sâmbătă, 26 februarie 2011

ROMÂNIA NOASTRĂ

PREMIERUL TEHNOCRAT  ÎNTRE VIS SI PROPAGANDĂ
 
A apărut pe internet un material care face referire la România Noastră si România Lor. Inutil să mai spun la ce se referă cele două sintagme. Spun insă ca vrem nu vrem, această Românie în care trăim este a noastră, pentru că noi TOŢI suntem răspunzători de ea şi am contribuit la realizarea ei. Si se mai vorbeşte acolo, cu speranţă,  de incercarea Traianului de a aduce un premier tehnocrat. 
 
 Un guvern de tehnocraţi nu doreşte nimeni, nici măcar cel care tot vorbeşte despre el. Căutările lui Băsescu  pentru un premier tehnocrat sunt fire de nisip în ochii ochii fraierilor. E la fel de conştient ca şi dumneavoastră că aşa ceva nu se poate, dar se face că e în căutare, ca să zică lumea "uite domnule, săracul ar vrea , dar nu îl lasă corupţia din ţara . El e plin de intenţii bune". Ca şi iadul aş completa eu. 
 
 Deci inutil să mai dezbatem acest subiect în presă. Este o mare cacealma . România nu va avea niciodată un guvern în afara partidelor. Faceţi un mic exerciţiu de imaginaţie şi încercaţi să prevedeţi cât va dura un astfel de guvern (în varianta idealistă că s-ar accepta). Păi dacă nici guvernele politice, care au susţinere din partea unui partid sau a unei coaliţii nu rezistă şi sunt atacate din exteriorul partidului sau din interior, cum credeţi că va rezista şi cât, un guvern de compromis, pe care nu îl doreşte nimeni ? Şi acesta  nu va avea nici măcar sprijinul parlamentar necesar să guverneze prin ordonanţe, deci la primul vot vor fi banaţi de marea majoritate.  Guvernul de specialişti în România NOASTRĂ, pentru că vrem nu vrem e a noastră  şi va rămâne a noastră, (noi am votat  sau am stat în casă când a trebuit să votăm) NU ARE NICI O ŞANSĂ, nici măcar de constituire, dar să mai şi conducă. Dar dacă prin absurd se va ajunge la un astfel de compromis cândva, nu va dura mai mult de 6 luni. Cu indulgenţă. 
 
 România nu se va mai schimba decât printr-o nouă revoluţie. Nu neapărat sângeroasă, nu neapărat violentă, dar o revoluţie, o revoluţie a conştiinţei naţionale, care nu se va putea înfăptui decât atunci când românul va ajunge la limita răbdării şi a subzistenţei penţru  că se ştie, conştiinţa românului, mai mult decât a oricărui alt cetăţean al globului, trece prin burtă. Atâta timp că românul are ce mânca sau fura, va sta în banca lui. Încă mai e timp până acolo, aşa că mai avem de aşteptat. ROMÂNUL nu mişcă un deget decât când nu mai poate de durere şi mai ales, dacă nu e împins. Am mai spus-o, căutaţi în istorie şi vedeţi revoluţiile române în ce condiţii şi cum s-au înfăptuit. Şi dacă nu veţi găsi în spatele fiecăreia un imbold extern, o codiţă  sau un brânci puternic dat de o altă putere străină  cu interese în acest spaţiu la momentul rspectiv, aştept să mă contraziceţi.  Românii, aşa cum spunea şi Friedman, au mentalitatea de looseri, nu fac nimic pentru a-şi lua soarta în mână dacă nu sunt "sfătuiţi”, împinşi, forţaţi, manipulaţi, convinşi de alţii  sau de nevoi . O să spuneţi că sunt pesimist, dar nu e pesimism, este pură realitate.

      Problema cu guvernul de tehnocraţi, este o găselniţă a lui Băsescu pentru a-şi strânge susţinători şi simpatizanţi. Campania 2012 a început . Băsescu e convins că nu are nici o şansă cu premierul tehnocrat şi nimeni nu îi va susţine ideea, ba mai mult, nici nu doreşte aşa ceva, ştie însă, pentru că e diabolic, care va fi reacţia partidelor inclusiv a PDL la propunerea sa şi de aceea pedalează pe ea, pentru că chiar daca   nu se va realiza,  el va câştiga o parte din populaţie de partea şa  şi asta e bine. Si daca prin absurd, aceasta idee  se va realiza vă dati seama ca a atins maximul puterii ? Un guvern care nu va mai depinde de nici un partid, de nici un alt corupt, un guvern care va da socoteală doar celui ce l-a propus si realizat, marelui conducator, lui ZEUS. Dar nu se va ajunge aici, nu in actualul mandat. Dar mai târziu, la  viitoarele alegeri va scoate aceste eforturi în faţă şi va spune că el a dorit, că s-a luptat cu corupţia inclusiv cu cea din propriul partid, dar nu a reuşit pentru că a fost singur. Şi vor fi destui gugulani care îi vor da crezare şi vor spune "da domnule, aşa e, ţii minte când a vrut să îl bage la puşcarie pe Păsat  şi nu l-a lăsat partidul? Ţineţi minte că nu i-a luat apărarea lui Bercea, dar nu a vrut justiţia să îl condamne ?" Şi uite aşa, Băsescu aşează cărămidă cu cărămidă la temelia viitoarei campanii electorale, iar unii dintre noi, din România Noastră sunt gata să cadă în plasa ţesută abil de  Băsescu Mondial. Băsescu îşi pregăteşte rolul de locomotivă pentru viitoarele alegeri, rol care îl prinde şi care încă mai are şanse într-o ţara de adormiţi.
 
