Din culisele unei discuţii cu FMI

Vineri,  în ziua începerii campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, deci cu o lună înainte de alegeri, o delegaţie a ministerului Apărării Naţionale formată din ministrul Dobriţoiu şi câţiva specialişti din cadrul ministerului, reprezentanţi ai Ministerului de Interne şi domnul Sorin Encuţescu, au avut o întâlnire tehnică cu o parte a delegaţiei FMI condusă de domnul Erik de Vrijer.
Întâlnirea a avut ca subiect discutarea  problemelor cu care cele două ministere se confruntă,  ştiindu-se că sunt două ministere importante, poate singurele care au făcut cu adevărat restructurările cerute pentru integrarea în organismele Euro-Atlantice. Numai că restructurările făcute fără unele măsuri de protecţie sau în unele cazuri chiar cu retragerea sau restrângerea unor măsuri compensatorii tind să devină ţinta unor probleme care şubrezesc sistemul iar Armata şi Ministerul de interne sunt cele care sunt chemate să facă faţă unor nemulţumiri sociale care pot apărea pe fondul unor crize şi măsuri nepopulare datorate mai mult sau mai puţin situaţiei internaţionale dar şi specificului local. Înainte de toate, aspectele de securitate şi linişte internă şi externă trebuie asigurate, de aici necesitatea abordării acestor aspecte şi tuturor problemelor  care pot perturba structurile care au acest rol, de către delegaţia FMI.
Se pare că a fost o discuţie cu cărţile pe masă, fără lamentări, fără reproşuri inutile, fără menajamente totuşi. Fiecare parte a venit cu argumente şi puncte de vedere. Au fost făcute multe clarificări care nu se cunoşteau de o parte sau alta. Pe de o parte nu se cunoşteau măsurile  luate de către cele două ministere şi în special de apărare pentru atingerea standardelor şi cerinţelor de integrare, faptul că cei care au făcut posibilă restructurarea, fiind nevoiţi să treacă în rezervă odată cu restructurarea  unităţilor la vârste care nu le putea acorda dreptul la pensie completă, s-au văzut pur şi simplu abandonaţi, înşelaţi odată cu aplicarea noii legi a pensiilor care i-a tratat ca şi când ar fi fost ei vinovaţi că statul a trebuit să renunţe la ei din raţiuni de integrare.
Aflându-se în pragul unei ipotetice nevoi de restructurare cerută de situaţia bugetară dar şi de necesitatea de a asigura armatei capacitatea operativă şi puterea de a îndeplini sarcinile ce îi revin în cadrul alianţei şi în spaţiul naţional şi regional, Ministerul Apărării se confruntă nu numai cu nemulţumirile celor înşelaţi de sistem ci şi cu o posibilă reacţie a celor care încă activi se uită cu teamă şi îngrijorare la soarta care îi aşteaptă şi la soarta foştilor colegi care au fost sacrificaţi pe altarul integrării.
Problema salariaţilor cărora li s-au micşorat salariile sau a pensionarilor cărora li s-au redus pensiile fără a li se reduce proporţional şi ratele la bănci pe care nu le interesează măsurile de austeritate, a fost de asemenea discutată spre a da o imagine completă a situaţiei românilor care  spre deosebire de alte naţiuni mai puţin încercate de astfel de măsuri sunt totuşi mult mai vocale şi mai nemulţumite de măsurile impuse de FMI şi UE. S-a mai arătat faptul că măsurile care se doresc a fi luate pentru rezolvarea unor probleme de acest gen, nu creează presiuni suplimentare asupra bugetului, fiind deja identificare sursele interne de finanţare, fără a fi nevoie de rectificări sau împrumuturi din alte sectoare. S-a mai lămurit şi aspectul “creşterii cheltuielilor de personal”  în  cadrul MApN în mod special, creştere de care  FMI era îngrijorat.  Li s-a explicat experţilor că atingerea pragului de 85% cheltuieli de personal nu se datorează unei alocări suplimentare pentru acest sector ci micşorării bugetului, cumulat cu păstrerea unei constanţe în ceea ce priveşte necesarul pentru acest sector care înseamnă omul. În plus, participarea României cu trupe în teatrele de operaţii NATO, înseamnă tot cheltuieli de personal care se exprimă în tot ceea ce ţine de dotare şi salarii, misii, diurne, sporuri.
CONTINUAREA AICI :
Din culisele unei discuţii cu FMI