Parlez - vous francaise? Jales trăițar famelia !

Se spune că domnul Manuel Valls  în week-end ul trecut  se deplasa cu mașina, un Duster  împrumutat de la amicul Băsescu fără antemergători, fără SPP, undeva către cartier latin la ceas de seară. Ghinion de neșansă, face o pană și aflat în criză de timp trage pe dreapta și se apucă să schimbe roata. Nu apucă el să dea de două ori la manivelă că apare un ”algerian” cu un levier în mână care îl întreabă într-o franceză impecabilă:

- Ches că faitezi a ici ?

- Change… bâiguie luat pe nepregătite ministrul, neștiind de unde a apărut le gitane, dar bucuros că va primi o mână de ajutor.

- Ok, spune necunoscutul, ia tu roata, eu iau casetofonul și fără să mai probeze portiera, dă cu levierul în geam se apleacă și smulge casetofonul din mașină.

Musiu Valls abia apucă să vadă ce se întâmplă că ajutorul era deja la colțul străzii. Numai că  acolo era un jandarm vigilent care îl prinde și îl aduce pe citoyen cu casetofon cu tot la locul faptei.

Recunoscându-l pe ministrul de interne jandarmul scoate un ”O la laaaaaaaa”   bate din călcâie și raportează că îl va duce pe făptaș la secție. Musiu Valls îl ia la întrebări pe făptuitor, vrând să afle cine e, de unde e, de ce fură și de ce nu stă acasă la muncă.  Pardailan, că așa se numea ghinionistul, îi spune că e din România, că el nu fură, el a venit”la muncă” în Franța, că acasă la Romania nu mai are ” de lucru” că a sărăcit lumea rău de tot și nu mai poate să ”lucreze” decât la politicieni și ”mondiali” că doar ăștia mai au cheag, dar nu se face așa ceva.

- Bine, dar pe vremea lui Ceaușescu de ce nu veneați în Franța  și veniți acum? -mai vrea să știe domnul ministru.

- Poi pe vremea lu Ceaușescu era bine acasă boierule, răspunde Pardailan luminat la amintirea vremurilor d-antărț. Atunci Politicienii făcea politică,muncitorii muncea iar noi mangleam frumosule. Acum politicienii manglește, muncitorii face politică și toți vrea să muncim noi. Da ce suntem mai fraieri? Asta e descriminare să-ți trăiască famelia. Spune și matale dacă nu e așa.

- Nu se poate. Așa ceva este inuman, este o persecuție. Que vous dit l-averite ?

- La veritee, la verite,să-mi dau doctoratu  la Gherla  cu copy-paste dacă te minț io cu ceva - răspunde Pardailan.

Impresionat până la lacrimi, ministrul dă ordin să fie eliberat sărmanul om. Nu credea el chiar tot ce spusese Pardailan dar mai auzise el ceva despre România, doctorate, despre politicieni care fură, judecători pușcăriași, parlamentari corupți așa că i-a dat credit și a decis să lămurească problema la fața locului. A doua zi presa franceză îi consemna declarațiile domnului ministru : ”Astăzi, nu ne putem permite să adunăm toate aceste populaţii, toţi condamnaţii pământului, care sunt persecutaţi în ţările lor, care sunt discriminaţi. Franța nu poate să primească toată mizeria din lume şi din Europa”. Presa română nu a primit prea bine termenul mizerie, dar asta nu era din vina domnului Valls, așa îi tradusese cineva dintr-un ”discurs” al domnului Băsescu, sintagma”țigancă împuțiță!”

Imediat a fost aranjată o vizită la București pentru a discuta cu domnul Băsescu pe marginea traducerii împuțit = mizerabil  și a găsi posibilități de a da ”de lucru” rromilor persecutați de regimul de la București. Franța s-a oferit să ajute cu bani care să ”ofere condiții de lucru” persecutaților.

Am văzut și eu la tv întâlnirea dintre ministrul francez, domnul Băsescu, și o parte din rromii care cereau cu insistență să li se dea de lucru în Franța.  Mi-au dat lacrimile. De trei zile încerc să scriu acest articol și nu reușesc. De câte ori încerc să scriu, mă podidește plânsul. Mă așteptam să o văd și pe doamna Maria Băsescu printre protestatari, cu salba acea autentică la gât. Ar fi fost sublim.