Si viţeversa

Cine nu îşi aminteşte nuvela „Două Lozuri” a lui Caragiale, jucată
magistral de inegalabilul Birlic în rolul principal? Poate cei născuţi
în ultimii 20 de ani care nu prea au mai auzit de Caragiale sau de
teatrul românesc să nu ştie, dar au timp să recupereze dacă se
plictisesc de teatrul pe care îl joacă guvernanţii în ziua de azi.
Săracul Birlic, nu am să uit imaginea sa căţărat pe lustră şi repetând
la nesfârşit: „şi viţeversa”. Jucase săracul om la loterie, la două
extrageri, cum ar fi la noi Superbingo Metropolis şi Bingo România, şi
prinsese numerele câştigătoare de superbingo la amândouă. Numai că
rătăcise biletele într-o haină pe care soţia o dăduse unei chivuţe, sau
cum ar fi o cetăţeancă de origine rromă în zilele noastre şi omul nu mai
găsea biletele. Dar ştiind că numerele sunt sigur cele pe care le
jucase el, începe omul să îşi facă de cap, îşi dă demisia de la locul de
muncă, îi spune şefului tot ce ţinuse în el în toată viaţa sa de
angajat oropsit. Când în fine găseşte biletele constată că numerele erau
cele câştigătoare, numai că erau inversate, adică jucase la superbingo
numerele de la Bingo România şi … viţeversa. Ghinion de neşansă. Asta se
întâmpla pe vremea lui Caragiale.


Astăzi nu se poate aşa ceva. Nuuuuuuuu, nu se poate în nici un
domeniu, nu numai la loto. Probabil de la acea păţanie tragică, pe
undeva prin subconştientul românilor şi al juriştilor români al
avocaţilor şi oamenilor legii, cuvântul viţeversa a fost scos din uz şi
cred că nici în matematică nu mai e voie. Dacă spui că 1+2 =3, nu ai
voie să aplici şi reciproca, adică nu ai voie să spui că 2+1= 3, sau 3=
2+1. În toată lumea asta se numeşte aritmetică simplă iar legea se
respectă cu sfinţenie. Da, în toată lumea dar la noi nu. De ce spun
asta? Păi uite ce citesc eu pe internet:


“Potrivit protocolului, RMGC s-a angajat să vireze 70 de
milioane de dolari americani Ministerului Culturii, pentru protejarea
patrimoniului de la Roşia Montană. Dar numai dacă, la rândul ei,
instituţia de stat avea grijă ca firma privată să obţină toate avizele
necesare exploatării aurului.


Publicarea Protocolului de colaborare încheiat între RMGC
şi Ministerul Culturii vine la mai bine de doi ani de la semnarea lui,
pe vremea când ministru al Culturii era Kelemen Hunor. Actualul director
al Institutului, Alexandru Muraru, admite că protocolul este ilegal,
dat fiind faptul că instituţia nu poate primi bani de la compania
minieră, mai ales că aceştia erau condiţionaţi de obţinerea unor avize
de la mai multe instituţii ale statului.


“Cred că este un protocol abuziv. Este un protocol
ilegal. Prin modul în care s-a realizat în 2011, el s-a înregistrat pe
19 iulie 2011, deci în timpul guvernului Boc. Persoana care a semnat
acest protocol nu avea delegare pentru a angaja instituţia într-o
asemenea calitate”, a declarat ALEXANDRU MURARU, director al
Institutului Naţional al Patrimoniului.”


Trec peste faptul că speriat de ceea ce trebuie să spună, domnul
Alexandru Muraru, se fereşte să spună: “este vorba de o ilegalitate”,
domnia sa încearcă să îndulcească şi spune că doar crede. Domnule
Muraru, ridicaţi-vă cocoaşa.


Eu însă merg mai departe şi încerc să aplic reţiproca, sau să vedem
ce iese dacă spunem viţeversa. Ia să o luăm de la coadă la cap să vedem
ce iese:


“Potrivit protocolului, ministerul culturii s-a angajat
să obţină pentru RMGC toate avizele necesare exploatării aurului. Dar
numai dacă la rândul ei, RMGC va avea grijă ca ministerul culturii să
primească 70 milioane de dolari.”