 Vise frumoase Românie!
 
 

vineri, 18 februarie 2011

EU VA CRED DOMNULE PRESEDINTE

EU VĂ CRED DOMNULE TRAIAN BĂSESCU 

      Când aţi intrat în politică  şi v-aţi apropiat de Petre Roman, unii oameni, invidioşi, răi, au luat atitudinea dumneavoastră drept  încercări de a intra pe sub pielea unui om, pentru a-l săpa apoi din interior şi a-i lua locul. Mulţi spuneau atunci că sunteţi dornic de afirmare cu orice preţ.
Dumneavoastră aţi negat.
Chiar dacă alţii nu  v-au crezut, eu v-am crezut domnule Traian Băsescu .
 
     Când după ce aţi devenit ministru al transporturilor aţi privatizat flota, unii oameni, invidioşi pe realizările dumneavoastră, din nou, v-au invinuit de  vânzarea flotei  si mari prejudicii aduse economiei naţionale si securităţii statului şi realizarea unor profituri personale uriaşe. 
 Dumneavoastră aţi negat.
 Chiar dacă alţii nu v-au crezut, eu v-am crezut domnule Traian Băsescu
 
      Aţi devenit primar al capitalei şi aţi promis că veţi face din Bucureşti o capitală europeană. Unii au spus că aţi reuşit să trataţi Bucureştiul, că pe propria flotă, obţinând profituri din contracte ale primăriei,  dar cred că tot invidia vorbea.
Dumneavoastră aţi negat.
Chiar dacă unii nu v-au crezut,  eu v-am crezut domnule Traian Băsescu .
 
    Când aţi candidat la preşedenţia României în tandem cu domnul Stolojan  ca prim ministru, duşmanii au spus că l-aţi folosit doar ca să câştigaţi capital politic, după care aţi scos pe piaţă un dosar cu care putea fi sanatajat determinându-l să iasă din cursă. Dumneavoastră aţi negat. 
Chiar dacă  unii nu v-au crezut, eu v-am crezut domnuleTraian Băsescu. 
 
      Oameni răi, haini, duşmanii de clasă, au scos la suprafaţă dosarul dumneavoastră de informator al securităţii, insinuând că vă turnaţi colegii, şefii, subordonaţii. 
Dumneavoastră aţi negat. 
Chiar dacă  unii nu v-au crezut,  eu v-am crezut domnule Traian Băsescu.
 
 În ultima campanie electorală, duşmanii, încercând să vă discrediteze, au scos pe piaţă un film dintr-o altă campanie, în care se părea că loviţi un copil.
Dumneavoastră aţi negat. 
Chiar dacă  unii nu v-au crezut,  eu v-am crezut domnule Traian Băsescu.
 
        Într-o toamnă, aţi venit în faţa Statului Major al armatei şi aţi promis că nu veţi admite ca pensiile militarilor să fie modificate. Unii au crezut că minţiţi şi că nu e decât propagandă. Mulţi au spus că încercaţi să îi cumpăraţi pentru că veneau alegerile.
 Chiar dacă  unii nu v-au crezut,  eu v-am crezut domnule Traian Băsescu.
 
            Mogulii, duşmanii, opoziţia, încearcă  acuma să convingă populaţia că sunteţi capul tuturor relelor, că încercaţi să va subjugaţi prin şantaj, corupţie, ameninţări, cumpărări, vânzări, tot ce mişcă în ţara asta, că aţi cumpărat sau falsificat voturile la ultimele alegeri prezidenţiale, că încercaţi să anihilaţi orice voce care va contestă autoritatea, că învrăjbiţi categoriile sociale una împotriva celeilalte, că  duceţi o politică personală  pentru  bunăstarea un grup restrâns  de oameni călcând peste cadavre, că manevraţi opinia publică prin televiziunile aservite, că aţi conduce dictatorial, că înăbuşiţi orice revoltă în faşă şi că de fapt toată lupta anticorupţie ar fi doar o luptă pentru putere în cadrul mafiei naţionale.
Normal că negăti toate aceste acuzaţii. 
Chiar dacă alţii poate nu vă cred, eu vă cred domnule Traian Băsescu. 
 
