Eu nu sunt Charlie-nevăzute şi nespuse despre atentat

Deja prea târziu

S-a scris şi se va mai scrie despre atentatele din Franţa. Suntem abia
la început. Deşi au trecut abia câteva zile au apărut déjà variante,
scenarii,scenarite, ipoteze, teorii ale conspiraţiei, bazate unele pe
convingeri, altele pe simpatii, bănuieli, date mai mult sau mai puţin
verificate, similitudini cu alte evenimente, acuze, politici, interese
de o parte şi de alta, susţinând sau insinuând vinovăţii diverse. La
această oră, în afară de cei care au pus la cale atacurile, nimeni nu
poate afirma cu certitudine şi cu probe irefutabile care este purul
adevăr. În cazul atacului de la Charlie Hebdo, oficial nici nu mai are
cine să spună adevărul, cei doi fraţi consideraţi vinovaţi de organizare
şi execuţie au fost la rândul lor executaţi. De ce? Pentru că timp de
două zile s-a creat o psihoza poate indusă intenţionat, poate nu, vizavi
de rămânerea lor în libertate şi “incompetenţa” serviciilor speciale
franceze care au “forţat” uciderea lor fînainte de a se afla adevărul.
Cine a câştigat de aici? În nici un caz ADEVĂRUL. Moartea lor va lăsa
liberă şi potenţial valabilă orice teorie.A mai rămas şoferul care a
fost atât de “prost” încât să lase în maşină buletinul care să lege
atentatul de arabi, ideal pentru starea în care era de dorit să rămână
populaţia pentru a fi manevrată şi direcţionată, dar despre acesta nu se
mai spune nimic, nu a dat nici o declaraţie, nu a apărut nicăieri. Nu
m-ar mira să aud că s-a sinucis doborât de remuşcări, poate ca Năstase.

Imagini care ţin loc de cuvinte

Pe marginea uciderii ziariştilor s-a scris pe larg dar nu s-au dat
imagini. Despre uciderea politiştului s-au dat imagini dar nu s-a scris
deşi face parte din atentat şi este la fel de dramatic. Poate tocmai
pentru că este atât de dramatic familia acestuia a protestat faţă de
prezentarea imaginilor când acesta “a fost împuşcat în cap”. Tocmai
protestul acestora m-a făcut să caut şi să privesc mai atent imaginile
respective şi să caut şi alte surse. Am găsit o analiză “profesionistă” a
unui reporter de la Sky News
dar şi alte 3, cu secvenţe luate de laatentat, din unghiuri sau poziţii
diferite şi probabil şi locaţii diferite. Aşa cum spuneam într-un articol anterior,
ca să îţi faci o imagine mai amplă, trebuie să vezi totul din mai multe
unghiuri, sau ca să fim în ton cu tehnica modernă, în 3D sau 4 D. Nu
avem imagini atât de fidele dar avem 3 filme diferite. Comparându-le
costatăm că:

1. Imaginile din varianta doi,
deşi par filmate din aproape aceeaşi latură ca şi cele din filmul 1,
par a fi luate din alt moment, sau chiar alt loc. Dacă în variantele 1 şi 3 se
văd maşini pe lângă maşina atacatorilor, în varianta 2, luată de
amatori şi destul de mişcate şi neclare, imaginile arată o stradă goală
singura maşină vizibilă pe stradă fiind cea a atacatorilor. Nu este
ciudat? Nu se spune în care moment sunt luate acele imagini, nu avem
înregistrată ora filmării, deşi una din camera este foarte performantă.

2. Imaginile din varianta 1
par a fi luate fie de un profesionist, fie de cineva cu o cameră
performantă, şi chiar pregătită sau instalată pentru a filma “ în
detaliu” şi a prinde tot ce trebuie să vadă publicul. Nu s-a spus şi
care este sursa acestor imagini, dar nu poate fi o cameră fixă de pe un
stâlp sau o clădire, pentru că aceasta se mută pentru a prinde mai multe
secvenţe şi locuri şi chiar focalizează unele aspecte.

