Păi până când?

Flămând şi gol te-ai cocotat
Ministru, ai ajuns bogat
Apoi primar necontestat,
şi preşedinte revocat
si suspendat .

Copii ţi i-ai aranjat
Prin parlament îndepărtat
Pe frate l-ai făcut magnat
Cu braţ de de fier superdotat.
Şi înarmat.

Poporul care te-a votat
l-ai înjurat şi l-ai scuipat
batjocorit şi neglijat.
Copiilor doar pumni le-ai dat
dar ai negat.

De hoţi tu te-ai înconjurat
S-au pus cu toţi pe adunat
Pe jefuit şi escrocat
Şi morţii ni i-au dezgropat
Şi despuiat.

Cu alţi hoţi te-ai coabitat
v-aţi înfraţit şi aţi jurat
să vindeţi tot cui v-a lăsat
şi v-a pus şefi pe la palat
şi ne-aţi trădat.

Voi singurei v-aţi mandatat
Şi aţi scos ţara la mezat
Euro-regionalizat,
privatizat şi demolat
pe cine-aţi întrebat?

Acum mai nou v-aţi şi certat
Pe aur cianurizat
Pe şpaga celui ce-a semnat
Contract ascuns, ca om de stat
Dar nu ca deputat.

Vă bateţi joc, ne-aţi înglodat
În datorii şi ne-aţi luat
Tot ce-am avut şi noi  păstrat
De la străbuni. Şi ne-aţi lăsat
Pământ secat.

Copilul meu a învăţat,
Sistemul mi l-a educat
Să scoată bani doar din furat
Din învărteli şi escrocat
politizat.

Ciocoi pribegi, aduşi de vânt
Fără onoare şi cuvânt
De-aveţi cu iadul legământ
Şi credeti că acest pământ
E doar al vostru
Vă-nşelaţi,
Priviţi în jur şi număraţi
La toţi cei jefuiţi de voi
rămaşi săraci, plini de nevoi,
la cei pe care i-aţi minţit,
trădat, lovit şi jefuit,
la cei cam 70 la sută,
la amărâţi, la marea mută,
la câinii de pe străzi pustii
ce vă mănâncă din copii
cum voi mâncaţi mâncarea lor
şi nu vă pasă de popor.
Priviţi la haina ruptă-n coate
La noua  “Universitate”
Se-adună iarăşi oameni mulţi
Venind din văi venind din munţi.
Se-aud conştiinţe fremătând
Şi voci de aur întrebând :

când voi contracte aţi semnat
Şi pe bani grei v-aţi angajat
să daţi pământul cui l-aţi dat
pe cine dracu’-aţi întrebat ?
Nu v-aţi gândit nici o clipită
Că ţara nu e părăsită,
Că mai trăim şi noi pe-aici,
O mare mută  de furnici
Că vom veni aşa săraci
Şi vă vom scutura de draci ?
Nu v-aţi gândit un pic măcar
Că n-au pierit chiar în zadar
Nici Decebal şi nici Mihai
Doar pentru-o mână de mălai?
Ei au murit toţi apărând
Această mână de pământ
Şi-aşa o să murim şi noi
Plini de dureri plini de nevoi,
Dar nu vă vom lăsa pe voi!
Păi până când?
Păi până când?