Epopeea lui Arafat, fără patimă

Primii paşi

Cum a început doctorul Raed Arafat să lucreze în România se ştie. Cum a
evoluat situaţia lui ca specialist în salvare se ştie. Cum a iniţiat şi
dezvoltat sistemul SMURD se ştie. Cum a ajuns să conducă acest sistem la
nivel naţional iarăşi se ştie.

Ce nu se ştie sau se ştie mai puţin este de ce a acceptat să se amestece
în cloaca politicienilor, cum s-a lăsat convins să spele faţa unui
partid prin intrarea sa în rândul „specialiştilor” din guvernul
politicienilor şi cum s-a lăsat folosit, pentru că imaginea şi numele
său erau curate. Arafat începuse frumos, deşi sunt voci care spun că şi
primii paşi în găselniţa SMURD la Târgu Mureş au ceva miros de afaceri
mai puţin curate. Dacă este aşa, atunci totul este explicat şi
explicabil, nu mai contează ce soartă va avea, merită să tragă singur,
împreună sau pentru cei cu care a lucrat. Dar eu înclin să cred şi merg
pe varianta că totuşi activitatea şi intenţiile sale cel puţin până la
intrarea în guvernul Tăriceanu, erau dacă nu imaculate, cel puţin fără
pete vizibile.

După ce strada l-a salvat de pedeapsa lui Băsescu şi PSD-ul l-a racolat
pentru a da impresia că vrea reforme aşa cum şi actualii guvernanţi se
laudă, ori Arafat s-a schimbat, ori a fost nevoit să accepte
compromisuri pentru că odată intrat în barcă, prin conformaţia sa
genetică, nu dă înapoi. Astăzi, la 3 ani de când masele îl adulau şi pe
internet apăreau zeci de pagini cu numele său, aparent aceiaşi oameni îi
cer capul, poate mai puţini, poate mai mulţi, îi cer capul, deşi avem
un Motoc adevărat în guvern.

Prima greşeală

Cum a ajuns Arafat într-un termen aşa de scurt la această contraperformanţă şi cât de vinovat este pentru această schimbare?

Părerea mea este că Arafat, un individ capabil, cu o putere de muncă
imensă, cu iniţiative bune, un simţ organizatoric dezvoltat, un lider cu
şarm şi lipici la oameni, a greşit când a acceptat să facă jocul unui
partid, indiferent care ar fi, ştiind că politica în România sugrumă
orice tendinţă de izolare, doboară orice voinţă, murdăreşte tot ce intră
în contact cu ea. Să nu fi cunoscut el că deşi i s-a promis, nu avea
cum să facă ceea ce voia el şi va fi prins între ciocan şi nicovală? Nu
avea cum să nu cunoască, avea deja prima experienţă cu guvernul Boc şi
reforma sănătăţii care i-au adus o demisie. A crezut că PSD-ul îl va
trata altfel decât l-a tratat BOC? A fost naiv dacă a crezut asta, cu
atât mai mult cu cât îl avea ca direcţional pe marele ZERO pe plan
profesional şi „Fac Totum” în plan mafiot, Gabriel Oprea. În plus, ca să
parafrazez un fost ministru, a avut şi ghinionul să fie contemporan cu o
grămadă de accidente şi nenorociri în care organizaţia condusă de el,
alături de altele la nivel naţional nu au putut gestiona situaţia. Asta
nu ar fi fost nimic, era la început de drum, nu avea toate dotările
necesare, tehnica şi experienţa lipseau, avea scuze obiective, dar pe
lângă astea a fost nevoit sau a acceptat să mintă sau să închidă ochii
la greşeli umane, la culpe ale unor potentaţi ai zilei, ale unor
structuri cu sprijin politic. Cazurile Apuseni şi Siutghiol trebuiau să
fie suficiente ca să înţeleagă unde a intrat. ACEASTA ESTE PRIMA MARE
VINĂ A LUI ARAFAT. Nu ştiu dacă a făcut-o pentru că a fost cooptat sau
prins în hora politică, pentru că a crezut că faptele sunt izolate şi va
avea puterea să le remedieze şi evite pe viitor, sau pentru că i s-a
cerut să rămână pentru că nu mai avea cum să dea înapoi, fiind deja
legat prin atâtea acoperiri de sistemul care l-a folosit, dar a rămas în
sistem iar sistemul nu iartă.