3. Tocmai această focalizare şi dorinţă de a prezenta cât mai în detaliu
momentul asasinării poliţistului -atât de blamat pe bună dreptate de
familia acestuia,- m-a făcut să urmăresc mai atent şi să constat ceva cu
totul ciudat.

• În momentul în care ucigaşul trage asupra poliţistului, arma nu este
îndreptată asupra capului acestuia, ci undeva în spatele capului
acestuia pe direcţia de deplasare a trăgătorului. Am urmărit dâra de fum
lăsată de ieşirea glonţului şi aceasta apare nu în direcţia capului
poliţistului ci faţă, căci acesta era cu capul întors. Priviţi cu
atenţie filmul şi veţi constata acest lucru. Un militar sau un vânător,
un om familiarizat cu armele de foc ştie că fumul produs de arderea
pulberii urmează direcţia glonţului în momentul ieşirii acestuia din
ţeavă. Ori în film se vede clar că fumul se duce undeva în faţa capului
poliţistului, nu pe direcţia capului, ceea ce este imposibil dacă
glonţul s-ar fi îndreptate spre capul acestuia. Glonţul nu putea avea o
traiectorie şi fumul alta. Acest lucru este cu atât mai ciudat, cu cât
atacatorul se afla în mişcare, nu a zăbovit nici o secundă înainte de a
trage, pentru a ochi capul poliţistului deci era aproape imposibil să
nimerească capul acestuia din alergare fără a mai sta apoi să verifice
dacă l-a nimenit sau nu;

• În al doilea rând având în vederea calitatea imaginii, a filmării,
distanţa relativ mică faţă de locul tragerii, deşi se vede fumul, nu se
vede impactul glonţului nici cu capul poliţistului nici cu asfaltul, nu
se vede pămând sau bucaţi de asfalt, de creier sau ceva sărind în aer nu
se vede nimic, ca şi când nici nu ar fi fost glonţ;

• Înainte de a ajunge atacatorii la el, poliţistul se mişcă, se întoarce
de pe o parte pe alta, ridică braţul ca pentru a-i saluta sau a –i ruga
ceva, deci era viu, după care se aşează pe partea stângă, cu spatele la
atacator, deşi când te rogi de cineva să te cruţe încerci să te uiţi în
ochii lui, nu îl rogi cu spatele. Apoi unul din atacatori , din
alergare, trage asupra lui un cartuş care se spune că l-a nimerit în
cap, dar culmea, nu se vede nici o mişare a capului sau a corpului,
mişcare absolut obligatorie dacă glonţul l-ar fi atins, pentru că până
şi un corp inert, se mişcă sub impactul glonţului. Dar la poliţist, deşi
a fost lovit în cap, nu se mişcă nici un fir de păr. Urmăriţi imaginile
şi vă veţi convinge.


• La fel de ciudat este că cei doi atacatori vin amandoi foarte
furioşi la poliţistul care se mişca şi le făcea semne cu mâna şi în loc
să îşi descarce armele în el, ca să se asigure că l-au omorât, unul din
ei doar trage în fugă un cartuş, vezi doamne în cap ca să vadă lumea cât
de cruzi sunt ei şi cum îndeplinesc ritualul binecunoscut al
ececutării. Nici măcar nu se opreşte să vadă dacă l-a nimerit sau dacă
mai mişcă. Şi asta reporterul de la Sky News numeşte profesionalism.
Penibil şi ilogic, atât de cusut cu aţă albă încât nu poţi să nu te
întrebi ce comedie e asta.

• Pentru comparaţie, am privit imaginile asasinării soţilor Ceauşescu şi
am văzut cum se mişcau corpurile celor doi sub impactul gloanţelor,
chiar dacă erau morţi după prima salvă. Apoi ca să fiu şi mai aproape de
adevăr am privit filmul asasinării lui Ioan Antonescu. A
fost executat apoi medicul a constatat că acesta nu murise şi a venit
un miliţian şi a mai tras două cartuşe în el, în cap. Primul probabil nu
l-a nimerit dar urmăriţi mişcarea corpului la al doilea cartuş, cel
care i-a lovit capul. Corpul s-a mişcat. Acelaşi lucru trebuia să se
vadă şi la poliţistul ucis, dar nici vorbă. Şi atunci, cum se explică?
Urmăriţi şi la acest film direcţia fumului ieşit din pistolul
miliţianului, chiar dacă filmul nu este la standardele de azi şi veţi
vedea că merge pe direcţia capului lui Antonescu.

