Motto
„Revoluţiile sunt ca ploile, nu contează cît ploua ci cât ţine
ploaia. Ploile scurte spală la suprafaţă, trec, sunt absorbite şi după
ce au trecut revine totul la normal, buruienile ies şi mai viguroase.
Cele lungi iau totul cu ele, inundă, acoperă pământul până putrezeşte
tot.”
Ce fel de ploaie vreţi?
Poate să îmi explice cineva de ce toţi guşaţii, inapţii pentru
serviciu militar sau cu intelect subliminal, cu crenvurşti în loc de
degete se îmbracă în haine kaki, cu stele, insigne, etichete şi trese
pe umăr, piept şi braţe?
COLECTIVĂ
De-atâţia ani aud plângând
Strângând din dinţi şi murmurând
Bătrâni docili, bolnavi, sperând
Cu mâna’ntinsă, aşteptând
Medicamente compensate.
De-atâţia ani îi văd votând,
Aceiaşi fraieri, ştampilând
Partide, liste abundând
De hoţi care ne flituiesc făcând
Averi nemăsurate.
De-atâţia ani îi văd plecând
Prin alte ţări, purtaţi de vânt
Profesori, medici, căutând
O slujbă, şi-un guvernământ
Cu taxe moderate.
De-atâţia ani şi ani, de când
E jecmănit omul de rând
Mă-ntreb ce-l ţine mut şi blând,
Când se vă răscula urlând
Cerând dreptate.
Să-nceapă înc-o revoluţie
Să scriem altă constituţie,
Să dăm cu hoţii de pământ
Să văd şpăgarii transpirând
Cu-averile luate.
Să – i văd dormind pe scânduri ude
Nu pe şezlonguri în Bermude,
Să simtă sărăcia-n oase
Fără averi şi fără case
Muncind pe deşelate.
Să simtă frica pe sub piele
Să vadă cerul prin zăbrele
Să-i ardă dorul de copii
Cum alţi copii au ars de vii
Cu lacrimi neuscate.
Să-i văd scriind pe la ziar,
Că-i greu la penitenciar,
Că traiul este inuman
Că sunt trataţi ca-n Bantustan
C-aşa nu se mai poate.
Să plângă după o tigară,
Să-ntrebe „cum e pe afară„
Să nu mai vrea ziua de mâine
Să dea şpagă pentru o pâine
Să doarmă pe-apucate.
Şi în final, aliniaţi
Să-şi care palme disperaţi
Că au făcut doar legi tembele
şi-acuma stau proptiţi de ele
Cu mâinile legate.
De-atâţia ani aştept sperând
Să văd românul iar luptând
Nu pentru alţii sau haihui,
Ci-acasă, pentru el şi-ai lui
Şi pentru libertate.
Şi-acuma când nu mai credeam
Că o să-mi bată ploaia-n geam
Încep să mă mai răcoresc
Privesc şi plâng şi iar privesc,
Hai că se poate!
Neacşu Marin
COLECTIVĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Puteţi face orice comentarii în limitelei decenţei , bunului simţ, respectului reciproc. Orice comentariu care încalcă regula va fi sters.
Nu am nici o satisfacţie să văd cititorii, oricine ar fi ei, înjurandus-e sau atribuindu-şi epitete mascate pe blogul meu.
Dacă aveti chef de hârjoană şi trimteri prin locuri ascunse vederii, faceti-o pe alte imaşuri. Eu voi scoate orice comentarii de acest fel de pe blog. Dacă aveti comentarii de făcut la subiect bine, dacă nu, pentru împunsături personale mergeţi acolo unde posesorii de blog vor rating