A doua

Oricare ar fi fost motivul, din momentul în care Oprea l-a chemat să îi
fie alături la locul incendiului, aparent fără sens dar în fapt cu
scopuri mascate, la nici o jumătate de oră de la incident,  Arafat
trebuia să realizeze că este din nou băgat într-un joc murdar şi că
numele, renumele şi imaginea sa sunt folosite pentru a spăla faţa unor
vinovaţi şi a-i scăpa, prin prestanţa şi profesionalismul său. ATUNCI,
ÎN ACEL MOMENT ARAFAT AR FI TREBUIT SĂ ÎŞI DEA DEMISIA. Dar probabil i-a
fost teamă că dacă o face, Oprea va face totul să îl scoată pe el
vinovat de tot ce s-a întâmplat de toate faptele de corupţie din sistem
şi din serviciul pe care l-a coordonat, dar nu condus, pentru că eu încă
cred că el nu a luat nimic, nu e mânjit cu fapte murdare, murdăria de
pe el este luată de pe hainele celor lângă care a stat timp de 3 ani.


A fost nevoit sau a acceptat senin,  să se facă că nu ştie că există
în ţară mii de locaţii, instituţii, şcoli, spitale care funcţionează
fără aviz ISSU, pentru că dacă ar fi încercat să le închidă nu ar fi
putut,  asta ar fi însemnat să închidă mii de şcoli, zeci de spitale,
stadioane, săli de spectacole iar viaţa socială în România ar fi fost
paralizată. În mod cert, decizia nu era a lui, problema era la nivel
naţional şi da, aici sunt de acord, pentru asta premierul trebuia să îşi
dea demisia pentru că problemele ţin de guvernare şi de autorităţile
administrative şi politice din teritorii. Toţi, inclusiv doctorul Arafat
au crezut şi încă cred, că merge şi aşa. Şi au dreptate, va merge aşa
şi în continuare. În ciuda scandalului, lucrurile vor evolua în
continuare pe aceeaşi direcţie. Se vor schimba nişte directori, se vor
închide câteva localuri private ale căror patroni nu au sprijin politic
şi nici suficienţi bani şi influenţă să evite lovitura, se vor face uşi
suplimentare la câteva şcoli , biserici şi spitale, tot din banii
românilor, nu din al celor care au mers pe burtă până acum primind sau
dând şpagă la controale sau „sponsorizări” şi cu asta basta, trece şi
asta. Oricât va striga strada, sistemul va face ce vrea el, iar la
nevoie va fi schimbată strada, va fi deturnată, Blocată, învăţată ce să
ceară, dacă nu de vorbă bună, atunci cu bastoanele că doar sistemul a
pompat la capitolul dotare în jandarmi cât n-a pompat în toate unităţile
care au plecat în Afganistan. Deci nu vă fie frică, sistemul nu pică
nici nu îşi schimbă năravul.

Dramă de cartier

Dar Arafat ar trebui să îşi dea demisia, nu pentru că ar fi vinovat
pentru incendiul de la Colectiv ci pentru a-şi mai păstra ce a mai rămas
din reputaţia mânjită de cei pe care i-a slujit. Domnule Arafat, dacă
mai aveţi mândrie, dacă mai ţineţi la numele dumneavoastră şi dacă vreţi
să îmbătrâniţi frumos şi să ieşiţi la pensie cu fruntea sus, lăsaţi
funcţiile politice, retrăgeţi-vă undeva pe o funcţie în care să nu fiţi
nevoit să faceţi compromisuri şi vedeţi-vă de meserie.

Chiar dacă campania începută acum împotriva lui Arafat nu este străină
de Băsescu, cel care a fost nevoit să-şi muşte pumnii şi care acum îşi
plăteşte poliţele, chiar dacă nu se simte vinovat faţă de morţii de la
Colectiv, Arafat trebuie să îşi dea demisia pentru a se extrage din
mocirla în care este băgat, pentru a se delimita de porcăriile făcute de
înstelaţii şi galonaţii din sistemul pe care l-a condus Oprea şi care
l-a stropit şi pe el, Arafat, din cap până în picioare pentru că dacă nu
ştia, acum a aflat că a fost minţit de foştii săi colegi sau
subordonaţi şi nici un om cu scaun la cap nu ar mai continua să lucreze
în acest mediu. Dacă crede că situaţia de la ISSU Bucureşti este izolată
şi că doar acolo se întâmpla ce s-a întâmplat, atunci merită să îşi
frângă gâtul, pentru că ei vor rămâne în picioare, iar el va trebui să
plece şi va pleca poate chiar până la sfârşitul anului. Oricum, chiar şi
necunoaşterea faptelor penale care se întâmplau sub pulpana sa nu îl
scutesc de responsabilitate şi cel puţin pentru incompetenţă, în acest
caz tot trebuie să demisioneze, mai ales că a supărat prea mulţi oameni
din sistem. Mai bine să plece el decât să fie dat afară, e şi mai
onorabil şi mai corect. Iar dacă pleacă, să nu se mai uite nici măcar o
clipă peste umăr, să lase Sodoma şi Gomora să ardă iar el să îşi vadă de
drumul lui. „Cum a zis şi procurorul, care-i om întreg la fire: realmente, Arafat, nu avea nici o ieşire”