Ce spuneţi e valabilă reciproca sau nu ? Şi dacă da, unde vă duce cu
gândul? Pe mine mă duce cu gândul la art 254 din Codul penal:


“Luarea de mită


Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde
ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor
la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar
acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi”


După cum se observă, legea pedepseşte în acelaşi mod şi intenţia,
atâta vreme cât textul spune pretinde sau primeşte, acceptă sau nu
respinge astfel de foloase. Un avocat versat ca domnul Şova spre
exemplu, cel care încadrea astfel fapte la neglijenţă în serviciu, ar
putea spune că banii nu s-au încasat, târgul nu s-a făcut sau că de fapt
nu a fost o luare de mită ci o încercare de dare de mită. Despre darea
de mită legea spune:


“ART. 255


Darea de mită


Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase,
în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.Fapta prevăzută în alineatul precedent
nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin
orice mijloace de către cel care a luat mita.Mituitorul nu se pedepseşte
dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi
fost sesizat pentru acea infracţiune.Dispoziţiile art. 254alin. 3 se
aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de
acceptare. Banii,valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei
care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3.”


Deci a primit sau nu a primit, dacă i s-a oferit sau a cerut tot
acolo ajunge, mai ales că mai există încă un articol prin codul penal
care încurcă tare mult treburile, pentru că spune:


“ART. 265


Omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare. Fapta de a
nu aduce la cunoştinţă organelor judiciare a unor împrejurări care,
dacă ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovăţiei unei persoane
trimise în judecată sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei
persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.Fapta prevăzută în
alineatul precedent nu se pedepseşte dacă prin aducerea la cunoştinţă,
persoana care are această obligaţie ar produce un prejudiciu pentru ea,
pentru soţul său sau pentru o rudă apropiată.”


Deci ministrul culturii sau cine ştie ce acar Păun de acolo se face
vinovat şi de prevederile art 254 şi de faptele prevăzute la art.265.


Adevărul e că oricum ai lua-o şi pe faţă şi pe dos, şi din faţă şi
din spate, oricum ai încerca să o abureşti tot la 254-255 sau 265
ajungi. Şi atunci, dacă s-a constatat faptul, nu există nici un dubiu
asupra acestuia, de ce nu explodează presa anunţând că nu ştiu care
funcţionar a fost arestat pentru luare de mită în cazul RMGC? De ce nu
spune nimeni că în lumina noilor documente scoase la suprafaţă, DNA a
luat decizia să investigheze toate documentele, contractele şi avizele
obţinute de RMGC, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că acest mod de
acţiune al Gabriel Ressources a fost descoperit şi demascat şi în alte
ţări? De ce guvernul roman, justiţia românească nu interzice orice
relaţii cu RMGC până la lămurirea ÎNTREGII ACTIVITĂŢI INFRACŢIONALE A
FIRMEI ÎNCEPÂND DE LA OBŢINEREA DATELOR GEOLOGICE, DE LA TOPOGRAFUL
AJUNS DIRECTOR ŞI A PRELUĂRII CONTRACTULUI DE LA “GABRIEL RESSOUURCES
NL” PÂNĂ ÎN PREZENT LA SEMNAREA ULTIMELOR ACTE ADIŢIONALE? Ce face DNA,
ce face SRI, unde sunt duşmanii domnule Maior? Nu cumva beţi cu ei la
masă şi le protejaţi investiţiile şi aveţi grijă să nu întrerupă cineva
proiectele?


Mă întreb dacă nu cumva lipsa de acţiune a organelor în drept, recte
parchetul general sau DNA se poate încadra la art asta afurisit 265? Ce
spune doamna Hăineală?


Eu cred că dacă s-ar aplica viţeversa, am găsi o grămadă de foşti şi
actuali prim-miniştri şi miniştrii, agăţaţi de lustră. Aplică cineva ?





Si viţeversa