Sărut mâna Robert Turcescu!

Nu ştiu dacă am mai spus, bunicul meu, când m-am dus la şcoala militară
m-a învăţat un lucru, zicea el cu mintea lui de ţăran cu 4 clase : “Mărinică
tată, când intri undeva udeva unde a multă lume mai să dai cu sărut
mâna. Eu i-am răsouns: Tată-mare, dar eu merg în şcoala militară, cum să
dau cu sărut mâna acolo, sunt numai bărbaţi şi alte regului. Nu
contează, a spus el, tu să dai cu sărut mâna, nu se ştie niciodată care e
curvă.”





Festina lente!

Am râs atunci în sinea mea, gândind că el săracu, a trăit în altă lume,
alte vremuri, ce să ştie el despre România de mâine. M-am grăbit. Dacă
aş avea un nepot acuma, şi mă rog la Dumnezeu să am, ăsta e primul lucru
care l-aş învăţa pentru că România de azi, şi sunt sigur şi cea de
mâine, este şi va fi plină de curve,  indiferent de sex. Unele dintre
ele îşi spun politicieni, şefi de partid, oameni de afaceri, agenţi
secreţi, agenţi acoperiţi sau agenţi spovediţi, lucrători în show -bizz,
dive de carton, fiecare cum îi vine la gură. Şi cei care îi văd le spun
tot la fel, fiecare  cum le vine la gură şi tot nu acoperă tot spectrul
acestui fenomen naţional.





Prostituţia ca mijloc de subzistenţă


Lumea de regulă se uită urât la prostituatele care fac centurile
diverselor oraşe învinuindu-le că se vând. Şi totuşi multe o fac pentru
că- mai ales în ziua de azi – nu au alte posibilităţi de subzistenţă.
Unele se procopsesc şi cu copii din această activitate, şi neavând cu ce
plăti un chiuretaj,  fac copii care nu vor şti niciodată ce şofer
grăbit le e tată.


În acelaşi timp aceiaşi oameni cască ochii şi urechile la “poveştile
dramatice” ale câte unei bombe de presă cu nasul mare şi balcoane şi
ventuze siliconate care bubuie de prostie şi incultură dar sunt invitate
în studiouri tv care promovează prostituţia ca pe o marfă de prim rang.
Vâzând emisiunile nu şţii cine e curva, cea invitată sau cea care a
invitat-o pentru tiraj şi rating. Culmea este că această marfă acest
kitch de prost gust se vinde, şi încă bine.





Prostituţia politică

Parlamentarii noştri, marea majoritate curve politice care se întind şi
se culcă cu partidul care plăteşte mai bine, preferă sexul oral şi ies
şi ei pe posturi şi dau din gură până ţi se face scârbă, încercând să
acopere şi să înghită, regurgitând apoi toată mizeria şi lăturile
şefilor pe care îi slujesc, în faţa alegătorilor care i-au votat fără să
le verifice condicuţa.





Prostituţia realizatorilor tv

Dar cei pe care îi vedem şi auzim cel mai des sunt cei din media, care
pe lângă faptul că se vând, mai şi vând ceea ce li se bagă lor pe gât
încercând cică să “asaneze” conştiinţele şi să lămurească lumea care
este calea propăşirii morale şi spirituale. Ei primesc marfa, o învelesc
în staniol şi apoi o vând celor care îi ascultă, drept produs”bio”
făcându-i să confunde marfa cu ambalajul. Aceste curve sunt cele mai
periculoase, pentru că până să se dovedească că sunt ce sunt cu
adevărat, sunt priviţi şi luaţi drept “producători” independenţi,
“grădinari” care vând marfă eco de primă calitate.





Fenomenul Turcescu


Sper să se citească corect, am spus “fenomenul”, nu fenomenalul.

Unul din cei mai periculoşi traficanţi de conştiinţe este fără îndoială
acest fenomen numit Robert Turcescu, cel care a vândut la ordin iluzii
şi conştiinţe, după cum singur a recunoscut în –de acum – celebra
spovedanie, mărturisită nu dintr-o răbufnire a conştiinţei ci tot la
ordin, pentru bulversarea şi manipularea opiniei publice într-o luptă
politică în plină campanie electorală. Spovedania lui a dovedit celor
care încă mai aveau dubii , ceea ce se ştie dar nu se recunoaşte, şi
anume că toate televiziunile abundă de astfel de curve de presă,
reporteri, realizatori, moderatori, ştirişţi şi tiriste formaţi la
academii media private sau de stat, care au făcut din vânzarea
conşţiinţei un mod de viaţă. Spovedania răspopitului Turcescu s-a vrut o
zdruncinare a încrederii cetăţenilopr în toate trusturile media,
inclusiv sau mai ales a celor ostile şefilor lui, pentru că déjà
deveniseră prea vocale şi nu mai puteau fi contracarate altfel. Dar
românul este un element greu de “prostit”, când i-a intrat ceva în cap
cu greu îi poţi scoate, el déjà nu mai vede cu un pas în faţă, este
miop, iar boala a survenit în urma a 25 de ani de stat în întuneric, în
Grota Adormirii Conşţiinţei Naţionale. Turcescu nu a reuşit atunci să
monteze românii pe direcţia dorită tocmai din cauză că aceştia nu mai
sesizează nimic, cade bomba atomică lângă ei şi ei dau fuga să vadă dacă
a rămas ceva de furat din groapa aia. Evenimentul cu cisterna cu azotat
din Mihăileşti este cel mai bun exemplu. Lumea credea că după
spovedanie şi auto-deconspirare, cariera şi imaginea lui Turcescu nu îşi
cor mai reveni niciodată, acesta este terminat şi după cum spunea
singur la vremea aceea, nu va mai reveni în media. Dar cine credea asta,
nu era român, nu ştia cât ţin minunile în România şi cât de uituc este
românul. La nici 45 de zile, Turcescu este angajat în acelaşi rol, de cu
aceleaşi atribuţiuni la Naşul tv, un post care efectiv nu ştiu ce face.





Sex în grup

L-am văzut la un moment dat, parcă imediat după alegerea lui Johannis,
într-un rol nu doar penibil ci pur şi simplu incredibil, de un prost
gust, inutilitate şi debilitate pe lângă care imensitatea universului
este, un fir de nisip. Am văzut atunci un Turcescu, alături de Cartianu
şi Radu Morar, prezentând un “moment artistic” vomitător, în care
Cartianu recita o poezie într-o germană soră cu engleza lui Antonescu şi
Iliescu, Turcescu chinuia o chitară făcând pe trubadurul îndrăgostit
dar fără talent iar Moraru, pe post de aplaudac, privea părinteşte cum
se prostituiau fetele. Toţi trei şi fiecare individual mi-au adus în
faţa ochilor imaginea unei curve bătrâne, trecute, cu buzele boite cu
ruj ieftin, dar strident, fustă scurtă care lasă să se vadă ciorapii
rupţi, şi o bluză decoltată care mai mult descoperă decât acoperă un sân
lăsat, folosit pe post de praştie. Această imagine m-a făcut să doresc
să se dea odată legea aia care să declare prostituţia legală, în felul
ăsta Turceştii vor putea, toţi, să îşi poarte titlul fără ruşine, iar
lumea va şti pe cine priveşte, va şti şi preţul dar şi că privind doar
la aceste curve îşi asumă riscul preluării unor boli profesionale. Până
atunci însă, eu îi spun sărut mâna lui Robert Turcescu şi tuturor celor
ca el, acoperiţi încă, pentru că aşa spunea tata-mare.

Sărut mâna Robert Turcescu!