Autobuzul lui Banciu

Domnul Banciu, acest pplange pe care nu îl mulțumește nimic, nu îi
place nimic, căruia totul îi pute, care crede ca dacă e spoit cu un pic
de cultură și vorbește rârâit este cel mai cosmopolit român,  sau mai
francez decât francezii, a dat nu odată rateuri, dar rateuri mari, pe
măsura pretențiilor sale. Că vede în toate răul primordial nu e un
defect, poate asta e conformația lui, poate visează la o lume perfectă
sau poate chiar vrea sa îndrepte ce poate pe ici pe colo și ține treze
pretențiile și aspirațiile nației, dar o face cu atâta scârbă în voce și
atitudine, încât te întrebi dacă chiar nu are ceva dereglat prin
propriul sistem. Ce este însă deranjant pentru unii, sau efectiv
enervant pentru alții la Banciu, este că nu admite că poate greși și
nici nu caută să vadă dacă și unde greșește, nu se documentează, el
merge înainte cu capul între urechi surd și orb la tot ce nu ține de el.
El nu se documentează, el reacționează la prima strigare, cu caută
răspunsuri sau detalii privind un fenomen sau altul nu îl interesează
opinia altuia el știe tot, pune etichete la tot toată lumea trebuie să
se încadreze în patul lui taie sau lungește picioare fără să își pună
măcar odată problema că poate unitățile lui de măsură sunt calpe. Pe
lângă toate astea mai folosește și un limbaj de biciușcar, ceva în genul
lui Mircea Badea, alt fante de scară de bloc pe care bineînțeles nu îi
suportă pentru că îi face concurență în ceea ce ei consideră că ar fi
satiră sau pamflet. Probabil ar trebui să redefinim această sintagmă
pentru că din ce în ce mai mulți pretinși moderatori, realizatori de
emisiuni și cătători de rating, pseudo-jurnaliști marca Rifai confundă
mojicia sau ignoranța  cu pamfletul.


O singură persoană din jungla politică îl face pe Banciu să saliveze
și când vorbește despre ea, mâinile îi pleacă automat sub tejgheaua care
îi ține loc de masă, sau arenă de circ, este vorba de  blonda lui
Băsescu, doamna Elena, care pentru el, îndrăgostitul, adulatorul,
admiratorul declarat  Banciu reprezintă un pod prea îndepărtat. A auzit
el că această Zoe a vremurilor noastre, ar fi ceea ce un elev scria
cândva în teză, și anume că ”Zoe Trahanache este soția unui grup de politicieni”și
visează să ajungă și el un astfel de politician. Poate pentru acest
motiv a tras cu dinții să ajungă și el măcar consul în Marsilia. Numai
că nu a reușit să ajungă nici la Marsilia nici la cetatea  Troia. În
fine, de gustibus non disputandum, cum spuneau latinii.


Marți seara, în emisiunea sa, domnul Banciu, cum spuneam, a mai dat
odată dovada înaltei competențe când, amintind sau prezentând un sondaj
realizat prin Anglia parcă, a menționat că este vorba de un sondaj sau
un studiu omnibus. În ignoranța sa, dovedind că îi este lene atunci când
întâlnește un termen nou și să caute pe goagăle, domnul Banciu a spus
cu veșnicu-i dispreț,  ”ce o mai fi și asta, omnibus, probabil un studiu
făcut în autobus, printre călători”. L-am mai surprins în câteva
rânduri făcând astfel de greșeli de gâgă, cu fața unuia care se crede
unul din apostoli și deși am vut să scriu despre ele, m-am abținut,
pentru că am considerat că nu merită, sau că orice om poate greși. Dar
el nu, ignoranța lui este depășită numai de înfumurarea și mojicia care
se pare că nu mai lasă loc de altceva în eul personal. Domnule  Banciu,
dacă nu ai aflat, să știi că omnibus nu înseamnă ceea ce ai spus tălică,
dar nu îți spun ce sens are, te las să cauți singur, măcar atât să faci
și matale din când în când. Nici  ”ombudsman” să știi că nu înseamnă
șofer de autobus. Mai ieși din lumea ta și din gazete scrise de oameni
de aceeași calitate pe care le prezinți din când în când tot la mișto și
mai intră în library să studiezi. Apropo, vezi că library nu înseamnă
librărie. Succesuri!



Autobuzul lui Banciu