• După “executarea” misiunii, cei doi mascaţi -presupuşi fraţi pentru
nimeni nu le-a văzut feţele pe timpul atacului, deci identitatea lor
este practic şi oficial necunoscută – se urcă în maşină, iar unul din ei
face un semn circular cu mâna, cuiva, nu se ştie cui, pentru că până la
urmă nu s-a pomenit nimic de alţi complici decât şoferul care era déjà
în maşină. Acest gest ar putea însemna adunarea sau treceţi la acţiune,
dar cui era făcut dacă ei nu au avut complici? Poate era semnul că
cineva poate să vină să ridice “cadavrul” de pe trotuar şi să îl pună pe
cel … pe care trebuia să îl găsească poliţiştii şi presa? De ce nu
există filmare cu ceea ce s-a întâmplat cu corpul poliţistului după
plecarea maşinii? De ce s-a interupt filmarea în momentul în care au
plecat atentatorii?

• Deşi poliţistul fusese împuşcat cu rafale de Kalaşnicov, nu se vedea
nici o urmă de sânge pe trotuar şi culmea acesta s-a rostogolit practic
la venirea atentatorilor a vorbit cu ei şi nu s-a văzut nici urmă de
sânge. Nici după ce a fost “împuşcat în cap” de la câţiva centimetri, nu
s-a văzut nimic deşi ar fi trebuit să îi explodeze capul. Ciudat, nu
s-a văzut nici un firicel de sânge, iar cel care a filmat a oprit
filmarea după plecarea atentatorilor ca şi cum doar atât trebuia să
prezinte. Mă întreb dacă a căutat cineva tuburile sau gloanţele rămase
la locul faptei.

4. Imediat după atentat, Sky News se grăbeşte să facă analiza
atentatului şi cel care ne vorbeşte ne spune că prima concluzie care se
trage privind acelaşi film, este că atentatorii au acţionat ca adevăraţi
profesionişti şi că aveau cu siguranţă deprinderi militare, cu alte
cuvinte erau antrenaţi şi formaţi ca “ asasini profesionişti” undeva în
taberele fundamentaliştilor arabi. Aşa trebuia să fie ca lumea să fie şi
mai impresionată, cam cum au fost românii la vederea “ intervenţiei
poliţiştilor asupra cozilor din diaspora” la alegeri. Stau şi mă întreb
ce ar fi spus respectivul analist dacă ar fi văzut în 97 în Albania
copii de 14 ani jonglând cu Kalaşnicovul pe străzile din Girokaster, sau
ciobanul care îşi mâna, dirija şi deplasa turma de oi cu rafale de
Kalaşnikov, fără a atinge nici una sau fără a atinge un fir de păr din
blana acestora. Dacă l-ar fi văzut, ar fi spus că acesta este instructor
la o şcoală de dans şi bune maniere.

Fapte care spun mai mult decât pare

Acestea sunt câteva semne de întrebare vizavi de filmele prezentate pe
internet cu acţiunile de pe lângă sediul ziarului. Acuma urmează câteva
ciudăţenii de natură politică.