 Eu vă cred şi o spun sus şi tare, asumându-mi orice riscuri. Suntem într-o ţară liberă şi am dreptul să cred sau să nu cred în ceea ce afirmă preşedintele  ţării. Nu mă poate învinui nimeni că vă cred şi o spun cu toată sinceritatea  şi cu toată răspunderea unui om trecut prin viaţă şi având o experienţă de jumătate de secol. Am curajul răspunderii, şi spun cu tărie că va cred domnule Traian Băsescu, eu  va cred în stare de toate aceste lucruri. 
 
 

luni, 14 februarie 2011

Cand glumeste si Basescu cu noi ?

Pe timpul lui Ceaşcă , indiferent cât de greu o duceam, indiferent cât de amărâţi eram,  indiferent cât de urmăriţi, de interceptaţi, ascultaţi şi pârâţi eram tot găseam un colţ de stradă, o pauză de masă, o ieşire la iarbă verde să spunem  câte un banc fie cu radio Erevan, fie cu Bulă, fie cu Ceausestii, fie cu miliţieni, fie cu secretarii de partid. Cele mai savurate erau cele cu miliţieni şi secretarii de partid.Cat de gustate erau, spuse pe la cozi, cu priviri aruncate pe furiş să vezi dacă nu te ascultă şi altcineva şi cât de sănătos era râsul ăla  mai ascuns, mai hohotit şi cât de mare satisfacţia că am râs de ei şi uite că nu ni s-a întâmplat nimic.
 
     Ţin minte că circula un banc cu Nea Nicu şi  Bridgite Bardot  savuros şi doamne atât de gustat ori de câte ori îl auzeam. Se spunea că vine BB în vizită în România şi Nicu o primeşte iar după întrevedere, încântat de  frumoasa actriţă, nea Nicu galant îi spune că e gata să îi îndeplinească o dorinţă, dacă doreşte ceva special, ca semn al preţuirii. Iar BB  îi cere să deschidă  măcar pentru o zi graniţele, la care  nea  Nicu  zâmbind ştrengăreşte îi răspunde „ nebunatico, vrei să ramânem singuri ?”. 
 
        Unde sunt vremurile de altă dată ? Acuma românul nu mai are timp şi nici chef de glume. Cum să îţi mai ardă de râs când guvernul face bancuri de prost gust cu salariile, cu pensiile, cu ajutoarele, cu spitalele, cu şcolile, cu poliţiştii, cu armata, cu medicii, dă ordonanţe de urgenţă pentru 5 luni, legi de o zi, totul după cum bate vântul. Domnul Prigoană, face şi el glume cu ziariştii, cu parlamentul, cu întreaga naţiune cerând concediu de paternitate, pentru că apoi, când află că nu are dreptul pentru că este ales al poporului, să spună că a vrut să verifice vigilenţa presei şi să vadă cum reacţionează. Omul ăsta, spre deosebire de Brucan, nu spune, chiar crede că suntem stupid people. Încep să cred că  glumele au devenit apanajul celor ce conduc, că sunt bune, că sunt proaste, nu mai contează, ei glumesc iar noi zâmbim mânzeşte, în colţul gurii, pentru că niciodată nu ştii la ce să te aştepţi de la guvernanţii ăştia glumeţi. Mai nou şi Mubarak s-a apucat de glume. Aseară a ieşit pe post şi a spus că nu pleacă, făcând o glumă la care egiptenii  au îngheţat, mai ales că anumite medii îi anunţaseră că  vor auzi alt banc. Astăzi s-a adeverit că Mubarak a glumit. Acuma, pentru prima oară în 30 de ani, egiptenii râd liber. 
 
       Şi acuma, văzând mulţimea de oameni care s-a adunat în Cairo să savureze gluma lui Mubarak, mă gândeam de ce nu are şi domnul Băsescu simţul umorului şi să facă o glumă măcar de 24 de ore şi să anunţe că îşi dă demisia. Încerc să îmi închipui câtă lume s-ar strânge în Piaţa Universităţii şi la Cotroceni, să se râdă de această glumă. Ce ziceţi domnule Preşedinte, măcar aşa de amorul artei, nu glumiţi un pic cu noi ? Doar aşa, ca să vedeţi cum râd românii. Doamne ce dor îmi e de un banc bun. 

marți, 8 februarie 2011

LEGITIMA APARARE

CAND LEII SUNT PREA COMOZI, PREA GRASI SI PREA LASI CA SA ISI CONDUCA SEMENII IN LUPTA,  E DE DATORIA ORICUI SE SIMTE IN STARE,  SA INCERCE SA FACA CEVA SI SA NU SE MAI LASE CALCAT IN PICIOARE.