Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?

Am auzit că unul din posturile de televiziune a decis să prezinte o
emisiune privind afacerile cu automatele  de cafea din școli și cât de
nocive sunt ele pentru tineri. Dacă nu aș cunoaște scopul acestor
subiecte ”de senzație” ale canalelor media și nu aș ști că ele urmăresc
doar senzaționalul și după ce fac ceva rating pe un subiect îl aruncă la
gunoi fără a urmări să schimbe ceva, aș aplauda inițiativa. Dar
cunoscând obiceiurile acestor posturi tv și mai ales ale patronilor și
făcătorilor de zgomot care își spun realizatori, m-am calmat. În plus,
meditând mai mult asupra subiectului asupra tematicii intitulată
”tinerețe fără bătrânețe” mi-am dat seama că această ” campanie” este
inutilă și din alt punct de vedere. Să mă explic.


Cine nu a auzit de povestea lui Ispirescu Petre  despre Făt Frumos și
al său periplu în căutarea izvorului dătător de tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte? Poate copii din ziua de azi, care nu mai sunt
impresionați de astfel de ficțiuni sau lumi virtuale. Dacă cineva ar fi
avut idea sau inițiativa de a transforma vechile povești în jocuri pe
calculator altfel ar fi stat problema, dar așa copii de azi au alți
eroi, alți idoli, alte repere, alte modele. Ei caută,  se adâncesc în
telefoane și tablete căutând în jocurile de acolo  zăcăminte de aur,
uraniu, petrol, comori, arme sofisticate, nu pieptene, gresii, sau
albine. Tot ce părea imposibil, avangardist, sau ireal pe vremea lui
Ispirescu, astăzi este depășit, căci  iată cum începe povestea
Ispirescului:


” A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai
povesti, de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele, de când se
băteau urşii în coade, de când se luau de gât lupii cu mieii de se
sărutau, înfrăţindu-se,  de când se potcovea puricele la un picior cu
nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne
aducea poveşti…”


Citind mai atent însă, cred că copii de azi au dreptate să nu mai fie
interesați de astfel de povești care sunt deja depășite. Depășite ca
năzuințe și idealuri depășite și uzate moral, tehnic și ideatic. Hai să
vedem de ce. În primul rând să vedem când se întâmplau cele povestite de
autor?


1.       ”Când făcea plopul mere și răchita micșunele”. Păi să ne fie
cu iertare, asta s-a întâmplat în 89 , toată lumea știe că la
Grozăvești au apărut în plin decembrie, pere în plopi. Cine mai
năzuiește la vremurile alea? În nici un caz copii. Nu acum.


2.       ”Când se băteau urșii în coade”. Aici bineînțeles asistăm la
o expresie folosită pe atunci, care ar fi trebuit să fie ”când stăteau
urșii la/în coadă” sau ”când aveau urșii coadă”. Indiferent că autorul
se referea la ursul Grizzli, la ursul Siberian, sau la ursul Carpatin,
astăzi asistăm la la o bătaie a primilor doi, dar numai în cozi, nu își
folosesc ghearele, nu se mușcă, se duelează doar în cozi. În ceea ce
privește ursul nostru Carpatin, de când cu defrișările celor de la
Holzindustrie, Dușa sau Chereștoi Atilla, se poate spune că ”stă ursul
în coadă” fără a greși cu ceva.


3.       ”De când lupii se pupau lupii  cu miei” este văzut,  fapt
împlinit tot cam din 89 încoace. Păi după loviluție, când marii
”dizidenți anticomuniști” formau guvern cu foștii lor ”călăi” securiști
sau secretari de partid înființând partide de stânga sau de dreapta și
până astăzi când formează comisii de etică în parlament și fac legi de
basm, ce am văzut dacă nu lupi pupându-se cu mieii?


4.       ”De când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi
nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea povești”.
Păi și asta s-a văzut. Puricele nord-corean potcovit de cei doi urși
despre care vorbeam mai înainte, se urcă în slava cerului și spune
povești despre cât de mare și tare este el și ce îi va face el ursului
dacă îl prinde.