A. Pe data de 9 decembrie, după vizita lui Hollande în
Kazashstan, acesta, la întoarcere spre Paris, cere o aterizare şi o
întrevedere la Moskova cu Putin. Întâlnirea a fost acceptată şi
a avut loc într-o cameră “sigură” (bruiată electronic) a Aeroportului
Internaţional Vnukovo. Acolo Hollande i-ar fi spus lui Putin că DGSE l-a
informat că America ar pregăti un atentat terorist ”sub steag Fals” în
Franţa. Acestă întâlnire şi informaţie a avut loc şi a fost publicată cu
exact o lună înainte de atentat. “ President Hollande
further noted to Putin his fears that Russia would be forced to
retaliate against the United States, this report says, but expressed his
alarm that France could be catastrophically impacted by such a
conflict, and which with his meeting he was attempting to insure would
not happen.” Acuma eu
personal îmi explic lipsa lui Obama de la marşul solidaritatii. Ar fi
fost ca si cum lupul s-ar fi dus să consoleze berbecul că i-a mâncat
oaia. Să fie această informare a lui Hollande o simplă
coincidenţă? Eu am mai spus, nu cred în coincidenţe. Oficial nu s-a spus
mare lucru despre întâlnire, însă Hollande a lăsat să se înţeleagă că
s-ar putea ajunge la un consens, nave Mistral contra linişte în Ucraina.
Asta ar fi un alt punct care nu ar conveni de loc Statelor Unite.

B. Pe data de 11 Decembrie, Senatul Francez a adoptat, la câteva
zile după Adunarea Naţională, o rezoluţie prin care cerea recunoaşterea
Palestinei ca stat şi reluarea fără întârziere a negocierilor
israeliano-palestiniene. Acelaşi lucru l-a făcut o săptămână mai târziu
şi Parlamentul Luxemburghez, deci bulgărele se rostogolea pe o direcţie
care nu convenea “pacifiştilor” americani şi israelieni. O altă
coincidenţă care te face să nu te mai miri nici de ce au avut loc
atentatele din Paris şi nici de ce camera aia era atât de bine fixată
acolo încât să prindă deplasarea “atentatorilor” de la maşină la locul
în care urma să cadă poliţistul şi să fie “împuşcat în cap” din fugă, cu
atâta precizie încât nu i s-a clintit nici un fir de păr. Ciudat,
poliţistul a căzut exact în faţa camerei.

C. Când toată lumea credea că conflictul din Ucraina şi sancţiunile
împotriva Rusiei vor duce inevitabil la un conflict deschis pe care unii
îl caută cu lumânarea, mutând tancurile de colo colo, iată că Hollande
şi Merkel îi conving pe Putin şi Poroşenko să reia negocierile şi
situaţia se detensionează. Dar să nu uităm că nici o faptă bună nu
rămâne nepedepsită. Franţa şi Germania s-au ciocnit cu “teroriştii” sub
steag fals.

D. Pe 5 Ianuarie, Hollande sugera destul de ferm că Europa ar trebui să ridice sancţiunile împotriva lui Putin,
pentru că acesta nu doreşte să anexeze Ucraina, vrea doar să rămână un
stat influent. Păi cum să îndrăzneşti să spui aşa, când marele licurici
cere din ce în ce mai multe sancţiuni atât prin propria voce cât şi prin
a căţeluşilor de casă? Să nu uităm că cu doar câteva zile înainte de
expirarea mandatului, musiu Băsescu cerea –bineînţeles împins de cei
care l-au salvat de demitere- să se amplifice sanţiunile împotriva
Rusiei. Holland nu putea să facă ca Băsescu? Vezi nene dacă scuipi
împotriva vântului?

E. Pentru a arăta cât de mare este pericolul musulman, iată că agenţiile de ştiri prezintă acuma un nou pericol, Statul Islamic, cel despre care un general american spune că este copilul americanilor,
a piratat niste site-uri franceze, ale unor şcoli şi alte instituţii.
Acuma se încearcă practic mujahedinizarea atentatului celor doi
atacatori neidentificaţi decât după omorârea celor doi fraţi presupuşi
atacatori. Eu aş întreba cine deţine toate companiile şi programele de
internet şi cine le poate bruia, sparge, intoxica, şterge, decoda în aşa
fel încât să pară un atac cbernetic? Păi exact cei care furnizează
aceste programe şi au acces total la ele.