Arafat conectat la aparat

Nu înţeleg, că tot am vorbit despre incendiul de la colectiv şi de
procurori, de ce sunt închişi patronii de la Colectiv, care erau şi ei
trei printre alte mii de patroni sau administratori de locaţii publice
fără aviz ISSU şi nu sunt lângă ei şi cei care au dat aviz de
funcţionare, căci fără acest aviz, localul nu ar fi funcţionat. În
definitiv respectivii patroni au amenajat un spaţiu aşa cum au putut ei,
dar cei care i-au controlat şi trebuiau să le dea sau să le retragă
avizele sunt cei care au înlesnit activitate şi tragedia, poate contra
unei şpăgi, poate la intervenţii de sus, poate din afinităţi politice,
poate din alte interese, dar să fie clar, fără un câştig, fără un
interes, fără un ordin, nu ar fi dat nimeni acest aviz. Dacă aceşti
oameni nu ar fi avut aviz de funcţionare şi ar fi activat fără el, da,
erau singurii vinovaţi, dar au avut avizul de funcţionare, deci legal
localul putea funcţiona. Aici Piedone a avut dreptate în prima sa
declaraţie, localul, din punctul de vedere al patronilor, funcţiona
legal, având aviz de funcţionare, ilegal însă era avizul dat de
primărie. Acum am văzut că au fost arestaţi sau sunt învinuiţi şi cei
care au vândut artificiile. Păi atunci să fie trimis în judecată şi cel
care a livrat curentul electric, că dacă nu ar fi fost curent, nu s-ar
fi ţinut spectacolul şi chiar şi cel care a fabricat buretele care a
luat foc, că dacă nu era buretele acolo, nu avea ce să ia foc. Numai
justiţia română cea zugrăvită de Zegrean poate să fie atât de absurdă şi
oarbă, văzând sau astupând culpe după cum bate vântul politic.

Eu nu doresc plecarea lui Arafat din sistem, eu doresc plecarea
sistemului din România, dar asta nu se poate, Arafat este doar o victimă
a lui Procust. Aşa că singura soluţie posibilă în România noastră este
scurtarea sau lungirea pacientului. Interesantă, sau mai bine spus
parşivă,  dar nu surprinzătoare este tăcerea domnului Iohannis cel care
este acuma cu toate pânzele sus, având vânt din pupa. Deocamdată tace,
reacţia „străzii” şi a internetului este împărţită,  aşa că nu riscă să
se exprime până nu se va decide sau se va afla ce vrea „vox populi”.
Deşi Arafat este şi el un român cosmetizat, sau împrumutat ca aproape
toţi mai marii de la conducerea sistemului, dar mai român decât ,mulţi 
români get beget,  Iohannis nu are nici o afecţiune personală faţă de
el, l-ar arunca fără regrete  la lei   pentru colaborarea sa cu Ponta,
dar a colaborat şi cu Oprea, de care el are nevoie,  iar Oprea se teme
că Arafat supărat poate spune multe, inclusiv despre Colectiv.
Deocamdată Arafat este ţinut „în viaţă” artificial.Uite că acuma simte
şi el cum e să respiri prin aparatul  ..  de stat.Dar după ce l-am văzut
pe Arafat la tv am înţeles că acesta nu vrea să demisioneze,  pentru că
vrea să dea un şah sistemului, mai ales celor care ar trebui să ia o
decizie, confruntaţi cu un alt val de proteste pe măsură ce ies afară
matrapazlâcurile din ISSU. Aşa că pentru cei trei ani de găluşte
înghiţite, Arafat se răzbună rămânând pe post, pentru a vedea cine e cel
care va ridica piatra. În nici un caz Iohannis, acesta o va pasa lui
Cioloş, care iarăşi va fi nevoit să scoată castane.

Epopeea lui Arafat, fără patimă