Ei bine, cum să creadă copii de azi în așa ceva, cum să își dorească așa ceva cum să citească astfel de răsuflături ? Nu e cool.


În plus, chiar și scopul fugii de acasă  a lui Făt Frumos( Doamne ce
nume aiurea, păi nu putea să își spună și el Danny Șmecherul, sau
Cheloo, sau Smiley, sau CRBL, sau Dezbrăcatu, ce puii mei?)este deja
depășit. De ce a plecat el de la babaci ? Ca să caute tinerețe fără
bătrânețe și viață fără de moarte?  Păi ești dus  frate? Pentru asta nu
trebuie să pleci, ci să stai acasă în țară, nu să pleci peste șapte mări
și țări fără booking.


Și au dreptate din nou copii să gândească așa. Hai să calculăm:


Coca Cola,Energizante, Mc Donnald, hamburger, crispy chicken, cartofi
prăjiți, automate de cafea, semipreparate, E-uri, Coloranți sintetici,
aditivi, Codex Alimentarius, sunt tot atâtea căi de a atinge această
aspirație, pentru că toate astea duc către ”mult visata” tinerețe fără
bătrânețe în cel mai pur  și nedorit sens al cuvântului. Credeți că cu o
astfel de alimentație  copii de azi vor mai ajunge la bătrânețe? Eu nu.
Nu numai la bătrânețe, ci nici la pensie așa că  să nu ne mai mirăm că
guvernele facilitează accesul copiilor și fac jocul producătorilor de
otravă, pentru că cu ajutorul lor, în anii care vin, (dacă mai luăm în
calcul și creșterea vârstei de pensionare pas cu pas până la 90 de ani)
nu se vor mai plânge că nu au bani de pensie, cel mult că nu au
pensionari pentru fondurile respective.


Cât despre viață fără de moarte, ce să mai spunem. Idealul ăsta este
atins de foarte mulți tineri, începând cu vârsta de 16 ani, când
prafurile, ierburile, băutura, teribilismul, inconștiența, bolizii
babacilor sau cei primiți cadou pentru că au luat bacul, îi aduc în acea
stare în care ei cred că sunt fără de moarte și vor să dovedească și
altora. Iar părinții lor vor confirma apoi, spunând că copii lor sunt în
ceruri, au devenit îngeri și vor fi veșnic lângă ei.


Deci despre ce vorbea Ispirescu? Hai să fim serioși, povestea asta este răsuflată.


Dar, mai e un aspect, povestea mai are și un aspect mai actual decât
oricând. Având în vedere că Făt Frumos a plecat să caute ce îi promisese
tatăl lui, împăratul  pe când era bebeluș în scutece și plângea ca să
îl liniștească, sfătuiesc tinerii părinți să nu vorbească ce nu trebuie
în fața copiilor, să nu le promită luna de pe cer, ca politicienii în
campanie electorală, că uite, copii,  așa mici și aparent proști, aud,
bagă la cap, țin minte și te trezești cu ei plecați de acasă la cules de
căpșuni sau spălat de funduri străine  sau ieșiți în stradă pentru
viața aia frumoasă promisă, poate la beție, încă de pe vremea când se
învârteau în căldare sau în Cristelniță. Aveți mare grijă, stimați
viitori părinți,  că o să vă mănânce și urechile și ficații și salariile
și pensiile dacă nu le dați ce le-ați promis. Aranjați și cu
ursitoarele alea care vă iau banii la botez să o lase mai moale cu
laudele și floricelele, că ele pleacă, voi rămâneți cu copii. Nu le mai
cumpărați jucării chinezești cât sunt mici  că o să vă ceară mașini
japoneze sau nemțești, fonduri europene și dolari  americani când se fac
mari.  Nu le promiteți nici marea cu sarea, că nu se știe cât o să o
mai avem acces la ea.  Sub acest aspect, povestea lui Ispirescu este
încă  actuală.



Tinerețe fără bătrânețe, o poveste depășită sau mai actuală ca oricând?