Şi totuşi există

Poate unii vor spune că toate astea sunt simple speculaţii, ca să nu le
spun coincidenţe. Cineva spunea pe facebook, că nu se poate lega
atentatul de la Charlie Hebdo decât de caricaturile cu Profetul şi nimic
altceva. Nu e aşa că viaţa ar fi simplă dacă ar fi aşa? Tu mă înjuri,
eu îţi dau cu târnăcopul în cap eu rămân nejudecat tu un topor în plus
şi gata. Familia ta uită ce ţi-am făcut, ne vedem la câteva luni la o
cafea şi mă întreabă de unde am luat târnăcopul, pentru că a ruginit şi
vor să îl schimbe, eu întreb care târnăcop, ei îşi cer scuze că m-au
confundat. Aşa se întâmplă în lumea noastră nici oamenii nici naţiunile
nu au memorie. Mă întreb atunci, de ce au ţinut unele războie de 100 de
ani câte 130? Legat de desenele celor de la Charlie, aceştia făcuseră şi
desene cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, într-un trio “bestial”. Deci cei de la ziarul cu pricina erau orfani, nu aveau nici mamă nici tată şi nici măcar un Dumnezeu. Fără a spune că meritau ce au primit, nu pot să nu constat că totuşi respectivii s-au înşelat, există cel puţin un Dumnezeu şi acesta, aşa cum spunea bunicul meu, moş Corniţă a lu Buturoagă, “nu uită, doar amână”!

Eu nu sunt Charlie

Vizavi de acest înduioşător “Je suis Charlie”, eu recunosc nu sunt, nici
terorist nu sunt, pentru că spre deosebire şi de unii şi de alţii, eu
am decenţa să respect credinţa, opinia şi drepturile celui de lângă
mine, indiferent cine ar fi. Cei de la Charlie nu au avut acest respect,
deci eu nu sunt Charlie. Pe de altă parte citesc că un ziarist de la
Charlie Hebdo, olandez de origine, pe numele său Bernard Willem Holtrop
caricaturist care a scăpat de masacru pentru că nu se găsea acolo la
momentul nepotrivit, a declarat că nu prea dă doi bani pe cei care şi-au
pus eticheta pe frunte cu Je suis Charlie ca pe o pălărie Nina Rici,
mai ales din cei care nu au auzit în viaţa lor de ziar până la incident.
Domnul respectiv chiar nominalizează câteva persoane, pe Papă şi pe
Regina Angliei. Să fiu sincer îi dau dreptate pe undeva, în sensul că
pentru mulţi a fi Charlie este de bon-ton, o spun ca să dea impresia că
se implică, că le pasă dar în fapt nu dau doi bani. Dar domnul Holtrop
merge mai departe şi spune că domnia sa vomită pe astfel de persoane. „Vomităm pe toate aceste persoane care spun dintr-o dată ca sunt prietenii noştri” Ei, de aici lucrurile se schimbă şi acuma déjà nu mă mai întreb de ce nu era prima oară când a fost atacat sediul ziarului. Cu
asemenea atitudine, cu asemenea replici total lipsite de bun simţ şi
nejustificate, care acţionează ca un paratrăznet, pe cine să mai mire ce
s-a întâmplat? Culmea este că acest individ, nu spune că vomită
doar pe făţarnici sau pe o anumită parte a celor care au protestat, el a
spus “pe toţi cei care dintr-o dată spun că ne sunt prieteni”, chiar
dacă printre ei sunt şi oameni cărora chiar le pasă şi mă refer la cele 3
milioane de francezi, nu la cei 40 de şefi de stat. Eeeei, uite de aia
nu are ursul coadă. Dar replica acestui “ziarist” m-a determinat să spun
categoric EU NU SUNT CHARLIE, pentru că nu vreau să mă trezesc cu
lăturile respectivului pe capota maşinii. Să doarmă fiecare aşa cum îşi
aşterne.


UPDATE:


Constat că şi alte persoane au sesizat ceea ce am sesizat eu vizavi
de filmarea uciderii poliţistului şi chiar alte lucruri în plus, cum ar
fi :


– faptul că străzile erau goale, absolut goale, nu circula nici o
maşină, nici un pieton, nimic nimic în momentul uciderii politistului,
ca şi cum ar fi fost oprită circulaţia în zonă pentru a se turna filmul.


