Alexandru Dolinescu preot şi profesor la Scoala militara de la Manastirea Dealului şi Ne-a predat capul Voievoului Mihai Viteazul, din doua piese, tigva şi maxilarul de jos aşezat intr-o cutie de lemn incuiata.
Dupa ce am vazut capul şi 1-am aşezat in cutie şi 1-am depus intr-o lada de fer, aflata in o tainita a Mitropoliei formata la peretele de rasarit a Sf. Altar, incredintandu-1 Marelui eclesiarh al Metropoliei, Protosincelul Policarp Luca.[...]“
Dupa un timp, moastele voievodului, sunt iarasi pe drumuri, de data asta in Rusia, pentru a fi protejate in caz de invazie a Iasului. Din fericire, capul viteazului nu a fost trimis impreuna cu restul Tezaurului catre Moscova  ci catre Cherson.
18. portrete mihai viteazul 2 4
I.G. Duca ministrul Cultelor, in Amintiri politice, ne relateaza: “… Din autoritatile civile multe au fost trimise la Cherson, aşa spre pilda am pornit acolo pe Garboviceanu şi i-am incredinţat capul lui Mihai Viteazul luat de la Manastirea Dealului in momentul invaziei germane, nu care cumva acest adevarat simbol al unitatii noastre nationale sa cada in mainile duşmanilor, şi in special ale ungurilor. Epopeea lui Garbo­viceanu cu craniul Marelui Voievod in Rusia revoluţionară merita sa fie scrisa, istorica relicvă ascunsa in cutii de palarii spre a nu deştepta atentia agenţilor bolşevici, spaima perpetua a sărmanului conului Petrache, conştiinta raspunderii ce i se încredintase, lupta aceasta de-a ascunselea este o adevarata tragi-comedie.
In orice caz este curios şi foarte simptomatic cum simbolul unităţii noastre naţionale a trebuit sa treaca prin aceleaşi neinchipuite vicisitudini prin care a trecut statul roman insuşi, până sa ajungă la înfăptuirea unitaţii sale; iar capul lui Mihai Viteazul a fost cu alai readus la Mitropolia de la Iaşi aproape in acelaşi moment in care trupele se pregateau sa reia armele şi cu Aliaţii învingatori sa inainteze peste Carpati spre Alba Iulia şi spre campia de la Turda, unde spada tradatoare a lui Basta retezase acest cap”
 Petru Garboviceanu, pedagog renumit, a fost colaborator apropiat al lui Spiru Haret, doctor in teologie şi filosofie (diploma la Leipzig), deputat, director al unor prestigioase institutii de invatamant, redactor al revistei “Biserica Ortodoxa”, renumit om de cultura cu traduceri celebre. Statura sa morala 1-a indrituit sa fie ales pentru protejarea relicvei nationale.
In Noiembrie craniul se afla din nou la Iasi. La 8 noiembrie
“S-a facut de Sf. Mihail o comemorare din acelea care cu greu se pot uita. Capul, sacra tigva din care scapasera luminile fulgeratoare, a fost aşezat incununat cu lauri, intr-un sicriu de stejar umplut cu cele mai vechi bucati de brocard pe care le cuprindea veşmantaria Mitropoliei. Regele, regina, prinţul moştenitor, [...] reprezentantii civili şi militari ai Aliatilor Romaniei neutre erau de fata, inconjurati de o mulţime imensa…”.
 In ziua de 22 august 1920, a plecat de la Bucureşti cu destinatia Iaşi un tren special cu personalitati politice, culturale, militare, religioase. Un vagon anume amenajat era pregatit pentru a transporta teasta sacră. O masa acoperită cu catifea, gardată de două santinele militare aştepta relicva naţională.
 Programul prevedea transportul craniului eroului de la Iaşi la Dealu, pe un traseu pe directia Paşcani-Bacau, Alba Iulia- Sibiu-Targovişte. S-a renuntat la ocolul prin Transilvania şi s-a hotărât itinerarul Bacau, Focşani, Ramnicu-Sarat, Buzau, Ploieşti, Targovişte.
Întrega ţară a fost ţinută la curent cu traseul urmat de craniul voievodului prin relatările ziarelor “Evenimentul”, “Adevarul, “Dimineaţa”, “Universul”.
La 26 august la Targovişte, in prezenta demnitarilor oraşului, in frunte cu ministrul de razboi P. Raşcanu, craniul a fost coborat din tren şi dupa ce o trupa de parada i-a dat onorurile militare a fost instalat pe un afet de tun tras de 6 cai. În muzica glasurilor de bronz ale clopotelor oraşului, s-a format un impresionant convoi funerar care a strabatut intr-o desavarşita reculegere, cei 2-3 km pana la Manastirea Dealu.
In fruntea alaiului se afla regele Ferdinand I, care a parcurs tot traseul pe jos. Ajunsa la manastire, procesiunea s-a aliniat pe doua randuri in fata bisericii. Curtea manastirii şi imprejurimile erau intesate de oameni, veniti sa-şi aduca piosul omagiu lui Mihai Viteazul.
A urmat slujba religioasa, apoi s-au tinut numeroase discursuri incheiate cu alocufiunea regelui Ferdinand I. Dupa cuvantare, regele şi-a desprins din piept insigna albastra a ordinului Mihai Viteazul şi a aşezat-o cu respect pe craniul voievodal. Apoi, a cimentat cu propria-i mana capacul de marmura alba a sarcofagului.
 19.Mormant_Mihai_Viteazul
Sarcofagul lui Mihai Viteazul, sculptat de Carol Storck (si nu Frederik Storck, cum scrie pe net), şi scena reîntoarcerii craniului de la Iaşi, în prezenţa regelui Ferdinad şi a lui Nicolae Iorga, pictată deasupra. sursa Wikipedia
20. Lecca, C.-Mihai Viteazu

Capul lui Mihai Viteazu