-A mai apărut un film luat de un amator, care a filmat mai de aproape pe cei doi indivizi, şi
acolo se observă cât de degajaţi erau şi siguri pe ei, se felicitau,
băteau duba, ca şi cum ar fi ştiut că nu are cine să îi deranjeze. Nici
vorbă să se uite în stânga sau în dreapta sau să se grăbească să plece,
după ce „uciseseră” un poliţist la 50 m mai în faţă.


– când individul a tras un cartuş „în capul poliţistului”, arma nu a avut recul, ca şi cum s-ar fi tras cu cartuşe de manevră.


-Cum s-a întâmplat că atâta lume se afla pe blocuri sau la ferestre,
să filmeze exact zona unde se afla maşina celor doi, încă dinainte de
atac, dar pe stradă nu era nimeni? Dăduse cineva adunarea pe blocuri
exact în zona sediului ziarului?


În ceea ce priveşte poziţia faţă de ziar a oamenilor, este absolut remarcabilă, plină de decenţă şi adevăr poziţia prinţului Charles-Philippe d’Orléans, duce de Anjou,
deci francez sadea, care spune şi el că nu este un Charlie şi spune şi
de ce, blamând atât ziarul pentru politica sa cât şi făţărnicia celor
care de dragul „modei” se dau acuma loviţi. Dar el o face cu demnitate
şi bun simţ. Merită citită intervenţia sa! Chapeau votre Altesse!


http://foaienationala.ro/prinul-charlesphilippe-dorlans-eu-nu-sunt-charlie.html


ŞI ACUMA BOMBOANA PE COLIVĂ: PREŞEDINTELE FRANŢEI ÎN PERSOANĂ ÎN
CUVÂNTUL SĂU SPUNE CĂ ATACUL NU ARE NICI O LEGĂTURĂ CU ISLAMUL ŞI A FOST
COMIS DE ILLUMINAŢI. Cei care nu ştiţi ce înseamnă iluminaţi, căutaţi
pe internet. ASCULTAŢI CU URECHILE VOASTRE:







Am descoperit un clip cu un comentariu care sesizează excat ca şi mine legatura dintre politica lui Hollande faţă de ruşi  şi atentat. Este absolut uimitor că sunt luate în calcul exact aceleaşi lucruri.


Clipuri şi surse

Varianta 1, “oficială”

https://www.youtube.com/watch?v=i-FFx7Xy0Uo&bpctr=1421052132

Varianta 2, mai puţin cunoscută

https://www.youtube.com/watch?v=Ze0xwetpd78

Varianta 3, de pe alt unghi, altă stradă, probabil alt loc

https://www.youtube.com/watch?v=tDZSTLDM3l8

Împuşcarea lui Antonescu

http://www.dailymotion.com/video/xg6hcp_executia-maresalului-ion-victor-antonescu_news

https://www.youtube.com/watch?v=qblm57WWMbU

http://stiri.tvr.ro/filmul-atacului-de-la-redactia-charlie-hebdo-pas-cu-pas_54787.html

http://www.dw.de/hollande-to-meet-putin-in-surprise-moscow-visit-reports/a-18113463

http://sputniknews.com/politics/20141206/1015565351.html

http://www.4thmedia.org/2014/12/terrified-france-warns-russia-of-obama-terror-spectacular/

http://jurnal.md/ro/international/2014/12/11/senatul-frantei-a-adoptat-o-rezolutie-privind-recunoasterea-palestinei/

http://www.dailymail.co.uk/news/article-2897281/Francois-Hollande-suggests-sanctions-Russia-lifted-says-Putin-does-not-want-annex-eastern-Ukraine-told-that.html

http://www.ziare.com/international/atentat-paris/caricaturist-charlie-hebdo-vomitam-pe-toti-cei-care-spun-dintr-o-data-ca-sunt-prietenii-nostri-


http://stirileprotv.ro/stiri/charlie-hebdo/o-noua-inregistrare-cu-fratii-kouachi-dupa-comiterea-atacului-de-la-charlie-hebdo-ce-au-facut-cand-s-au-intalnit-cu-politia.html




Eu nu sunt Charlie-nevăzute şi nespuse despre atentat